…Matur artistic şi neliniştit căutător de adevăr, Dan Puric fascinează în tot ce face, zămislind zilnic Frumos cu o inepuizabilă energie. Ca actor (uluitor în ultimul său rol de pe scena Naţionalului, „Sinucigaşul”), ca autor de cărţi (printre cele mai citite în ultima vreme), prin regie şi, negreşit, prin minunata lui „nebunie”, Compania Passe Partout DP. O veritabilă Academie de teatru-total, simbioză elevată de teatru, dans (clasic şi modern), pantomimă, cuvânt, sunet, lumină, suflet şi idee. Frumoasa „nebunie” a lui Dan Puric ne-a vrăjit atât de mult cu acel memorabil „Don Quijote”, care a înconjurat lumea, în ovaţii, încât orice spectacol ce poartă semnătura Artistului matur şi neliniştit ne atrage ca un magnet.
… Aradul îşi trăieşte din plin a XV-a ediţie a Festivalului internaţional de teatru clasic. Eveniment de ţinută, cu spectacole remarcabile, cu lansări de carte, toate în faţa unui public avid de frumos. Într-un asemenea cadru select am avut şansa să asist la premiera gazdelor (Teatrul Clasic „Ioan Slavici”), „Slugă la doi stăpâni”, de Carlo Goldoni, în regia lui Laurian Oniga. Vizionasem piesa şi în urmă cu… un sfert de veac, când, pe scena botoşăneană, acelaşi frenetic regizor şoca printr-un spectacol-eveniment ce lansa un anonim pe atunci, minunatul Dan Puric de astăzi.
…„Teatrul ca un spectacol. Televiziunea ca un spectacol. Stadionul ca un spectacol. Călătoria ca un spectacol. Viaţa ca un spectacol, cu surprinzătoarea vecinătate dintre logic şi absurd sau dintre extraordinar şi banalitate.” Acesta este conţinutul gândului ce l-a motivat pe valorosul critic dramatic Ion Parhon să ne ofere încântătoarea carte „Pe repede înapoi”. Este un fel de volum II (primul, intitulat „Pragul iubirii”, apărut acum patru ani, tot la „Scrisul Românesc”) dintr-o nobilă „arhivă sentimentală” cu „monştri sacri” şi tineri actori în devenire pe scena românească. Ion (Bebe, între prieteni) Parhon se plimbă aproape o jumătate de veac prin curtea Thaliei, însoţind minunatele trupe de actori prin ţară, însă şi prin lume. Marea calitate a autorului este dragostea uriaşă faţă de personaje, prin care scoate clipe rare din uitare, redându-le trăire nobilă. Unul dintre cei mai respectaţi cronicari dramatici români (a văzut peste 2.500 de spectacole!), director de festivaluri şi de jurii, el nu se sfieşte să se declare fan al creatorilor de frumos, o dovadă fiind capitolul din carte intitulat „Privilegiul de a vedea Unchiul Vanea” (spectacolul montat de Andrei Şerban la „Maghiarul” clujean). Cartea aceasta nu-i un simplu Jurnal, nici memorialistică pură, ea înseamnă o istorie a teatrului românesc privită şi scrisă cu un suflet mereu generos şi o raţiune pură.
…Naţionalul bucureştean continuă în forţă stagiunea. A „deschis”, în aplauze, cu un mare dramaturg american (Arthur Miller - „Toţi fiii mei”, în regia lui Ion Caramitru). A mutat, imediat, cu un regizor de peste Ocean, chemat să pună o capodoperă a comediei de caractere, „Tartuffe”, de Molière. Director de scenă, Andrei Belgrader, românul care, emigrând în SUA, în ’78, a cucerit America, predând la marile Universităţi din New York şi din California, unde a scos generaţii de actori valoroşi, dar şi semnând regia la atâtea teatre din State, inclusiv pe celebrul Broadway, cu John Turturro, Marisa Tomei, Elaine Strich şi alţii. Personalitate marcantă, care avea să-şi pună serios amprenta şi pe ultima premieră de la TNB, de la dirijarea actorilor până la linia spectacolului.
Read more: Aer de Broadway la Teatrul Naţional
…De ani buni, dramaturgia română contemporană se zbate să supravieţuiască. Mă refer la piesele de calitate, nu la maculatura de care nu duce lipsă niciun gen literar. Cunosc dramaturgi valoroşi, care şi-au trimis cărţile la mai toate teatrele din ţară, însă nimeni nu le-a răspuns fie şi cu un telefon de mulţumire pentru atenţia acordată. Tot aşa cum ştiu regizori care declară că nu avem dramaturgie autohtonă (Sic!), căci le e mai simplu să dramatizeze ei (cu avantaj financiar!), plus că nu mai au probleme cu autorii de acasă, cărora le schimbă scriitura după bunul plac…
…Naţionalul bucureştean a deschis stagiunea cu nume mari. Autorul, celebrul dramaturg american Arthur Miller, vestit nu pentru că a fost căsătorit cinci ani cu Marilyn Monroe, cât pentru piesele sale („Moartea unui comis voiajor”, „După cădere”, „Vedere de pe pod”, jucate în România, ca şi „Toţi fiii mei”, revenită acum la Naţional după 61 de ani). Regizorul: ilustrul actor-director Ion Caramitru. Tot pe afiş, doi titani ai teatrului românesc: Sanda Toma şi Victor Rebengiuc.
…Nu-i vorba despre „Toamna patriarhului”, festivalul de literatură oferit de Gabriel Garcia Marquez, romanul care l-a „salvat de la uitare”, cum s-a exprimat franc Maestrul. Toamna, vreau să zic, încep şcolile, facultăţile, se culeg viile, cortina în Templul Thaliei se ridică. În teatrul românesc actual însă, toamna înseamnă mai mult decât deschiderea stagiunii. Toamna reprezintă anotimpul Festivalurilor, multe la număr, mici şi mari, după frumoasa Primăvară, plină şi ea de recitaluri, culminând cu Festivalul Internaţional de la Sibiu. Şi anul acesta, împotriva crizei, altfel spus cu bani mult prea puţini, teatrele româneşti vor să menţină tradiţia, să nu anuleze o ediţie sau chiar festivalul fiecărui lăcaş de cultură, ce s-a bătut pentru o idee, cât de cât originală: teatrul din Balcani, de pe Dunăre, cel clasic, dramaturgie autohtonă, comedie, dramă şi multe altele. Cum vor fi ele valoric şi câte vor fi rezistat şocului financiar, vom constata la finele toamnei. Până atunci, speranţa rămâne cuvântul de ordine…
Read more: Toamna, ca un Festival