de Cătălina Tăgârță
Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, boala pulmonară obstructivă cronică este o afecțiune care pune în pericol sănătatea și chiar viața persoanelor care suferă de ea. Peste trei milioane de oameni au murit în 2012 în întreaga lume din cauza bolii pulmonare obstructive cronice, alcătuind 6% din numărul total al deceselor înregistrate în anul respectiv, mai arată OMS. Mai mult de 90% dintre aceste decese au avut loc în țările slab și mediu dezvoltate din punct de vedere economic. Principala cauză a apariției bolii pulmonare obstructive cronice este fumatul, atât cel activ, cât și cel pasiv.
Asociată cu acţiunile nocive ale tutunului
Când căile aeriene sunt iritate și roșii produc prea mult mucus vâscos și lipicios, iar când pereții căilor aeriene sunt umflați și blochează parțial circulația aerului prin ele, din punct de vedere medical se poate vorbi despre boala pulmonară obstructivă cronică. Despre aceasta și despre alte subiecte de actualitate din domeniul pneumologiei s-a discutat pe larg în cadrul celei de-a IV-a ediții a Conferinței Managementul Bolilor Pulmonare, care s-a desfășurat în octombrie, la București. Evenimentul a fost un prilej de întâlnire, comunicare și dezbatere a importanței diagnosticării precoce a afecțiunilor pulmonare, a metodelor moderne de tratament și a factorilor de risc care își lasă amprenta asupra sănătății pulmonare. „Boala pulmonară obstructivă cronică este una dintre marile maladii ale secolului, fiind corelată, în primul rând, cu efectele nocive pe care tutunul le are asupra sistemului respirator și a plămânilor, degradându-le starea de sănătate”, a declarat profesor universitar doctor Florin Mihălţan, preşedintele Societăţii Române de Pneumologie.
Gâfâiala, cel mai semnificativ simptom
Organizația Mondială a Sănătății oferă informații de impact asupra prevalenței bolii pulmonare obstructive cronice. „De exemplu, în 2002, aceasta era cea de-a patra cauză de mortalitate la nivel global. Se estimează că în 2030 BPOC va fi principala cauză de mortalitate în lume. Observăm, așadar, imperiozitatea sporirii măsurilor de reducere a consumului de tutun în rândul populației. Medicii au datoria de a educa pacienții în vederea riscurilor la care se expun atunci când fumează, iar ediția de anul acesta a manifestării noastre a avut o contribuție semnificativă în sublinierea acestei necesități în practica medicală”, a mai declarat preşedintele Societăţii Române de Pneumologie.
Iată care sunt principalele simptome ale bolii, potrivit specialiștilor. Gâfâiala - în termeni medicali se numește dispnee - apare şi se accentuează în timpul efortului fizic. Pe măsură ce boala avansează, pacienţii cu BPOC ajung să rămână fără aer în timp ce se îmbracă, se încalță sau își pregătesc micul dejun. Un alt simptom este tusea. Atribuită la început unei răceli banale sau altei afecţiuni respiratorii mai puţin severe, poate să fie primul semn de BPOC. Numai că, spre deosebire de răceli, aceasta nu trece. Se poate îmbunătăți doar sub tratamentul administrat corect şi continuu, recomandat de medic.
Sputa colorată e semn de infecție
Expectoraţia de mucus (sau spută) este un alt simptom frecvent în BPOC. Producţia de mucus este un fenomen normal, prin care se întreţine umidifierea căilor respiratorii. Când această spută incoloră devine galbenă, verde sau roşu-violacee, acesta este semn de infecţie pulmonară.
Când căile aeriene devin tot mai înguste (din cauza acumulării de mucus în exces sau din alte motive), aerul pe care îl inspiraţi pătrunde tot mai greu în plămâni, ceea ce poate duce la apariţia unui zgomot ca un şuierat, cunoscut sub numele de wheezing. Wheezing-ul este unul dintre simptomele care determină pacientul să se prezinte la medic, pentru că este un sunet anormal pe care îl scot plămânii lui şi este perceput ca o problemă nou- apărută. Constricţia toracică este un alt simptom care poate să apară la pacienţii cu BPOC. Apariţia acestei senzaţii dureroase este dată de efortul tot mai crescut pe care îl presupune respiraţia. Cauza este imposibilitatea de a expira, de a scoate tot aerul inspirat din plămâni. Toracele nu se mai poate relaxa cu adevărat, iar accesele de tuse contractă şi mai mult muşchii cutiei toracice, ceea ce face un adevărat chin din fiecare respiraţie.
Pacienții sunt frecvent extenuaţi
Bronşita cronică, adică inflamația cronică a pereţilor căilor aeriene, este una dintre componentele BPOC. Netratată, aceasta se poate complica şi cu febră uşoară şi cu frisoane. Potrivit profesorului Mihălțan, persoanele cu BPOC sunt foarte vulnerabile la infecţii respiratorii de cauză virală sau bacteriană. De aceea, pacienţii trebuie să se vaccineze anual împotriva gripei. Pacienţii cu BPOC se simt frecvent foarte obosiţi, pot să prezinte febră, iar la un moment dat pot prezenta și vânătăi. Învineţirea pielii (simptom cunoscut sub termenul medical de cianoză) este un semn că organismul nu mai este oxigenat în mod corespunzător. Umflarea picioarelor şi a gleznelor poate să apară la pacienţii cu forme severe de BPOC şi este rezultat al reţinerii de fluide în organism.
Bolnavii pierd în greutate şi le scade pofta de mâncare
Pe măsură ce BPOC progresează, lipsa oxigenului la nivelul creierului poate să producă tulburări de dispoziţie şi de memorie, fără ca aceste simptome să fie trăsături caracteristice sau definitorii ale BPOC. De asemenea, depresia este frecvent întâlnită la pacienţii cu BPOC, aproximativ 40% dintre ei sunt depresivi. „Aproximativ un sfert dintre pacienţii cu BPOC relatează pierderi în greutate sau că au probleme în a-şi menţine o greutate normală pentru vârsta şi statura lor. Pierderea în greutate este cauzată de atrofia musculară (care provine din lipsa de mişcare, de efort fizic, consecutivă dispneei accentuate şi altor simptome). Depresia asociată cauzează, la rândul ei, pierderea poftei de mâncare, deci scăderea aportului de nutrienţi. În paralel, creşte consumul energetic al organismului, prin efortul crescut de respiraţie”, declară profesorul Mihălțan. Potrivit acestuia, detalii despre simptome, diagnostic și tratament pot fi găsite și pe site-ul desprebpoc.ro.