de Nicoleta Ghighilicea

- Voievodul este cinstit de Biserica Ortodoxă Română la 26 septembrie

Domnitor al Ţării Româneşti între 1512 şi 1521, Sfântul Neagoe Basarab a fost o personalitate politică şi culturală, diplomatică şi religioasă. Ucenic al călugărilor din Mănăstirea Bistriţa şi al Marelui Nifon, Patriarhul ecumenic al Constantinopolului, voievodul a împlinit în viaţa sa învăţătura Sfintei Scripturi şi a fost canonizat în 2008. A ctitorit sau a donat sume mari de bani nu doar lăcaşurilor sfinte de la noi, ci şi din Serbia, Constantinopol, Muntele Athos, Ţara Sfântă, Peninsula Sinai şi Siria.

Un copil educat în Mănăstirea Bistriţa
Despre originea domnitorului Neagoe Basarab, istoricii au opinii diferite. Unii susţin că era fiul marelui boier Pârvu Craiovescu şi al soţiei acestuia, Neaga, în timp ce alţii cred că era fiul voievodului Basarab al IV-lea „cel Tânăr” (sau „Ţepeluş”). Cert este faptul că a fost crescut în casa lui Pârvu Craiovescu şi a beneficiat de o pregătire deosebită. Cea mai bogată şi mai puternică familie boierească din Ţara Românească, Craioveştii erau şi ctitorii  Mănăstirii Bistriţa. De la călugării de aici a învăţat copilul Neagoe să citească, să se roage şi să studieze scrierile biblice şi patristice. Unul dintre stareţii acestui aşezământ monahal a fost Macarie, care i-a devenit şi părinte duhovnicesc. De la acesta a învăţat limbile latină, slavonă şi greacă, iar mai târziu tânărul Neagoe l-a ajutat să tipărească primele cărţi de slujbă de pe teritoriul Ţării Româneşti.

Domnitor vreme de nouă ani
Tot la Mănăstirea Bistriţa, Neagoe Basarab a cunoscut-o pe cea care avea să-i devină soţie: Despina Miliţa, fiica unui despot sârb, care se refugiase acolo împreună cu unchiul său, mitropolitul Maxim Brancovici. Era o tânără de o frumuseţe deosebită, evlavioasă şi cultivată. S-au căsătorit în 1505 şi au avut împreună şase copii, dintre care doi băieţi şi o fată au murit la o vârstă fragedă. Odată ajuns pe tronul Ţării Româneşti, în 1512, Neagoe Basarab a încurajat dezvoltarea comerţului şi a meşteşugurilor, a reorganizat armata şi a încercat să menţină relaţii de prietenie cu vecinii. În acelaşi timp, a construit sau a restaurat mai multe lăcaşuri sfinte din ţară, printre acestea fiind: Tismana, Bistriţa, Cotmeana, Vişina, Cozia, Dobruşa, Nucet, Schitul Ostrov de pe Valea Oltului, Snagov, Dealu etc. Capodopere sunt însă Catedrala Mitropolitană din Târgovişte şi biserica Mănăstirii Curtea de Argeş, pe care le-a ridicat din temelie. Pentru aceasta din urmă, care a fost construită în cinci ani,  Doamna Despina şi-a vândut o parte dintre bijuteriile personale.

A sprijinit creştinismul în Balcani şi în Orient
În cei nouă ani de domnie, voievodul a dus o continuă activitate pentru sprijinirea lumii creştine din Orient şi Balcani. Documentele istorice arată cât de mari erau donaţiile pe care le făcea mănăstirilor din Muntele Athos, printre care Cutlumus, Zografu, Xenofont, Vatoped, Hilandar, Iviron. Este vorba despre renovări, zidiri, obiecte de cult, dar şi donaţii anuale către aproape toate lăcaşurile sfinte de aici.
La fel de importante au fost darurile făcute de Sfântul Neagoe Patriarhiei din Constantinopol, dar şi pentru mănăstirile din Ierusalim, Muntele Sinai şi din Siria.
De asemenea, domnitorul Neagoe Basarab a cinstit memoria Sfântului Nifon, fost patriarh al Constantinopolului, care a fost cel mai mare dascăl al său. Legătura dintre, aceştia a fost aşa de puternică, încât după ce a ajuns pe tron, voievodul român a obţinut de la Patriarhia Ecumenică aprobarea pentru canonizarea lui Nifon aproape imediat după moarte, fiind primul sfânt canonizat în ţara noastră.

La Schitul Ostrov s-a călugărit soţia domnitorului
Sfântul Neagoe Basarab a murit în 1521, la vârsta de 39 de ani, în locul său fiind înscăunat ca domn al Ţării Româneşti Teodosie, unicul său fiu rămas în viaţă. Acesta a fost însă alungat de la tronul ţării de Radu de la Afumaţi şi a murit la Constantinopol. A fost momentul în care Doamna Despina a fugit în lume şi apoi a rătăcit mult timp prin Ardeal. O vreme a trăit cu fiicele sale, Stana şi Ruxandra. Dar, în 1545 s-a călugărit cu numele Platonida la Schitul Ostrov, pe malul Oltului, construit de Neagoe Basarab între 1520 şi 1521. Din acea perioadă s-au păstrat trei icoane de o mare valoare artistică, ce se află în custodia Muzeului de Artă al României: Sfântul Nicolae, Coborârea de pe Cruce şi Sfântul Sava. În acest loc sfinţit de sute de ani a îmbrăcat haina monahală şi mama lui Mihai Viteazul, care a primit numele Teofana.

• Sfântul Voievod ne-a lăsat moştenire opera sa „Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie”, prima creaţie de valoare universală a literaturii române, în care îl învăţa pe fiul său, Teodosie, cum trebuie să fie un domnitor bun

O icoană unică în sud-estul Europei

După moartea fiului său Teodosie, Doamna Despina a comandat o icoană în care este reprezentată Maica Domnului plângându-L pe Iisus Hristos mort, coborât de pe Cruce. În partea stângă a icoanei este pictată chiar Doamna Despina îndoliată, care stă în genunchi şi ţine pe braţe copilul său încoronat, care nu mai era printre cei vii. Este o icoană unică, prin compoziţie, în sud-estul Europei, după cum susţin istoricii. Doamna Ţării Româneşti aduce ca ofrandă pe fiul său Teodosie mort Maicii Domnului, care la rândul său îl primeşte pe braţe pe Mântuitorul lumii de pe Cruce.