de Roxana Istudor
Zahărul este substanța care umple de energie, se pretează ușor în amestecuri de tot felul - de la alimente la lichide - iar copiilor le provoacă un asemenea sentiment de satisfacție, încât ajunge să le domine felul în care se hrănesc pentru tot restul vieții. Nu este nevoie să fie injectat sau fumat, este peste tot în jur și se insinuează definitiv în viața majorității oamenilor. „Este zahărul cel mai popular dintre droguri?”, se întreabă Gary Taubes în cartea „The Case Against Sugar” („Procesul împotriva zahărului”).
Istoria confirmă dependența
În timpul marii crize economice din anii ’30 ai secolului trecut, unele dintre puținele produse în dreptul cărora s-au constatat creșteri de vânzări au fost dulciurile. „Recesiunea a demonstrat că oamenii nu pot renunța la dulciuri. Cât timp au bani, oricât de puțini, le vor cumpăra”, comenta atunci „New York Times”. Așadar, zahărul creează dependență. În ciuda faptului că nu există studii care să fi certificat mai presus de controverse acest lucru, comportamentul oamenilor în relația cu zahărul lasă puține umbre de îndoială. În timp, nutriționiștii au atras atenția că zahărul se comportă ca un carbohidrat și joacă un rol masiv în apariția diabetului și bolilor cardiace. Mai grav, acționează ca un stimulent la nivelul creierului, făcându-i pe oameni să-și dorească un consum în exces, ceea ce îl apropie și mai mult de ideea de dependență.
Puterea gustului dulce
În cartea „Sweetness and Power” („Dulcele și puterea”), antropologul Sidney Mintz arată că „dulciurile, în special cele procesate, au un cert efect psihologic”. Mecanismele care pun față în față nevoia de dulce și efectele de drog sunt tot mai mult în atenția specialiștilor, care astăzi au cunoștințe mai aprofundate despre reperele fenomenului numit dependență decât în trecut. Cu toții încearcă să demonstreze că dulciurile pot ajunge să controleze viața oamenilor, la fel ca fumatul, de pildă (știați că țigările au și zahărul printre ingrediente?...), întrucât zahărul are calități psihoactive. Pe de altă parte, nu este ușor de demonstrat faptul că dulciurile sunt asemănă- toare stupefiantelor din multe puncte de vedere, întrucât consumul de zahăr nu are efectele imediate și vizibile pe care le au drogurile. De aici lupta continuă a cercetătorilor de a demonstra că gustul dulce poate ajunge să aibă putere nemăsurată asupra organismului uman.
Efecte devastatoare asupra copiilor
Poate fi gustul zahărului un fel de intoxicare, chiar dacă nu provoacă efectele cunoscute ale halucinogenelor, cum ar fi pierderea echilibrului, tulburări ale inimii, de vorbire sau lipsa controlului? Există unele asemănări izbitoare. Atunci când este administrat copiilor, zahărul îi face fericiți și veseli, cel puțin pe perioada în care îl consumă, le calmează neliniștile, le ușurează unele dureri, îi ajută să se concentreze și îi lasă plini de bucurie. „Dar cei mici ajung să se aștepte la o altă… doză, chiar s-o pretindă în mod regulat”, atrage atenția „The Guardian”. Efectul asupra copiilor nu-i împiedică însă pe adulți să utilizeze zahărul mult mai des decât ar trebui - la zile de naștere, petreceri, reuniuni de familie. Mai târziu, zahărul îi face pe cei mici obezi, bolnavi și, de aici, complexați și inadaptați social.
SOS sănătatea!
S-a demonstrat că zahărul induce creierului aceeași reacție din partea centrului care controlează ideea de răsplată așa cum fac nicotina, heroina și alcoolul. Agravant este faptul că același centru din creier este responsabil cu comportamentele care asigură supraviețuirea speciei - hrana și reproducerea - așadar, zahărul acționează în însăși esența controlului ființei umane, pe termen lung. Mai precis, consumul de zahăr stimulează aceiași neurotransmițători care sunt activați atunci când se consumă stupefiante. Dacă se ia în calcul și faptul că zahărul este adăugat în mai toate băuturile alcoolice și în țigarete, tabloul general este de insinuare a acestuia în aproape tot ceea ce consumă omul modern, de la diete la vicii. Este una dintre cele mai serioase alarme pentru sănătatea speciei umane pe care le trag specialiștii.
Cifrele pericolului
Dulciurile sunt tot mai accesibile, zahărul fiind tot mai ieftin. „Dulciurile sunt chiar recomandate în pașii pe care vor să-i urmeze cei care încearcă să se lase de alcool”, puncta neurologul James Leonard Corning încă de acum 100 de ani. Statistica a confirmat această observație: pe timpul prohibiției din Statele Unite, în 1919, consumul de dulciuri s-a dublat! Pe parcursul secolului al XX-lea, zahărul a cucerit pe de-a întregul industria alimentară, fiind prezent în mai toate combinațiile nutriționale și la aproape toate mesele, în feluri principale și gustări, în cam tot ceea ce oamenii beau (cu excepția apei și ceaiului...). Nici la începutul mileniului trei lucrurile nu s-au schimbat: de la băuturi energizante pentru sportivi (!) până la untul de arahide, șunca procesată și pâinea de fiecare zi, zahărul este peste tot, mereu. În anii 1980, consumul global de zahăr era de 90 de milioane de tone. Astăzi, 7 miliarde de pământeni înghit 173 de milioane de tone, în medie 24 de kilograme pe an de fiecare, arată un studiu al Grupului Sucden, care urmărește producția și consumul de zahăr și derivate.
Dulciurile aduc bolile
Consumul excesiv și frecvent de zahăr generează pericole majore pentru sănătate pe termen lung. Astfel, publicația „Journal of the American Heart Association” a dat publicității rezultatele unui studiu extins prin care s-a demonstrat faptul că zahărul este legat de disfuncționalități ale inimii și, implicit, de riscuri mari de a dezvolta afecțiuni cardiovasculare, chiar atac de cord. Tot zahărul a generat în parte creșterea până la gradul de alarmă mondială a numărului tinerilor obezi, întrucât duce la apariția burții de la vârste fragede, arată „Huffington Post”. Mai departe, zahărul are același efect nefast asupra ficatului precum alcoolul, precizează revista „Nature”. De asemenea, zahărul este responsabil pentru îmbătrânirea prematură, pentru declanșarea diabetului, afectează creierul și controlul asupra alimentației sănătoase și, nu în ultimul rând, este legat de anumite procese care au legătură cu unele tipuri de cancer.