de Adela Stăncescu

Numeroşi sunt sfinţii canonizaţi pe care căsătoria nu i-a împiedicat să îşi dedice viaţa lui Dumnezeu. Iubirea faţă de Mântuitor nu a făcut decât să îi unească şi mai mult şi i-a ajutat să biruie grijile şi primejdiile. Unii au devenit părinţi la bătrâneţe în urma rugăciunilor, iar copiii lor au devenit sfinţi. Pentru alţii însă, viaţa de familie s-a terminat mult prea repede, în urma suferinţelor care le-au adus cununa muceniciei.

Emilia şi Vasile cel Bătrân, răsplătiţi pentru credinţă
Deşi voia să-şi păstreze fecioria toată viaţa, Emilia, care era orfană de ambii părinţi, a acceptat căsătoria cu Vasile, un creştin evlavios. Împreună îi ajutau pe cei săraci, îşi păstrau sufletul curat şi dăruiau o parte din averea lor Bisericii, fiind astfel un model de virtute pentru cei zece copii ai lor. Trei dintre aceştia au ajuns episcopi: Vasile cel Mare, Grigorie al Nyssei, Petru al Sevastiei. Prima născută, Macrina, a rămas fecioară şi a trăit ca o călugăriţă, iar Navcratie a fost pustnic.

Petru şi Fevronia, ocrotitorii tinerilor însurăţei
La scurt timp după ce a ajuns domnitor al ţinutului Murom, în 1203, cneazul Petru s-a îmbolnăvit foarte rău, dar s-a făcut bine cu ajutorul Fevroniei, o tânără de rând, vestită pentru tămăduirea cu ierburi de leac. Cneazul s-a căsătorit cu ea, dar boierii i-au alungat de la curte. Însă imediat s-au abătut multe nenorociri asupra cetăţii, iar cei doi au fost chemaţi înapoi. Întorşi la Murom, Petru şi Fevronia au făcut multe fapte bune, au lucrat pentru săraci şi astfel au fost foarte îndrăgiţi. S-au rugat să moară în aceeaşi zi şi să fie înmormântaţi în acelaşi sicriu, ceea ce s-a şi întâmplat. Ei sunt ocrotitorii tinerilor căsătoriţi.

Xenia din Petersburg, „cea nebună pentru Hristos”
Născută în 1730, Xenia s-a căsătorit la 20 de ani cu un colonel. Timp de şase ani au dus o viaţă lipsită de griji, dar căsnicia lor s-a curmat în timpul unei petreceri, când Andrei a murit subit, deşi era tânăr şi sănătos. De atunci, viaţa ei s-a schimbat complet: se îmbrăca în uniforma lui, ziua rătăcea pe străzi, iar noaptea mergea să vorbească pe câmp cu Dumnezeu. Se ruga stăruitor pentru sufletul soţului său, care murise fără să fie spovedit şi împărtăşit. Aşa a trăit Xenia „cea nebună pentru Hristos” până la vârsta de 71 de ani.

Spiridon al Trimitundei, un păstor văduv şi înţelept
Simplu păstor din Insula Cipru, Spiridon era încă din tinereţe foarte smerit şi milostiv cu cei săraci. S-a căsătorit cu o creştină şi au avut împreună o fiică - Irina -, dar a rămas văduv de tânăr. Şi-a crescut singur fata, dar mai târziu a murit şi ea. De atunci a dus o viaţă ascetică. Pentru bunătatea şi curăţenia inimii a fost hirotonit episcop al Cetăţii Trimitunda, dar în acelaşi timp a continuat să crească oi. În anul 325 a luat parte la primul Sinod Ecumenic de la Niceea, unde i-a uimit pe eretici cu înţelepciunea sa.

Acvila şi Priscila, printre cei 70 de apostoli
Iudeu de neam, Acvila locuia în Italia cu soţia sa, Priscila. Când împăratul a poruncit ca toţi iudeii să fie alungaţi, cei doi au plecat în Corint, unde l-au cunoscut pe Apostolul Pavel. Acesta i-a învăţat să creadă în Hristos şi i-a botezat, fiind apoi urmat de ei chiar şi în Asia. Au fost împreună şi la Efes, unde Apostolul a scris prima sa Epistolă către Corinteni. Devenit episcop, Acvila a construit biserici, a distrus idoli şi a propovăduit Evanghelia. Iar pentru toate acestea a fost ucis cu sabia de necredincioşi.

Zaharia şi Elisabeta, părinţii ultimului prooroc
O altă familie ce ducea o viaţă sfântă era cea a drepţilor Zaharia şi Elisabeta, iudei din neamul lui Aaron, care aşteptau venirea lui Mesia. Zaharia era preot şi slujea la Templul din Ierusalim, iar soţia sa era sora Sfintei Ana, mama Fecioarei Maria. Nu aveau niciun urmaş, dar după mulţi ani de căsnicie şi de rugăciuni, Dumnezeu le-a dăruit un copil - Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul lui Iisus Hristos.

Familii de mucenici din primele secole creştine

Sfinţii Esperie şi Zoe, împreună cu cei doi fii ai lor, Chiriac şi Teodul, au fost cumpăraţi ca robi de un păgân şi duşi la Roma, unde au fost torturaţi pentru credinţa lor. Copiii au îndurat cu vitejie suferinţele şi i-au încurajat astfel şi pe părinţii lor. Au fost aruncaţi într-un cuptor, dar trupurile lor au rămas neatinse de flăcări. La 28 de ani, Sfântul Adrian era pretor al Nicomidiei, fiind căsătorit cu Natalia. A văzut cât de mult suferă creştinii şi aşa a crezut în Hristos. Aruncat în temniţă şi torturat, a fost îndemnat de soţia sa să nu renunţe la credinţă. Şi Sfântul Nicandru a fost îmbărbătat în timpul martiriului de credincioasa sa soţie, Daria, care îi spunea: „Uită-te în sus către cer şi cugetă la minunata frumuseţe de acolo, pe care o vei câştiga prin aceste scurte chinuri!”. A fost lângă el şi înainte să fie decapitat şi i-a zis să fie viteaz. Moarte mucenicească au ales şi Sfinţii Timotei şi Mavra, care erau căsătoriţi de doar 20 de zile când au ajuns în faţa dregătorului. Acesta i-a spus soţiei să se împodobească şi astfel să-l convingă pe Timotei să cedeze. Însă Mavra a spus că este gata să sufere, au fost răstigniţi amândoi şi au agonizat nouă zile.

• Sfinţii Ioachim şi Ana, urmaşi ai lui David şi Aaron, au devenit părinţii Fecioarei Maria la 50 de ani de căsătorie, după numeroase zile de post şi rugăciuni.