Main menu

header

…Naţionalul bucureştean a deschis stagiunea cu nume mari. Autorul, celebrul dramaturg american Arthur Miller, vestit nu pentru că a fost căsătorit cinci ani cu Marilyn Monroe, cât pentru piesele sale („Moartea unui comis voiajor”, „După cădere”, „Vedere de pe pod”, jucate în România, ca şi „Toţi fiii mei”, revenită acum la Naţional după 61 de ani). Regizorul: ilustrul actor-director Ion Caramitru. Tot pe afiş, doi titani ai teatrului românesc: Sanda Toma şi Victor Rebengiuc.

 

…La o primă vedere, un spectacol cuminte. La o vedere cu ochii minţii, „All my sons” e un spectacol ce răvăşeşte, cu interogaţii grave. Atmosfera, tipică Americii anilor ’50. Mesajul însă, unul absolut contemporan. În casa unui industriaş bogat (Joe Keller) apare logodnica fiului (Larry), care nu s-a mai întors de pe front de trei ani, chiar dacă mama (Kate Keller) mai speră în minuni. Ann Deever a revenit în orăşelul natal să se căsătorească imediat cu… fratele logodnicului-fiul (Chris), care s-a întors de pe front şi căruia industriaşul i-a dat fabrica pe mâini. Treptat, intriga de familie se mută într-un registru universal, sub somnul raţiunii ce „naşte monştri”. Căci Joe a ajuns bogătaş producând, fără vreun scrupul, muniţii pentru război. Nici când s-au descoperit peste o sută de cilindri fisuraţi pentru avioanele de luptă nu a anulat expediţia, ca să nu i se închidă fabrica! A stat ca un laş acasă, trecând responsabilitatea mascării cilindrilor defecţi pe umerii vecinului său (tatăl lui Ann!), aflat în închisoare, acum, după război (pedeapsă de care Joe Keller a scăpat cu bani îndoliaţi!). Cilindrii defecţi au dus la prăbuşirea a 21 de avioane americane! Printre ele, şi cel pilotat de Larry, fiul care nu s-a mai întors, el trimiţându-i însă logodnicei o scrisoare înainte de a se îmbarca pentru ultimul zbor, demascând ticăloşia tatălui şi a celor care au făcut avere de pe urma războiului. În piesă este vorba despre al doilea război mondial. Dar armament s-a produs şi pentru războiul din Vietnam. Sau din Afganistan. Şi pentru cele din Irak. Şi din Bosnia, Serbia, Angola. Şi pentru câte vor mai fi necesare întru îmbogăţirea criminalilor cu mască de patrioţi! În acest sens, este formidabilă metafora prin care Ion Caramitru încheie spectacolul: înţelegând că acei 21 de tineri decedaţi erau „Toţi fiii lui”, tatăl se împuşcă între crucile apărute în planul secund, în acordurile imnului american, cu drapelul SUA deasupra casei devenite un cimitir al moralei.

…Uluitor recitalul Sandei Toma (Kate), acompaniată de Victor Rebengiuc (un Joe Keller pozitiv până spre final; plus sau minus pentru uriaşul actor?), notabil efortul tuturor şi compoziţia de zile mari a lui Ioan Andrei Ionescu (George Deever). În lista cu „toţi fiii” lui Ion Caramitru, şi Dragoş Buhagiar (scenografie), Vlaicu Golcea (muzica) şi Chris Jaeger (light design), voci distincte într-o „familie” încântătoare.