Main menu

header

485 13 1de Cătălina Tăgârță

Adenomul sau hiperplazia benignă de prostată reprezintă o creştere progresivă în volum a porţiunii centrale a prostatei (organ prezent numai la bărbat, situat imediat sub vezica urinară). De natură benignă, necanceroasă, boala apare la mai mult de 25% dintre pacienţii trecuți de 50 de ani, procentul urcând odată cu vârsta. Creşterea în volum a prostatei determină un obstacol în calea evacuării urinei din vezica urinară şi generează o serie de modificări fiziopatologice şi complicaţii care pot ajunge chiar să pună în pericol viaţa pacientului. Doctor Bogdan Hăineală (foto), medic specialist urolog la Centrul Mediclass și la Institutul Clinic Fundeni, ne-a spus mai multe despre acest subiect.

„Pacienții prezintă imperiozitate micțională”

- Domnule doctor, care sunt semnele/simptomele care îl trimit pe pacient la medic?

- Simptomele care aduc pacientul la medicul urolog sunt multiple: frecvenţa crescută a urinărilor (mai ales în timpul nopţii, fapt care influenţează calitatea somnului); disurie (urinare dificilă, cu efort); jet urinar slab proiectat; senzaţie de „golire incompletă” a vezicii; prelungirea timpului necesar pentru micțiune; imperiozitate micțională (senzaţia de urinare cu caracter de urgenţă). Această simptomatologie afectează calitatea vieţii şi modifică activitatea zilnică a pacienţilor, care sunt obligaţi să limiteze cantitatea de lichide băute, să evite locurile lipsite de toalete etc. În situaţia în care apar complicaţiile adenomului de prostată, pacienţii pot ajunge să nu mai poată urina şi pot avea dureri abdominale importante, iar în cazul în care vor dezvolta insuficiență renală se pot observa simptome precum: paloare, edeme ale membrelor inferioare, greţuri, vărsături, sete, tegumente uscate, apatie, somnolenţă.

- Ce cauze stau la baza adenomului de prostată?

- Cauzele apariţiei adenomului de prostată sunt incomplet stabilite. Deşi androgenii (cel mai important hormon masculin este testosteronul) nu sunt cei care determină această afecţiune, dezvoltarea adenomului de prostată este strâns legată de prezenţa lor.

Asociere cu diabetul zaharat

- Dar despre factorii de risc ce ne puteți spune?

- Singurii factori a căror legătură este cert stabilită sunt vârsta şi status-ul hormonal. Deşi au fost făcute cercetări amănunţite, nu s-a putut stabili o legătură directă între incidenţa adenomului de prostată şi fumat, consum de alcool, obezitate. Boli cronice precum hipertensiunea arterială şi diabetul zaharat au fost asociate cu prezenţa adenomului de prostată, dar fără a se pune în evidenţă o legătură directă de cauzalitate între aceste patologii.

- Poate fi prevenit în vreun fel adenomul de prostată?

- Nu există o prevenţie activă care se poate aplica pentru a preveni dezvoltarea acestei patologii. Cel mai important lucru este controlul urologic, care trebuie făcut periodic după împlinirea vârstei de 40 de ani, pentru a putea preveni dezvoltarea complicaţiilor adenomului şi pentru a trata această afecţiune în stadiile incipiente.

Testul PSA face deosebirea între boala malignă și cea benignă

485 13 2- Vă rog să ne vorbiți despre stabilirea diagnosticului!

- Diagnosticul presupune iniţial o discuţie cu medicul urolog, căruia pacientul trebuie să îi explice simptomele pe care le are, precum şi afecţiunile asociate. Pentru a evalua severitatea simptomatologiei poate fi folosit scorul internaţional al simptomatologiei prostatice (IPSS), care cuprinde opt întrebări despre felul în care urinează pacientul şi calitatea vieţii. Un element extrem de important în ceea ce priveşte diagnosticul corect al adenomului de prostată îl reprezintă și determinarea antigenului specific prostatic (PSA) din sângele pacientului. Valoarea lui este extrem de importantă pentru a putea face diferenţierea corectă între adenom şi cancer. Apoi, tuşeul rectal, parte din examenul clinic al pacientului, oferă informaţii extrem de importante despre mărimea, forma, consistența, omogenitatea și sensibilitatea prostatei. Explorarea va continua cu ecografia abdominală, care evaluează întregul aparat urinar şi volumul rezidului vezical, precum şi cu ecografia transrectală, ce poate aduce informaţii suplimentare legate de morfologia organului.

„Prostatitele acute şi cronice, caracteristice pacienţilor tineri”

- Dacă boala nu este diagnosticată la timp și tratată, se poate ajunge la cancer de prostată?

485 13 3- Cancerul de prostată se dezvoltă în periferia prostatei, în altă zonă decât cea din care se dezvoltă adenomul, de aceea nu putem considera că există fenomenul de malignizare a adenomului. Însă cele două afecţiuni pot coexista, de aceea sunt foarte importante diagnosticul şi urmărirea corectă a pacienţilor. Determinarea PSA-ului seric este extrem de importantă mai ales după vârsta de 50 de ani, iar prezenţa la medicul urolog este obligatorie. Pacienţii trebuie să înţeleagă că există o patologie diversă a prostatei, că nu trebuie folosite indicaţiile şi tratamentul prescrise altui pacient, pentru că afecţiunea poate fi diferită, şi astfel este întârziat momentul diagnosticului şi al tratamentului corect pentru afecţiunea lor. Adenomul de prostată este o afecţiune benignă care beneficiază de multiple soluţii terapeutice moderne, atât medicamentoase, cât şi chirurgicale. Este o afecţiune progresivă, care, netratată, poate duce la complicaţii importante, cum ar fi afectarea ambilor rinichi, insuficiență renală şi chiar deces.

- Ce alte probleme ale prostatei mai pot apărea la bărbaţi, pe grupe de vârstă?

- Patologia prostatei este una diversă. Prostatitele acute şi cronice sunt caracteristice pacienţilor tineri, activi sexuali, iar adenomul şi cancerul de prostată sunt afecţiuni ale bărbaţilor peste 50 de ani.

„85% dintre cazuri se rezolvă cu medicamente“

- În ce constă tratamentul?

- Deși mult timp tratamentul a fost exclusiv chirurgical, în prezent, 85% dintre cazuri sunt rezolvate cu ajutorul medicamentelor. Iar când se apelează totuși la chirurgie, în funcţie de mărimea prostatei şi a prezenţei complicaţiilor, aceasta poate fi realizată în două moduri: endoscopic (fără a se realiza o incizie cutanată) sau chirurgical deschis, în manieră clasică. O categorie de pacienţi, cu simptomatologie minimă, poate beneficia doar de o supraveghere atentă şi de un regim alimentar care să îmbunătăţească modul de a urina.

- După tratament putem spune că problema este rezolvată?

- Obiectivul principal în tratamentul adenomului de prostată constă în ameliorarea rapidă a simptomatologiei, precum şi în înlăturarea complicaţiilor posibile ale acestei afecţiuni. Tratamentul medicamentos este unul care trebuie administrat pe termen lung, iar efectele benefice se vor observa atât timp cât pacientul urmează corect indicaţiile primite. Tratamentul chirurgical este cel care înlătură adenomul de prostată şi care va avea un efect pe termen lung, îndepărtând obstacolul din calea evacuării urinei.

„Nu există o prevenţie activă care se poate aplica pentru a preveni dezvoltarea acestei patologii. Cel mai important lucru este controlul urologic făcut periodic“