de Gabriela Niculescu

- Stâncile Meteorei greceşti adăpostesc unele dintre cele mai neobişnuite lăcaşuri religioase

Un loc misterios, o impresionantă cetate mănăstirească fixată pe un ansamblu de stânci uriaşe şi abrupte se înalţă către cer pe Valea Thessaliei, nu departe de Munţii Pindului din Grecia. Aceste pietre sunt cunoscute sub denumirea de Meteore, iar aici se regăsesc mănăstiri, mici bisericuţe sau schituri părăsite. Viaţa monahală a început în secolul al IX-lea, călugării construind pe vârfurile cele mai înalte ale stâncilor mănăstiri de o rară frumuseţe. În secolul al XV-lea, numărul lor ajunsese la 24, dar astăzi mai sunt locuite doar şase, dintre care cinci de călugări şi una de maici.

Fenomen unic în lume
Ansamblul de la Meteora, construit într-un peisaj impunător, este unic în lume şi reprezintă un fenomen geologic îndelung cercetat de specialişti din toată lumea. Germanul Al. Philippson explică în cartea sa „Thessalia şi Ipiros” (1897) că acest complex provine dintr-o veche deltă a unui mare fluviu care de-a lungul a mii de ani s-a revărsat în îngusta, dar adânca parte a mării ce acoperea pe vremea aceea tot câmpul thessalian.

Mănăstirea Sfântul Nicolae Odihnitorul este cea mai mică
Urcând stâncile de la Meteora, prima care iese în cale este Mănăstirea Sfântul Nicolae Odihnitorul. Aşezat în vârful unei stânci uriaşe, cel mai mic lăcaş monahal din complexul Meteora trezeşte o admiraţie imensă pentru felul în care a fost construit, după forma pietrelor care îl susţin. Datează din secolul al XIV-lea, dar a fost fondat de Sfântul Dionisie cel Milostiv la începutul secolului al XVI-lea. Urcând la primul etaj, vizitatorul găseşte Biserica Sfântul Nicolae, pictată cu fresce murale, iar la catul al doilea se află mica bisericuţă a Sfântului Ioan Prodromu şi locul de păstrare a osemintelor călugărilor care au părăsit această lume. La subsol se găseşte o bisericuţă în memoria Sfântului Anton, cu un altar în care poate intra un singur preot. Alături se află o micuţă criptă, transformată în chilie.
În prezent, mănăstirea mai are doar câţiva călugări.

Mănăstirea Russanu, înconjurată de abis
Istoria Mănăstirii Russanu se pierde în legende. Se crede că primul locuitor se numea Russanos, fiind originar din satul Rosana. Alte izvoare spun că lăcaşul a fost clădit în anul 1288 de călugării Nicodim şi Benedict. Este sigur doar că, la 1545, călugării Ioasaf şi Maxim au ridicat un loc sfânt în stil bizantin şi au renovat mănăstirea. Aceasta a fost devastată de nenumărate ori, ca şi alte lăcaşuri sfinte de la Meteora.
Începând cu 1950, bătrâna Eusebia dintr-un sat învecinat s-a îngrijit de această clădire, pe care a transformat-o în mănăstire de călugăriţe. Este înconjurată de abis de jur-împrejur, iar un culoar de beton şi un pod suspendat duc către vârful stâncii complet izolate, unde se află mănăstirea.

Documente româneşti la Mănăstirea Varlaam
Mănăstirea Varlaam a apărut la mijlocul secolului al XIV-lea, când sihastrul Varlaam a construit câteva chilii şi o mică biserică închinată celor Trei Ierarhi. El a trăit aici în singurătate şi s-a rugat până la sfârşitul vieţii, iar după moartea sa, clădirile au rămas mult timp părăsite, şi abia la începutul secolului al XVI-lea, călugării Nectarios şi Theofanis au renovat biserica ridicată de Varlaam şi apoi au zidit o măreaţă biserică închinată Tuturor Sfinţilor, numită Trei Ierarhi. Printre documentele acestui lăcaş de cult se păstrează şi unele româneşti, de danie.

Mănăstirea Schimbarea la Faţă, cea mai veche
Pe platoul celei mai înalte stânci de la Meteora se află Mănăstirea Schimbarea la Faţă, fiind cea mai reprezentativă din întregul ansamblu. Este cunoscută şi sub numele de Metamorfosis sau „Marea Meteora” („Megalu Meteora”), cu hramul Schimbarea la Faţă. A fost fondată de Sfântul Atanasie Meteoritul, venit de pe Muntele Athos. Această biserică este cea mai veche şi mai impunătoare din tot ansamblul.

Mănăstirea Sfântul Ştefan, fondată în 1192
Mănăstirea Sfântul Ştefan este cea mai veche aşezare monahală de pe Muntele Meteora, fiind fondată în anul 1192 de sihastrul Ieremia. În 1333, Andronic al III-lea Paleologul a renovat-o, iar biserica veche, cu hramul Sfântul Arhidiacon Ştefan, a fost construită în anul 1340. În 1798, aceasta a devenit neîncăpătoare pentru călugării care o îngrijeau şi a fost construit un lăcaş mare, cu hramul Sfântului Haralambie. Din 1961, mănăstirea a fost transformată în chinovie de călugăriţe.

140 de trepte până la Mănăstirea Sfintei Treimi

Fondată în anul 1438 de sihastrul Dometie, Mănăstirea Sfintei Treimi a fost zidită în 1476, iar fresca interioară datează din anul 1471. Peisajul de aici este extraordinar de pitoresc, în prim-plan având cea mai mare stâncă, pe vârfurile căreia se află biserica, iar la poale, albia Râului Pinios. Vizitatorii folosesc cele 140 de trepte săpate în piatră, pe o cărare îngustă, pe lângă poalele stâncii.

Tezaur al lumii ortodoxe

În interiorul lăcaşeler bisericeşti din complexul Meteora se păstrează unele dintre cele mai importante valori spirituale şi artistice ale ortodoxiei, precum documente sfinte, Evanghelii scrise pe foi de pergament, simboluri bisericeşti, cupe şi tăvi din aur, cruci din lemn măiastru sculptate, hrisoave cu coperţi legate în argint, epitafuri brodate cu fir auriu, hrisoave ale patriarhilor, sigilii împărăteşti şi cădelniţe lucrate desăvârşit. Împreună cu frescele murale şi icoanele, porţile altarelor, tronurile prelaţilor, 1.124 de coduri, cel mai vechi manuscris datând din anul 861 constituie moştenirea creştinătăţii elene şi a lumii ortodoxe.