de Gabriela Niculescu
Din ce în ce mai mulți copii se nasc cu probleme la inimă sau, altfel spus, cu malformații cardiace congenitale, care duc, de multe ori, la un sfârșit tragic. Operațiile pe cord erau, până nu demult, foarte costisitoare, iar intervențiile se făceau numai în străinătate. Vestea bună este că acum se pot realiza și la noi în țară, la standarde europene, prin proceduri minim invazive și la costuri mult mai mici. Centrele de Excelență în Cardiologie şi Radiologie Intervenţională ARES, cu sedii la București și Suceava, deţin prima secţie privată în terapia minim invazivă a malformaţiilor cardiace congenitale din România, iar doctorul Dan Deleanu (foto), medic primar cardiolog, cu competenţe în chirurgie intervenţională, ne-a oferit informaţii preţioase despre procedurile şi afecţiunile care pot fi tratate.
„Ar trebui depistate imediat după naștere”
- Câte tipuri de malformaţii cardiace există?
- Sunt foarte multe malformaţii pe care le putem cataloga în simple şi complexe. Am putea aminti, printre ele, la cele simple: defectul septal atrial, defect septal ventricular, foramen ovale patent, persistenţă de canal arterial, coarctaţia de aortă, multiplele defecte septale atriale și stenozele aortice. Printre cele complexe regăsim: transpoziţia de vase mari, Tetralogia Fallot, Pentalogia Fallot, ventriculul unic și anevrismele coronariene.
- Câţi copiii se nasc anual cu malformaţii cardiace?
- În lume, la fel şi în România, opt-zece copii la fiecare 1.000 de nou-născuţi prezintă o formă de malformaţie congenitală cardiacă.
- Cum pot fi descoperite malformațiile cardiace congenitale?
- În mod normal, aceste afecţiuni pot fi şi ar trebui depistate imediat după naştere sau în primul an de viață de medicul neonatolog sau de medicul pediatru, prin simpla ascultare cu stetoscopul. Dacă intervin simptomele, atunci este clar că s-a pierdut un pas important.
„Simptome: oboseală instalată rapid și răceli dese”
- Care pot fi simptomele acestor afecțiuni?
- Copilul nu este extrem de vioi şi oboseşte repede sau răceşte des. În aceste cazuri, trebuie prezentat la medicul pediatru, care, dacă are o suspiciune cu privire la prezenţa unei malformaţii congenitale cardiace, trebuie să trimită copilul către un medic cardiolog, în vederea efectuării unei ecografii cardiace. Important este ca medicul cardiolog care efectuează ecografia să fie unul experimentat în ceea ce priveşte malformaţiile congenitale cardiace, pentru că tot el evaluează posibilitatea efectuării unei terapii percutane a unei malformaţii congenitale. Un alt simptom îl reprezintă cianozarea mâinilor şi a buzelor şi apoi a corpului întreg, iar în aceste cazuri, de regulă, nu se mai poate interveni.
- Există şi malformaţii ce nu pot fi reparate?
- Da, cele complexe amintite anterior, în anumite circumstanţe. Dacă vorbim despre malformaţiile congenitale cardiace, câţi pacienţi există, atâtea tipuri există, fiecare având o particularitate a afecţiunii sale. În anumite cazuri grave, din păcate, nu se poate interveni nici chirurgical, nici intervențional.
„Pacientele cu fibromatoză uterină raportează o absenţă a contactului sexual”
- Totodată, locul în care lucrați deține și titlul de primul Centru European de Excelenţă în Terapia Fibroamelor Uterine. Care sunt factorii ce duc la apariţia fibroamelor uterine?
- Din păcate, nu s-a descoperit încă o cauză a apariţiei fibroamelor, în aşa fel încât acestea să poată fi prevenite. Experienţa noastră însă ne-a arătat că există o contribuţie a factorului ereditar - un procent mare al femeilor cu fibrom uterin afirmă că mamele şi bunicile lor au avut aceeaşi afecţiune de-a lungul vieţii. Un alt fapt ce a ieşit la iveală pe parcursul anilor de lucru cu un număr impresionant de paciente, având vârstele cuprinse între 21 şi 50 de ani, este legat de activitatea sexuală a acestora. Astfel, majoritatea pacientelor cu fibromatoză uterină raportează o absenţă a contactului sexual în viaţa lor de zi cu zi. Literatura de specialitate menţionează şi conexiuni între alimentaţie, stil de viaţă şi fibrom uterin.
- Cum afectează fibroamele viaţa pacientelor?
- Simptomele asociate fibromatozei uterine sunt pe cât de variate, pe atât de deranjante pentru viaţa femeii. Acestea includ disconfort abdominal, balonare, urinări frecvente, constipaţie, infertilitate, durere la contactul sexual, sângerări abundente menstruale, dar şi intermenstruale. În unele cazuri, hemoragia menstruală este atât de intensă, încât pacienta devine, practic, incapabilă de a-şi desfăşura activităţile zilnice. Cea mai mare durere a femeii care suferă de fibrom uterin însă este imposibilitatea de a avea copii. Nu toate fibroamele uterine au totuși această consecinţă.
„Consecinţa cea mai serioasă a netratării este decesul”
- Unde mai poate duce netratarea fibroamelor?
- Consecinţa cea mai serioasă a netratării unui fibrom uterin, al cărui simptom este metroragia (hemoragia menstruală), este decesul. Pierderea continuă de sânge duce la scăderea dramatică a hemoglobinei - nivelul normal este situat între 11 şi 13 mg hemoglobină - or, la noi au ajuns şi paciente cu 3 mg.
- În ce constă terapia acestora şi care sunt şansele de recuperare?
- În teorie, există mai multe tipuri de tratament pentru fibromul uterin: tratamentul homeopat, cel hormonal, embolizarea arterelor uterine, miomectomia, histerectomia. În realitate, tratamentul homeopat nu funcţionează, acţionează doar într-o anumită măsură asupra simptomelor şi doar pe perioada administrării; cel hormonal are doar rol adjuvant preoperator în intervenţia chirurgicală clasică; miomectomia are o rată de recidivă de aproximativ 30%; iar histerectomia este soluţia extremă şi este indicată într-un număr restrâns de cazuri. Embolizarea rămâne abordarea terapeutică cea mai eficientă, ce tratează fibromul permanent şi, cel mai important, remite simptomele şi păstrează integritatea şi funcţionalitatea aparatului reproducător al pacientei.
„Defectul septal atrial, cea mai frecventă afecţiune“
- În luna aprilie aţi rezolvat probono cazul Rebecăi, în vârstă de 2 anişori, care suferea de defect septal atrial, adică avea o gaură în inimă, pe înțelesul tuturor. Cât de frecventă este această malformaţie?
- Această afecţiune este cel mai des întâlnită în cazul malformaţiilor congenitale cardiace, ea făcând parte din gama malformaţiilor congenitale cardiace simple, unde indicaţia de primă intenţie o reprezintă închiderea percutană.
- În ce a constat intervenţia, cât a durat şi în cât timp s-a recuperat micuţa?
- Chiar dacă defectul septal atrial, pe care pacienta, în vârstă de nici 2 ani, îl prezenta era unul destul de mare (11 mm), procedura a fost una simplă și s-a efectuat sub anestezie generală. Astfel, după anestezie, am efectuat o incizie de mici dimensiuni la nivel inghinal (aproximativ 5 mm), prin care am introdus un tub subţire. Prin acesta am introdus un cateter, pe care l-am avansat prin vene până la nivelul inimii. În continuare, am introdus de-a lungul cateterului dispozitivul de tip umbreluţă (care, la acel moment, era pliat) și l-am avansat până în dreptul defectului. Odată aflat în poziţia dorită (poziţia corectă este controlată atât prin imagini radiologice, cât şi prin imagini de ecografie), umbreluţa a fost deschisă şi s-a obţinut obstrucţia defectului.