de Raluca Grințescu
Ghee, pe numele său sanscrit „grita”, cunoscut de europeni sub denumirea de unt clarifiat, este un produs atât alimentar, cât şi terapeutic, folosit foarte des în bucătăria asiatică, în special cea indiană, fiind un ingredient nelipsit al medicinei tradiţionale indiene ayurveda (cu o tradiţie veche de 5.000 de ani). Proprietăţile sale deosebit de valoroase îl fac să fie superior untului obişnuit din punct de vedere nutritiv, fiind recomandat pentru o mare varietate de afecţiuni şi probleme de sănătate.
Produs sacru în religia hindusă
Ghee, considerat „hrana zeilor”, are deopotrivă un rol sacru în religia hindusă, fiind folosit în cadrul ritualurilor religioase, picurarea untului topit în focul ritualic simbolizând întreţinerea focului sacru Agni, susţinător al vieţii. În mitologia hindusă se spune că Prajapati, zeitate supremă hindusă, a creat ghee prin frecarea palmelor sale şi, picurându-l în focul sacru Agni, a dat naştere fiilor săi, asigurând astfel continuitatea vieţii.
Îl puteți obţine acasă
Există o diferenţă fundamentală între untul obişnuit şi untul clarifiat sau ghee. În cadrul preparării untului clarifiat, apa şi componentele proteice, precum şi unele grăsimi sunt eliminate, rămânând doar grăsimea pură din unt, în felul acesta obţinându-se un produs cu calităţi superioare untului obişnuit. Pentru a face ghee aveţi nevoie de cel puțin 500 g unt nesărat, de preferință de la țărani sau ecologic. Nu faceți ghee dintr-o cantitate mai mică, pentru că există riscul mare ca untul să se ardă. Fierberea la foc mic permite caramelizarea zahărului din lapte, acesta fiind secretul pentru un ghee foarte bun. Deși multe rețete indică necesară adunarea spumei formate la suprafața ghee-ului, ayurveda recomandă păstrarea ei. Spumei îi sunt alocate proprietăți medicinale și se consideră că îmbunătățește produsul finit.
Iată pașii: puneți untul într-o oală încăpătoare cu pereții înalți. Topiți-l la foc mediu pe ochiul cel mai mic al aragazului. Când untul este lichid, dați focul la minimum și lăsați-l să fiarbă în jur de 50-60 de minute. Nu amestecați. Când părțile solide separate au început să capete o culoare arămiu-maronie, opriți focul. Nu uitați să verificați des starea ghee-ului. Dați un pic din spuma albă la o parte, pentru a vedea ce se întâmplă dedesubt. Strecurați imediat direct în borcane printr-o sită acoperită cu tifon sau cu șervete de hârtie. Lichidul trebuie să fie clar și auriu.
Cum se foloseşte în alimentaţie?
În mod obişnuit, în bucătăria indiană se foloseşte la gătitul şi prăjitul alimentelor, proprietăţile sale digestive (uşor digerabil, stimulează digestia şi absorbţia anumitor principii nutritive) făcându-l nelipsit din preparatele alimentare. În India, copiilor li se oferă zilnic o linguriţă cu ghee atât pentru stimularea creşterii şi dezvoltării fizice, dar mai ales pentru creşterea inteligenţei şi a memoriei.
De ce este o grăsime atât de sănătoasă?
Datorită lanțurilor sale scurte de acizi grași, rata de absorbție a ghee-ului de corp este mai mare decât în cazul oricărui alt ulei de gătit, fapt care îl face excelent pentru transportul nutrienților la țesuturi. De aceea, este folosit și în formule medicinale, pentru a asista absorbția ierburilor de leac și a mineralelor. Ghee conține (ca și untul) vitaminele A, D, K și E. Acestea sunt solubile în grăsime, ceea ce înseamnă că trebuie digerate împreună cu molecule de grăsime pentru a putea ajunge în sânge. Grăsimile nutritive din ghee constituie un mod excelent pentru „transportul” acestor vitamine. De asemenea, este antioxidant, prin acidul lineolic conținut. Acest acid este cercetat tot mai mult în ultimul timp, căci se crede că are potențialul de a proteja animalele de cancer. În viitor, acest posibil efect ar putea fi extrapolat și asupra oamenilor.
Ghee mărește disponibilitatea enzimelor responsabile cu detoxifierea de substanțe cancerigene și o scade pe aceea a enzimelor responsabile cu activarea carcinogenelor, conform Institutului de Cercetare a Lactatelor. Consumat în cantități adecvate (ca în cazul altor grăsimi, nu trebuie să depășească 10% din totalul zilnic de calorii), așadar, nu mai mult de două linguri pe zi, se pare că ajută la micșorarea riscurilor cardiovasculare.
PONT. Ghee se poate păstra teoretic minimum două luni și până la șase-opt luni la temperatura camerei. Pe timp de vară poate râncezi însă, așa că e mai bine să fie ţinut la frigider.
Ce spune ayurveda
Ghee este un element de bază utilizat atât pentru prepararea remediilor terapeutice în medicina ayurveda, cât şi pentru procedeele de purificare a corpului, numite Panchakarma, din cadrul aceluiaşi sistem ayurveda.
Se consideră că: întinerește, fortifică și regenerează celulele, are efect antiinflamator, stimulează metabolismul, întărește sistemul imunitar, îmbunătățește memoria şi înfrumusețează. Nu este recomandat însă pentru obezi. Ghee poate fi aplicat local pentru vindecarea tăieturilor mici și a arsurilor. Un leac des întâlnit este ghee-ul încălzit cu puțin turmeric, care, aplicat pe răni și mușchi inflamați, are efect analgezic. Ghee se întrebuințează și pentru vindecarea ulcerului și a gastritei, a inflamațiilor pielii, a oaselor rupte, ca ulei de masaj pentru bebeluși, ca fortifiant general. În India, ghee este preparat pe lună plină sau descrescătoare, din lapte muls primăvara sau toamna, când vacile pasc iarba cea mai grasă și plină de nutrienți. Ghee este, așadar, asociat cu energia rece și hrănitoare a lunii. Se consideră că ghee-ul cu cât este mai vechi, cu atât sunt mai mari calitățile sale terapeutice. Familiile indiene își lasă deseori ghee-ul moștenire de la o generație la alta, pentru a fi folosit ca medicament.