de Cristi Șelaru
A doua zi după Botezul Domnului, Biserica a rânduit ca să fie prăznuit soborul Înaintemergătorului și Botezătorul lui Iisus Hristos. Sfântul Ioan Botezătorul este, așa cum spune în Evanghelia sa Sfântul Matei, cel mai mare între cei născuți, dar cel mai mic în Împărăția Cerurilor. Biserica i-a închinat lui Ioan Botezătorul şase sărbători. În lumea creștină și islamică, rămășițele pământești ale Sfântului, capul și mâna dreaptă, sunt foarte prețuite de credincioși.
Cea mai sacră prietenie
Legătura dintre Iisus Hristos și Ioan Botezătorul este mult mai puternică decât cea dintre doi prieteni. Părinții lui Ioan și Fecioara Maria erau rude și se vizitau. Întâlnirile dintre Ioan și Iisus au culminat cu botezul din apele Iordanului. Cel care boteza cu apă avea să fie urmat de cel care boteza cu Duhul Sfânt și cu foc. Sfântul Ioan Botezătorul este considerat ca ultimul mare profet al Vechiului Testament, Înaintemergătorul Domnului și cel care face trecerea între Vechiul și Noul Testament. Acesta se deosebește de prorocii dinaintea sa prin aceea că L-a și arătat cu mâna pe Cel despre Care a prorocit. Mântuitorul Hristos spunea despre Ioan că „dintre cei născuți din femeie, niciunul nu este mai mare ca Ioan” (Luca VII, 28).
La fel ca Iisus, Ioan Botezătorul a fost ucis. A suferit moarte martirică, iar moaștele sale au ajuns să fie venerate.
Împăratul Iulian a ars corpul Sfântului
Pe cât de zbuciumată a avut viața, pe atât de dramatică a fost și moartea lui Ioan Botezătorul. La cererea fiicei sale vitrege, Irod împăratul îi taie capul lui Ioan. Liniștea nu și-a găsit-o Ioan nici după ce a fost ucis. Părțile corpului său au fost răspândite în toată lumea. Pentru că se temea că Sfântul ar putea învia, Irod nu a dat ucenicilor decât trupul, care a fost luat și îngropat în Sevastia, undeva în Cisiordania. Drama continuă cu Sfintele Moaște, pentru că pe la anul 360, împăratul Iulian Apostatul ar fi ars rămășițele Sfântului. Doar un braț și un deget au fost salvate. În plus, capul lui Ioan, îngropat de Salomea, fiica lui Irod, și dezgropat mai apoi, e una dintre cele mai de preț Sfinte Moaște ale Bisericii, acesta fiind pierdut și găsit de mai multe ori. După peregrinări şi mai multe aflări miraculoase, capul său a ajuns în două părţi. Partea occipitală se află la Moscheia Omeiazilor din Damasc, iar partea frontală la Amiens, Franţa.
Turcii și rușii au păstrat moaștele
Mâna cu care Sfântul Ioan Botezătorul l-a botezat pe Mântuitorul Hristos a ajuns mijloc de schimb pentru sultani, împărați și țari. După ce împăratul Iulian Apostatul a ars mare parte din moaște, mâna a fost dusă la Ierusalim și apoi în Alexandria. Ulterior, ea a fost mutată din Antiohia la Constantinopol și depusă în Biserica Maicii Domnului Peribleptos. Însă, moaștele au ajuns să fie plimbate în toată Europa. Astfel, pe la 1263, se atestă prezența unor părticele din mâna dreaptă a Sfântului Ioan la Abația Citeaux din Franța. Ele ar fi fost aduse de Baudouin II, împăratul latin de Constantinopol. Totuși, la începutul secolului al XV-lea, un ambasador spaniol atestă că mâna sfântă încă se mai află în biserica din Constantinopol. Turcii au trimis mâna Sfântului Ioan, în 1484, Ordinului Ospitalierilor din Rodos, la cererea sultanului Baiazid II. Apoi, aceștia au dus-o în Insula Malta, unde și-au stabilit sediul. De aici, în 1799, mâna a ajuns în Rusia. Când Romanovii au fost răsturnaţi de la putere, în 1917, mâna a fost dusă pe furiş în Estonia, Germania şi, în final, în Danemarca. Mama ultimului ţar a dat relicva liderului sinodului ortodox rus din străinătate. Acesta a oferit-o apoi regelui Iugoslaviei. Mâna dreaptă a Sfântului Ioan Botezătorul se află la Mănăstirea Cetinje din Muntenegru.
Părticele din sfânta mână se află şi la Mănăstirea Dionisiu de pe Muntele Athos, la care şi-au adus contribuţia domnitori români. Conform unor dovezi, o parte din mâna Sfântului Ioan a revenit otomanilor spre sfârșitul secolului al XVI-lea. Aceasta se păstrează și acum în Palatul Topkapî din Istanbul.
Moaştele, aşa cum le putem vedea astăzi, sunt protejate de o piesă medievală de tip occidental, din metal. Ea recreează forma unui braţ într-o manieră realistă. Pare să fi fost lucrată într-un atelier veneţian. Pe aceasta se observă două peceţi în argint, reprezentând leul veneţian şi crucea. Poziţia degetelor este binecunoscută, fiind un gest de binecuvântare pe care îl întâlnim în arta bizantină, dar şi ca gestul prin care Sfântul Ioan îl desemnează pe Iisus Hristos ca fiind „Mielul lui Dumnezeu”.
Descoperirea din Bulgaria
În 2010, arheologii au descoperit, în ruinele unei biserici antice de pe insula bulgărească Sveti Ivan, din Marea Neagră, câteva rămășițe umane: un dinte, o parte din craniu și o falangă. Datarea cu C14 precizează numai perioada în care a trăit persoana respectivă, nu și identitatea sa. Alte indicii au sugerat că ar putea fi vorba despre Ioan Botezătorul. Biserica din Bulgaria a recunoscut, oficial, moaștele ca aparținând lui Ioan Botezătorul.