Main menu

header

cotnari wide

674 12 1de Luana Mare şi Adrian Barna

Sănătatea intimă poate suferi de-a lungul vieţii, iar una dintre cele mai frecvente boli ale femeilor este vaginita. Despre cauzele care duc la apariţia bolii, despre tratament şi despre felul în care o putem ţine la distanţă ne-a vorbit medicul ginecolog Radu Horhoianu, de la Centrul Medical Focus.

„Provoacă disconfort vaginal şi usturimi”

- Domnule doctor, ce este vaginita?

- Vaginita este o inflamaţie a vaginului şi este una dintre cele mai comune cauze pentru care pacientele vin la un cabinet de ginecologie. Mai mult de 75% dintre consultaţii sunt ocazionate de această afecţiune.

- Care sunt simptomele vaginitelor?

- Simptomul principal al vaginitei este în primul rând o secreţie modificată însoţită de disconfort vaginal. Mai pot fi însoţite de usturimi, prurit vaginal.

„Din grupul celor micotice se află candidoza”

- De câte feluri poate fi această afecţiune?

- Există vaginoza bacteriană, cel mai frecvent cauzată de Gardnerella vaginalis, infecţiile fungice, provocate de Candida albicans. Mai este o formă de vaginită, trichomoniaza, care are la bază un parazit care se transmite prin contact sexual, Trichomonas vaginalis.

- Care sunt cauzele vaginitelor?

- În principal este o cauză infecţioasă, cea bacteriană este cel mai des întâlnită. Este urmată şi de vaginita fungică sau candidozică. Foarte răspândite sunt infecţiile cu streptococ de grup B, care au importanţă mai ales când intervin la o femeie însărcinată, cauzând după naştere meningită sau pneumonie la nou-născut. Mai sunt vaginitele cu germeni banali din flora intestinului gros: E.coli, enterococ etc. Aceşti germeni nu se manifestă cu simptomatologie la nivelul vaginului prin secreţie, prurit sau usturimi, dar este importantă descoperirea lor la nivelul vaginului. Aceste bacterii pot migra spre zona orificiului urinar, determinând apariţia infecţiilor urinare joase, gen cistită cu simptome: usturimi la urinat, urinat frecvent. Tot în cadrul vaginitelor ar mai fi şi vaginita candidozică, fiind cunoscută ca şi candidoza vaginală. Manifestările tipice sunt secreţia aceea albicioasă, cremoasă şi un prurit vaginal intens. Important, la femeia tânără întâlnim germeni ca Chlamidia, Mycoplasma şi Ureeaplasma. Există o analiză specială care trebuie făcută de fiecare femeie însărcinată, pentru că sunt infecţii care pot cauza avortul. La femeia negravidă pot provoca infecţiile genitale înalte, sterilitate prin obstrucţie tubară (înfundarea trompelor). Trichomoniaza este o infecţie cu transmitere sexuală frecventă, cauzată de un parazit unicelular denumit Trichomonas vaginalis. La femei, infecţia afectează în special vaginul şi poate prezenta simptome locale.

„Cele mai multe sunt cu transmitere sexuală”

- Sunt boli cu transmitere sexuală?

- Majoritatea vaginitelor fac parte din categoria bolilor cu transmitere sexuală, dar sunt favorizate şi de factori externi cum ar fi un obicei destul de practicat de unele femei, spălăturile vaginale, irigaţiile, care nu ar trebui efectuate, pentru că modifică flora vaginală şi favorizează apariţia acestor infecţii. Este un obicei vechi, miturile vechi de practicare a spălăturilor şi a irigaţiilor intravaginale şi care ar trebui descurajat de medicii ginecologi. Modificarea ecosistemului vaginal contribuie la apariţia unei vaginite, cunoscută ca vaginoză bacteriană sau infecţia cu Gardnerella vaginalis, care determină o inflamare a vaginului cu apariţia unei secreţii modificate la culoare, cu miros neplăcut, având şi cale de transmitere sexuală. Trebuie precizat că, la majoritatea vaginitelor, în afara celor cu germeni intestinali, trebuie tratat şi partenerul sexual, pentru că degeaba tratăm femeia dacă nu vindecăm şi partenerul, pentru că, la următorul contact, va avea loc reinfecţia.

„Forma atrofică a afecţiunii este specifică femeilor aflate la menopauză”

674 12 2- Care este tratamentul pentru vaginite?

- Tratamentul este indicat în vaginite, deşi, de obicei, este o infecţie banală, care nu produce complicaţii. Recomand a se evita automedicaţia! Femeile folosesc diferite metode, mai mult sau mai puţin medicale, şi, în general, merg la farmacie şi solicită pe loc nişte remedii. Este bine ca tratamentul să fie indicat de medicul specialist ginecolog după un examen de secreţie vaginală, eventual şi cu o cultură de fungi şi cu efectuarea antibiogramei. De cele mai multe ori, tratamentul este unul local, pe bază de ovule sau, dacă vorbim despre vaginita bacteriană, bineînţeles că este necesară administrarea de antibiotic, conform antibiogramei.

- Dar vaginita atrofică? Ce cauze are şi cum se manifestă?

- O altă patologie, să-i zicem aparte, întâlnită destul de frecvent, mai ales la femeia după menopauză este vaginita atrofică postmenopauză, care, în general, apare datorită modificărilor hormonale legate de instalarea menopauzei, privarea hormonală determinând o „uscare” a vaginului cu dispariţia secreţiei. Simptomatologia este, în general, senzaţia de arsură sau de usturimi la nivelul vaginului. Pacienta este predispusă pe acest fond să dezvolte mai frecvent vaginite cu germeni, ca bacterii sau fungi. De cele mai multe ori, simptomatologia apare în momentul actului sexual.

„Netratate, duc la sterilitate”

- Care e tratamentul în acest caz?

- Tratamentul trebuie făcut după examenul medical de specialitate, tot cu recoltarea de secreţie vaginală, şi constă în creme sau ovule cu preparate care să nu conţină hormoni, dar care menţin troficitatea şi elasticitatea vaginului, înlăturând şi simptomele mai sus menţionate.

- Care sunt complicaţiile ce pot apărea în cazul în care vaginitele nu sunt tratate sau nu sunt tratate corespunzător?

- În afară de disconfortul local la nivelul vaginului, vaginitele netratate pot determina, în schimb, dureri la contact, tulburări de dinamică sexuală, iar aceşti germeni de la nivel genital inferior pot ascensiona spre uter şi spre anexe: trompe şi ovare, determinând boala inflamatorie pelvină, aşa-numita anexită, şi pot duce la sterilitate.

„Este bine ca tratamentul să fie indicat de medicul specialist ginecolog după un examen de secreţie vaginală, eventual şi cu o cultură de fungi şi cu efectuarea antibiogramei“

„Trebuie mers la medic la primul semn de infecţie“

- Care sunt semnele care trebuie să o îngrijoreze pe orice femeie şi care să o determine să se gândească la faptul că ar putea avea vaginită?

- Pacienta ar trebui să se prezinte la un cabinet de specialitate în momentul în care prezintă diferenţe de miros, de culoare ale secreţiei, însoţite şi de manifestări la nivel local, usturimi, mâncărimi. De multe ori, aceste vaginite cu germeni care nu sunt specifici vaginului putem să le întâlnim şi la un consult ginecologic de rutină. Este indicat ca femeia să apeleze la un consult ginecologic măcar o dată pe an atunci când se efectuează un examen Papanicolau. Să-şi recolteze şi o secreţie vaginală, putând descoperi astfel de vaginite. Sunt unele care nu dau neapărat simptomatologie, dar care pot, prin colonizarea mucoasei tractului urinar, determina simptomatologie de tip urinar, şi de aici să fie nevoie de alt tip de tratament.