de Anda Postolache

- La 21 octombrie, Ardealul îşi prăznuieşte sfinţii ocrotitori

Transilvania îşi serbează sfinţii ocrotitori la 21 octombrie: Visarion Sarai, Sofronie şi Oprea Miclăuş, canonizaţi în 1955, şi preoţii Ioan din Galeş şi Moise Măcinic din Sibiel, canonizaţi în 1992. Aceştia au luptat împotriva impunerii cu forţa a confesiunii greco-catolice în Transilvania, când aceasta se afla sub dominaţie habsburgică. S-a ales ziua de 21 octombrie, deoarece la această dată s-a semnat falsul act de unire cu Biserica din Roma, în 1698, şi tot la 21 octombrie, dar în 1948, au revenit credincioşii greco-catolici la Biserica Ortodoxă.

Visarion Sarai, martirizat în închisoarea Kufstein
În urma impunerii credinţei romano-catolice, transilvănenii ştiutori de carte, preoţii şi călugării au pornit revolte, unele de mare amploare, în jurul anului 1744. Cel mai influent a fost călugărul Visarion Sarai. Originar din Bosnia, în 1744 a trecut în Transilvania şi a pornit lupta pentru apărarea ortodoxiei, predicând în multe locuri şi însufleţindu-i pe români. A fost arestat şi dus la mai multe închisori, iar în final, în Munţii Tirolului, Austria, fiind martirizat în celebra închisoare Kufstein, unde a murit.

Oprea Miclăuş şi Moise, de trei ori la Viena
Lupta a fost continuată de alţi români, printre care Nicolae Oprea Miclăuş, un cioban din Săliştea Sibiului, şi preotul Moise Măcinic. Acesta din urmă a fost arestat şi închis la Sibiu timp de 17 luni. La eliberare i s-a cerut să fie preot greco-catolic şi, refuzând, s-a refugiat în Banat, unde s-a întâlnit cu Oprea Miclăuş şi împreună au mers la Viena, cu plângerile ortodocşilor. La al treilea memoriu au fost arestaţi. Tot la Kufstein au fost duşi şi ei. Se ştie că în 1784, Stana, soţia lui Oprea, cerea împăratului Iosif al II-lea eliberarea soţului. I s-a spus că nu mai trăieşte!

Ioan din Galeş: „Nu-mi las credinţa”
Preotul Ioan era din Galeş. Raportul episcopului de Muncaci îl prezenta, în 1746, drept potrivnic uniaţiei. În 1752, împreună cu alţi preoţi şi credincioşi, a plecat în Banat, pentru a-i da lui Oprea Miclăuş un memoriu al românilor adresat Curţii din Viena. A fost arestat şi dus la Graz. Din documente şi mărturii se ştie că în 1776 a fost vizitat de nişte negustori braşoveni, cărora le-a spus: „Mai bine voi muri aici decât să-mi las credinţa cea pravoslavnică”. Mutat la Kufstein, a murit după 1780.

Răscoala lui Sofronie de la Cioara
Lupta şi rezistenţa contra catolicilor, care se impuneau cu forţa în Transilvania, au condus în final la răscoala în fruntea căreia s-a aflat călugărul preot Sofronie de la Cioara (azi Săliştea). Rămas văduv după 20 de ani, acesta s-a călugărit la Mănăstirea Cozia, după care s-a întors în satul natal, şi-a făcut „o ţâr de schit în mijlocul codrului”, unde se ruga lui Dumnezeu. În 1757, când schitul i-a fost dărâmat de autorităţi, a început să îndemne oamenii la revolta împotriva credinţei greco-catolice. A fost dus la închisoarea de la Bobâlna, însă ţăranii din Zarand l-au eliberat. S-a retras în Apuseni, predicând peste tot dreapta credinţă. A fost rearestat şi apoi eliberat de 7.000 de ţărani!
În 1760, Sofronie a convocat un Sinod, în care cerea episcop ortodox, restituirea bisericilor, eliberarea celor închişi şi respectarea libertăţii religioase. În urma mişcării antiuniaţiei, mulţi preoţi şi credincioşi au revenit la ortodoxie. Când trupele generalului Nicolae Adolf von Bukow aveau misiunea să restabilească ordinea în Transilvania, şi după ce românii au primit episcop ortodox, Sofronie s-a retras la Mănăstirea Robaia. Nu se ştie anul morţii sale.

Schituri ale mucenicilor din Ardeal

Unul dintre lăcaşurile sfinte ce are hramul Sfinţilor martiri transilvani este Schitul Foltea, din judeţul Sibiu. Având unul dintre hramuri Sfântul Gheorghe, acest schit îl are ocrotitor şi pe Sfântul Mucenic Oprea din Sălişte, trăitor pe aceste locuri. Schitul este situat în comuna Sălişte, la 27 de kilometri de Sibiu, unde se ajunge urcând prin pădurea de la Sălişte, pe drumul forestier. La început, în secolul al XVII-lea, a fost un mic schit din lemn, numit astfel după numele Fântânii lui Foltea, care era probabil un boier din zonă. Trupele generalului Bukow au distrus schitul în 1761, dar a fost reclădit în 1923. În Sibiel se află şi schitul cu hramul Sfântul Ilie, construit probabil în a doua jumătate a secolului al XVII-lea.