Main menu

header

cotnari wide

701 10 1de Luana Mare şi Adrian Barna

Paracetamolul, aspirina, algocalminul sau diureticele sunt doar câteva dintre medicamentele frecvent autoadministrate şi care pot crea mari probleme sănătăţii noastre din cauza necunoaşterii sau nerespectării unor specificaţii. Despre pericolul utilizării acestor medicamente ne-a vorbit doctor Radu Ţincu (medalion), medic primar la secţia Terapie Intensivă-Toxicologie a Spitalului de Urgenţă Floreasca.

„Paracetamolul este unul dintre cele mai toxice produse farmaceutice”

701 10 3- Care sunt pericolele ce vin din administrarea medicamentelor uzuale?

- Avem o serie de medicamente pe care le ţinem în casă fără să luăm seama cât de toxice pot fi. Trebuie plecat de la o serie de premise foarte clare şi extrem de corecte şi de adevărate. În primul rând, medicamentele trebuie administrate numai cu prescripţie medicală. Ele trebuie administrate doar pe perioada în care au fost prescrise. Faptul că au fost recomandate şapte zile sau zece zile, iar pacientul le administrează de la sine putere în continuare reprezintă o greşeală. Chiar şi când vorbim despre paracetamol, unul dintre cele mai toxice, chiar şi când vorbim despre aspirină.

- Care sunt pericolele autoadministrării paracetamolului?

- Paracetamolul este un medicament pe care îl utilizăm fără prescripţie medicală. Îl folosim ca un analgezic foarte bun sau ca un antitermic. Problema paracetamolului vine de la faptul că este un medicament hepatotoxic. În doza uzuală, recomandată de prospect, el nu devine toxic hepatic, dar atunci când discutăm despre persoane care au afecţiuni hepatice preexistente, paracetamolul poate să reprezinte un factor care să agreseze ficatul deja afectat.

„Aspirina creşte riscul de ulcer gastroduodenal”

- Există pericol pentru cei cu afecţiuni hepatice chiar şi utilizând dozele conform prospectului?

- Chiar la dozele uzuale, cele din prospect, este foarte posibil să apară reacţii de citoliză hepatică cu hepatită toxică. Însă, ce trebuie să reţinem la paracetamol este că, dacă depăşim doza prescrisă, lucru care se întâmplă de foarte multe ori într-o viroză respiratorie cu febră mare şi atunci administrăm în mod repetat mai mult poate decât doza admisă, şi astfel putem ajunge la hepatită toxică. Dacă discutăm despre supradozare reală a acestui medicament, undeva peste 4 grame pe zi, atunci putem vorbi despre hepatită toxică fulminantă, şi chiar insuficienţă hepatică fulminantă şi am avut pacienţi care, în urma unei supradoze cu acest medicament, au decedat prin complicaţiile date de insuficienţa hepatică acută fulminantă. De aceea, paracetamolul pare banal, dar trebuie să ne limităm în a consuma maximum 2 grame şi jumătate pe zi, şi nu pentru o perioadă foarte lungă. Pentru faptul că paracetamolul este metabolizat, şi tot forţând ficatul zile la rând să-l metabolizeze, acest lucru determină o „oboseală” a ficatului.

- Care sunt pericolele ce vin din administrarea aspirinei?

- Aspirina este foarte eficientă, dar într-o doză mică, ceea ce înseamnă 75-100 miligrame pe zi. Când discutăm de un comprimat, trebuie să spunem că are 400-500 miligrame. Dacă este administrată aspirină pe termen lung, se produce afectare gastrică pentru faptul că este o substanţă acidă şi creşte riscul de producere a gastritei şi a ulcerului gastroduodenal. Pe de o parte, aspirina, fiind o substanţă acidă, ea tinde să acidifice organismul, şi atunci, în timp, dacă luăm cantităţi repetate de acid acetilsalicilic, apare riscul unei acidoze. Aceasta va fi întotdeauna compensată de organism, dar aceste mecanisme de compensare se pot deregla la un moment dat şi nu trebuie să uităm că interferează cu coagularea sângelui. Aspirina este un atiagregant plachetar, deci interferează cu funcţia de coagulare a trombocitelor, şi atunci, dacă aveam anumite boli hematologice, spre exemplu, sau dacă avem trombocitopenie, sau dacă folosim alt tip de anticoagulant şi aspirina în schema de tratament, riscul accidentelor hemoragice este foarte mare.

„Antibioticele sunt pentru infecţiile bacteriene, nu virale”

701 10 2- Mai sunt şi alte medicamente frecvent utilizate, dar extrem de toxice?

- Tot în această listă sunt incluse şi antibioticele. Acestea reprezintă un element de îngrijorare. Până de curând, piaţa antibioticelor era liberă în România. Din păcate, şi astăzi mai există farmacii care eliberează antibiotice fără prescripţie medicală. Oamenii tind să şi le administreze pentru orice viroză respiratorie, indiferent că este bacteriană sau virală, pentru orice febră. Trebuie reţinut faptul că infecţiile virale nu răspund la tratamentul cu antibiotic. Acesta este rezervat doar pentru infecţiile bacteriene. Trebuie să administrăm antibioticul doar în momentul în care avem evaluarea medicală care să ne spună că avem o infecţie bacteriană, şi nu doar pentru suspiciunea că am avea aşa ceva. Când alegem tratamentul antibiotic, el trebuie întotdeauna recomandat de medic, pentru că germenii care sunt trataţi de acel medicament sunt specifici pentru zona din care provine infecţia.

- Ce se întâmplă în cazul utilizării lor defectuoase, la ce riscuri ne supunem?

- Dacă alegem un antibiotic nepotrivit, nu va avea niciun efect, boala va evolua şi vom ajunge în faza unor complicaţii, când tratamentul va fi mult mai dificil. În al doilea rând, administrarea unor antibiotice care nu sunt potrivite pentru germenul respectiv, care nu sunt uneori în doza corectă şi pe care pacientul şi le administrează pentru o perioadă insuficientă, creează ceea ce avem astăzi la nivel mondial, rezistenţa la antibiotice a bacteriilor. Asta înseamnă că noi administrăm un antibiotic care este eficace parţial împotriva unui microb, iar această bacterie nu poate fi distrusă, însă începe să-şi dezvolte o serie de mecanisme de apărare. În felul acesta pierdem în fiecare an câte unul, două antibiotice care devin ineficiente pentru bacteriile respective, şi acest fapt se va traduce în următorii ani în imposibilitatea de a mai trata anumite bacterii pentru că nu vom mai avea antibiotice. Vom ajunge la momentul în care vom avea bacterii care nu mai pot fi eliminate cu un tratament antibiotic.

„Somniferele dau dependenţă”

701 10 4- Există în spectrul medicamentelor pentru insomnie astfel de pericole?

- Medicamentele cu acţiune pe sistemul nervos central, medicamentele sedativ-hipnotice pe care le luăm pentru diferitele suferinţe cum ar fi banala insomnie sunt, de asemenea, în această sferă de discuţie. Insomniile au multe cauze. Cea mai importantă este modul de viaţă actual în care stresul cotidian produce o descărcare destul de mare de hormoni neuroexcitatori la nivelul creierului, substanţe neuroexcitatoare care împiedică odihna atunci când vine seara. Pe de altă parte, de foarte multe ori, activităţile psihice cognitive se întind până la momentul nopţii, astfel încât unii lucrează cu laptopul în pat şi după aia se gândesc că nu mai pot adormi; n-au cum să adoarmă pentru că, având un bioritm care trebuie să fie respectat, ceea ce înseamnă că trebuie să ne desfăşurăm activitatea ziua până la o anumită oră, după care creierul trebuie să înceapă să se deconecteze şi să poată să se îndrepte către starea de somn. Şi ce facem când avem starea de insomnie? Luăm un sedativ-hipnotic care să ne adoarmă. Problema e că dependenţa apare foarte repede. Iniţial apare o dependenţă psihică pentru că ştim că nu putem adormi, dar dacă luăm acest medicament ştim că vom adormi. Dependenţa psihică este foarte rapidă. În câteva zile apare dependenţa fizică. Aceste medicamente acţionează la nivelul unor receptori, şi receptorii organismului nostru, dacă folosim sedativul pe o durată mai lungă, însemnând câteva săptămâni, se vor învăţa cu aceste medicamente, şi atunci nu vom mai putea adormi decât în momentul în care substanţa va veni şi se va lega de receptorul ei din corpul nostru, şi asta se numeşte dependenţă fizică. Sunt foarte multe persoane care ajung să fie dependente ani întregi de sedativ-hipnotice.

- Este doar o dependenţă psihică?

- O altă problemă legată de administrarea acestor sedativ-hipnotice este şi mai gravă: apare sindromul de toleranţă, adică organismul vrea mai mult pentru că apar nişte modificări la nivelul receptorilor, astfel încât, după o perioadă, aceştia nu mai pot fi saturaţi cu doza pe care o administram de obicei, şi pacientul care până acum adormea cu un comprimat va ajunge treptat la mai multe comprimate. Am avut pacienţi pe care i-am internat în secţia de toxicologie care au ajuns să-şi administreze o cutie, deci 20 de comprimate pe parcursul zilei, ca să poată adormi. În primul rând, aceste medicamente trebuie să se elibereze cu prescripţie medicală şi ştiu că nu se eliberează. De multe ori, chiar medicul pierde şirul că deja ţi-a eliberat a doua lună, a treia lună aceste medicamente şi, prin această neatenţie, creează dependenţă. Foarte greu se scapă de dependenţa de substanţe sedativ-hipnotice şi, din păcate, riscul de cădere este foarte mare pentru că, la primul episod de insomnie, vei fi tentat să-ţi administrezi acest medicament.

„Diureticele pot secătui organismul de electroliţi”

- Dar medicamentele diuretice utilizate în curele de slăbire pot fi periculoase?

- Diureticele sunt utilizate de persoanele cardiace, de persoanele hipertensive, pentru pacienţii renali, dar şi de unii pacienţi tineri care cred că astfel vor slăbi. Greşit. Diureticele nu slăbesc, doar elimină apa în exces pentru o perioadă scurtă de timp, reducând astfel, pentru câteva ore, greutatea corporală. Ele usucă, sfadiesc corpul, îl lasă fără apă şi fără electroliţi. Orice pacient care are tratament cronic cu diuretic, indiferent de tipul acestuia, în opinia mea, trebuie să-şi măsoare lunar sodiul şi potasiul din organism. Trebuie să vedem care este concentraţia de sodiu şi de potasiu pe care o avem în corp după ce administrăm un diuretic care produce un dezechilibru. Este o analiză de sânge, este ieftină, în 24 de ore se obţine rezultatul. În ultima perioadă avem foarte mulţi vârstnici care vin la spital în urma tratamentelor cu diuretice cu hiposodemii severe, adică reducerea sodiului din organism, fapt ce afectează funcţia neurolo- gică. Am avut pacienţi care au venit în comă intubaţi pentru că aveau un sodiu foarte mic şi acest fapt a produs nişte dereglări la nivelul funcţionării creierului. Sunt unele diuretice care cresc foarte mult potasiul. Sunt economisitoare de potasiu. Acest tip de diuretic este la fel de periculos ca şi cele care pierd sodiul pentru că potasiul în exces poate produce aritmii cardiace. Se poate ajunge din această cauză la fibrilaţie ventriculară şi stop cardiac pe această hiperpotasemie.

„Algocalminul poate duce la aplazie medulară”

- Dar dintre analgezice, există vreunul foarte toxic?

- Un alt medicament foarte important în acest context este algocalminul. El este un medicament utilizat foarte mult şi, totodată, toxic. Poate produce o serie de modificări hematologice importante, mai ales dacă-l folosim pentru o perioadă foarte lungă. La nivelul măduvei se instalează aşa-numita aplazie medulară. Este o boală severă şi gravă, e o complicaţie care, din păcate, apare din cauza excesului de algocalmin. Sunt citate foarte multe cazuri de apariţie a acestei complicaţii din acest motiv.

„Avem bacterii intraspitaliceşti adaptate care mai răspund doar la un singur antibiotic“

- Pierderea unor generaţii de antibiotice a afectat şi eradicarea infecţiilor intraspitaliceşti?

- Durează cam cinci, şase, şapte ani pentru a aduce pe piaţă un nou antibiotic. Bacteriile se adaptează mai repede şi deja pentru cele din infecţiile intraspitaliceşti avem în momentul acesta bacterii care răspund la un singur antibiotic, cu toate că în urmă cu zece ani răspundeau la şapte, opt, zece antibiotice. Acest lucru aduce această folosinţă nechibzuită a antibioticelor de marea masă a populaţiei şi, nu în ultimul rând, ne creează mari probleme, pentru că privim îngroziţi dacă nu cumva în decurs de un an-doi vom pierde rezistenţa şi la ultimul antibiotic pe care-l mai avem în arsenal. Ele totdeauna vor crea un neajuns nu pe termen scurt şi individual, ci pe termen lung şi populaţional.

„Alcoolul potenţează efectul sedativ-hipnoticelor“

- Sedativ-hipnoticele pot fi periculoase pentru rutina cotidiană?

- Există studii foarte clare care ne spun că, dacă am face un test de atenţie, am observa că un pacient care a luat cu o seară înainte un medicament sedativ-hipnotic va avea reacţiile întârziate sau va avea ezitări în anumite reacţii, tocmai din cauza acestor medicamente. Noi ne trezim şi credem că, dacă suntem conştienţi, ne putem urca la volan şi toate reacţiile noastre vor fi normale. Nu este aşa, reacţiile noastre vor fi încetinite, mai mult sau mai puţin, în funcţie de doză, de momentul în care am luat medicamentul şi de perioada care a trecut dintre administrare şi momentul în care conducem, însă, dacă apare o situaţie de criză, cum ar fi evitarea unui pieton sau a altui autovehicul, timpul de reacţie va fi prelungit, şi în acest mod putem să ne expunem la accidente sau putem să-i expunem pe ceilalţi la accidente. Alcoolul potenţează foarte clar efectul medicamentelor, deci o persoană care îşi administrează sedativ-psihotice nu trebuie să consume alcool, nici imediat după ce şi-a administrat, nici următoarele ore, până când se elimină acest medicament. Sunt unele care au timp de eliminare până la două zile.