Main menu

header

cotnari wide

663 22 2de Luana Mare şi Sorin Dumitrescu

Unul dintre cei mai importanţi sfinţi din Calendarul bisericesc Ortodox este Sfântul Ioan Gură de Aur, prăznuit la 13 noiembrie, dar şi la 27 ianuarie, prin aducerea moaştelor sale la Constantinopol, după ce a murit în exil. Despre viaţa şi opera acestui sfânt ne-a vorbit într-un amplu interviu părintele arhimandrit Mihail Stanciu (foto), de la Mănăstirea Antim, din Bucureşti.

„S-a îmbunătăţit prin asceză”

- Cine a fost Sfântul Ioan Gură de Aur?

663 22 1- Sfântul Ioan Gură de Aur a fost unul dintre cei mai mari preoţi şi predicatori ai Bisericii creştine. El a trăit aproape 60 de ani pe Pământ şi, în anul 407, s-a mutat la Ceruri. S-a născut în Antiohia, a trăit în Asia Mică şi a dobândit o aleasă educaţie, o cultură vastă, o mare experienţă retorică, aşa încât dascălul său, Libanius, când a fost întrebat care este ucenicul lui cel mai destoinic, a zis: „Cel mai bun era Ioan dacă nu l-ar fi răpit creştinii”. Ioan s-a botezat mai târziu, la aproape 20 de ani, iar pe la 25 de ani s-a retras în pustie, într-o viaţă de asceză, de rugăciune şi de meditaţie la învăţăturile Domnului nostru Iisus Hristos, apoi, la 32 de ani, a fost hirotonit diacon, peste cinci ani a fost numit preot în Antiohia. Peste 12 ani a devenit Patriarh al Constantinopolului. În toate aceste trepte de slujire a lui Dumnezeu, Sfântul Ioan Gură de Aur a predicat întâi de toate pocăinţa şi calea îndreptării vieţii după voia lui Dumnezeu. De aceea a fost apreciat şi numit Gură de Aur.

- Care sunt cele mai importante scrieri ale acestui Sfânt?

- Opera sa teologică este vastă. A lăsat Bisericii nişte comentarii excepţionale la Sfânta Scriptură, precum și explicaţiile la cărţile din Noul şi din Vechiul Testament, la Cartea Facerii, la Psalmi, la Profeţi, la cele patru Sfinte Evanghelii. Apoi avem scrisorile lui valoroase, o carte dedicată convingerii iudeilor, a celor care aveau Vechiul Testament şi convingerile despre Hristos, dar încă rătăceau, nu-L cunoşteau pe Iisus ca fiind Mesia, Cel trimis de Dumnezeu. De la Sfântul Ioan Gură de Aur ne-au rămas şi multe rugăciuni. Cea mai importantă este Sfânta Liturghie, cea pe care Biserica Ortodoxă o celebrează, o săvârşeşte aproape zilnic, mai puţin de câteva ori pe an, când se săvârşeşte Liturghia Sfântului Vasile cel Mare sau Liturghia Sfântului Grigore Dialogul. Sfântul Ioan Gură de Aur ne-a lăsat şi rugăciuni din cadrul Sfintelor Taine, adică la Botez, la Cununie, la Sfânta Împărtăşanie, la Hirotonie, apoi rugăciuni de dimineaţă, de seară, la diferite ocazii, dar şi rugăciuni pentru însănătoşirea oamenilor, pentru alungarea duhurilor rele care, uneori, îi chinuie pe oameni în mod direct. Sunt patru asemenea rugăciuni ale Sfântului Ioan Gură de Aur care se adaugă celor trei molitve ale Sfântului Vasile cel Mare şi constituie exorcismele pe care, în cazuri excepţionale, preoţii şi episcopii le rostesc când oameni chinuiţi de diavol cer ajutorul lui Dumnezeu.

„A trecut la Domnul în anul 407”

663 22 3- Care este diferenţa dintre Sfânta Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur şi cea a Sfântului Vasile cel Mare?

- Sfânta Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur s-a consemnat pe la începutul anilor 400. Deosebirile principale dintre Liturghia Sfântului Vasile cel Mare şi cea a Sfântului Ioan Gură de Aur constau în conţinutul rugăciunilor rostite de preot şi, mai ales, al rugăciunii centrale prin care se aduce Sfânta Jertfă. În general se respectă aceiaşi paşi. Sfânta Liturghie ne face pe toţi participanţi la viaţa lui Hristos.

- Când a avut loc trecerea la Domnul a Sfântului Ioan Gură de Aur?

- A murit trupeşte în ziua de 14 septembrie, de Înălţarea Sfintei Cruci, în anul 407, el fiind alungat în exil de împărăteasa Eudoxia. Biserica a hotărât să fie prăznuit la 13 noiembrie, deoarece 14 septembrie este zi de post, de sărbătoare împărătească.

„Apostolul Pavel îi şoptea învăţături la ureche”

- Unde se află moaştele Sfântului?

- Sunt părţi în mai multe locuri. Eu am văzut capul Sfântului Ioan Gură de Aur la Mănăstirea Vatopedu, la Muntele Athos. Se găseşte acolo urechea întreagă, cea la care îi şoptea Sfântul Apostol Pavel, aşa cum a apărut el într-o vedenie de ucenicul său, cel care avea să devină mai târziu Sfântul Proclu al Constantinopolului. Într-o zi, ucenicul s-a întrebat de ce nu iese Patriarhul din cameră, el având sarcina să-i ducă Sfântului cele de mâncare. S-a uitat pe fereastră şi a văzut că acesta scria, iar lângă el un om stătea în picioare şi-i şoptea la ureche. N-a îndrăznit să intre, ci a mai aşteptat o zi, apoi încă o zi. Ulterior i-a relatat Patriarhului că n-a vrut să-l deranjeze când a văzut că are un musafir. Sfântul Ioan Gură de Aur, uimit la rândul său, a spus că nu îşi aminteşte să fi primit pe cineva la el în cele trei nopţi şi i-a cerut ucenicului să i-l mai descrie o dată pe acel bărbat. Sfântul Proclu a arătat atunci spre icoana Sfântului Apostol Pavel şi a zis că bărbatul acela semănă întocmai cu chipul din icoană.

„S-a îmbunătăţit prin asceză”

- Cine a fost Sfântul Ioan Gură de Aur?

- Sfântul Ioan Gură de Aur a fost unul dintre cei mai mari preoţi şi predicatori ai Bisericii creştine. El a trăit aproape 60 de ani pe Pământ şi, în anul 407, s-a mutat la Ceruri. S-a născut în Antiohia, a trăit în Asia Mică şi a dobândit o aleasă educaţie, o cultură vastă, o mare experienţă retorică, aşa încât dascălul său, Libanius, când a fost întrebat care este ucenicul lui cel mai destoinic, a zis: „Cel mai bun era Ioan dacă nu l-ar fi răpit creştinii”. Ioan s-a botezat mai târziu, la aproape 20 de ani, iar pe la 25 de ani s-a retras în pustie, într-o viaţă de asceză, de rugăciune şi de meditaţie la învăţăturile Domnului nostru Iisus Hristos, apoi, la 32 de ani, a fost hirotonit diacon, peste cinci ani a fost numit preot în Antiohia. Peste 12 ani a devenit Patriarh al Constantinopolului. În toate aceste trepte de slujire a lui Dumnezeu, Sfântul Ioan Gură de Aur a predicat întâi de toate pocăinţa şi calea îndreptării vieţii după voia lui Dumnezeu. De aceea a fost apreciat şi numit Gură de Aur.

- Care sunt cele mai importante scrieri ale acestui Sfânt?

- Opera sa teologică este vastă. A lăsat Bisericii nişte comentarii excepţionale la Sfânta Scriptură, precum și explicaţiile la cărţile din Noul şi din Vechiul Testament, la Cartea Facerii, la Psalmi, la Profeţi, la cele patru Sfinte Evanghelii. Apoi avem scrisorile lui valoroase, o carte dedicată convingerii iudeilor, a celor care aveau Vechiul Testament şi convingerile despre Hristos, dar încă rătăceau, nu-L cunoşteau pe Iisus ca fiind Mesia, Cel trimis de Dumnezeu. De la Sfântul Ioan Gură de Aur ne-au rămas şi multe rugăciuni. Cea mai importantă este Sfânta Liturghie, cea pe care Biserica Ortodoxă o celebrează, o săvârşeşte aproape zilnic, mai puţin de câteva ori pe an, când se săvârşeşte Liturghia Sfântului Vasile cel Mare sau Liturghia Sfântului Grigore Dialogul. Sfântul Ioan Gură de Aur ne-a lăsat şi rugăciuni din cadrul Sfintelor Taine, adică la Botez, la Cununie, la Sfânta Împărtăşanie, la Hirotonie, apoi rugăciuni de dimineaţă, de seară, la diferite ocazii, dar şi rugăciuni pentru însănătoşirea oamenilor, pentru alungarea duhurilor rele care, uneori, îi chinuie pe oameni în mod direct. Sunt patru asemenea rugăciuni ale Sfântului Ioan Gură de Aur care se adaugă celor trei molitve ale Sfântului Vasile cel Mare şi constituie exorcismele pe care, în cazuri excepţionale, preoţii şi episcopii le rostesc când oameni chinuiţi de diavol cer ajutorul lui Dumnezeu.

„A trecut la Domnul în anul 407”

663 22 4- Care este diferenţa dintre Sfânta Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur şi cea a Sfântului Vasile cel Mare?

- Sfânta Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur s-a consemnat pe la începutul anilor 400. Deosebirile principale dintre Liturghia Sfântului Vasile cel Mare şi cea a Sfântului Ioan Gură de Aur constau în conţinutul rugăciunilor rostite de preot şi, mai ales, al rugăciunii centrale prin care se aduce Sfânta Jertfă. În general se respectă aceiaşi paşi. Sfânta Liturghie ne face pe toţi participanţi la viaţa lui Hristos.

- Când a avut loc trecerea la Domnul a Sfântului Ioan Gură de Aur?

- A murit trupeşte în ziua de 14 septembrie, de Înălţarea Sfintei Cruci, în anul 407, el fiind alungat în exil de împărăteasa Eudoxia. Biserica a hotărât să fie prăznuit la 13 noiembrie, deoarece 14 septembrie este zi de post, de sărbătoare împărătească.

„Apostolul Pavel îi şoptea învăţături la ureche”

- Unde se află moaştele Sfântului?

- Sunt părţi în mai multe locuri. Eu am văzut capul Sfântului Ioan Gură de Aur la Mănăstirea Vatopedu, la Muntele Athos. Se găseşte acolo urechea întreagă, cea la care îi şoptea Sfântul Apostol Pavel, aşa cum a apărut el într-o vedenie de ucenicul său, cel care avea să devină mai târziu Sfântul Proclu al Constantinopolului. Într-o zi, ucenicul s-a întrebat de ce nu iese Patriarhul din cameră, el având sarcina să-i ducă Sfântului cele de mâncare. S-a uitat pe fereastră şi a văzut că acesta scria, iar lângă el un om stătea în picioare şi-i şoptea la ureche. N-a îndrăznit să intre, ci a mai aşteptat o zi, apoi încă o zi. Ulterior i-a relatat Patriarhului că n-a vrut să-l deranjeze când a văzut că are un musafir. Sfântul Ioan Gură de Aur, uimit la rândul său, a spus că nu îşi aminteşte să fi primit pe cineva la el în cele trei nopţi şi i-a cerut ucenicului să i-l mai descrie o dată pe acel bărbat. Sfântul Proclu a arătat atunci spre icoana Sfântului Apostol Pavel şi a zis că bărbatul acela semănă întocmai cu chipul din icoană.

„S-a îmbunătăţit prin asceză”

- Cine a fost Sfântul Ioan Gură de Aur?

- Sfântul Ioan Gură de Aur a fost unul dintre cei mai mari preoţi şi predicatori ai Bisericii creştine. El a trăit aproape 60 de ani pe Pământ şi, în anul 407, s-a mutat la Ceruri. S-a născut în Antiohia, a trăit în Asia Mică şi a dobândit o aleasă educaţie, o cultură vastă, o mare experienţă retorică, aşa încât dascălul său, Libanius, când a fost întrebat care este ucenicul lui cel mai destoinic, a zis: „Cel mai bun era Ioan dacă nu l-ar fi răpit creştinii”. Ioan s-a botezat mai târziu, la aproape 20 de ani, iar pe la 25 de ani s-a retras în pustie, într-o viaţă de asceză, de rugăciune şi de meditaţie la învăţăturile Domnului nostru Iisus Hristos, apoi, la 32 de ani, a fost hirotonit diacon, peste cinci ani a fost numit preot în Antiohia. Peste 12 ani a devenit Patriarh al Constantinopolului. În toate aceste trepte de slujire a lui Dumnezeu, Sfântul Ioan Gură de Aur a predicat întâi de toate pocăinţa şi calea îndreptării vieţii după voia lui Dumnezeu. De aceea a fost apreciat şi numit Gură de Aur.

- Care sunt cele mai importante scrieri ale acestui Sfânt?

- Opera sa teologică este vastă. A lăsat Bisericii nişte comentarii excepţionale la Sfânta Scriptură, precum și explicaţiile la cărţile din Noul şi din Vechiul Testament, la Cartea Facerii, la Psalmi, la Profeţi, la cele patru Sfinte Evanghelii. Apoi avem scrisorile lui valoroase, o carte dedicată convingerii iudeilor, a celor care aveau Vechiul Testament şi convingerile despre Hristos, dar încă rătăceau, nu-L cunoşteau pe Iisus ca fiind Mesia, Cel trimis de Dumnezeu. De la Sfântul Ioan Gură de Aur ne-au rămas şi multe rugăciuni. Cea mai importantă este Sfânta Liturghie, cea pe care Biserica Ortodoxă o celebrează, o săvârşeşte aproape zilnic, mai puţin de câteva ori pe an, când se săvârşeşte Liturghia Sfântului Vasile cel Mare sau Liturghia Sfântului Grigore Dialogul. Sfântul Ioan Gură de Aur ne-a lăsat şi rugăciuni din cadrul Sfintelor Taine, adică la Botez, la Cununie, la Sfânta Împărtăşanie, la Hirotonie, apoi rugăciuni de dimineaţă, de seară, la diferite ocazii, dar şi rugăciuni pentru însănătoşirea oamenilor, pentru alungarea duhurilor rele care, uneori, îi chinuie pe oameni în mod direct. Sunt patru asemenea rugăciuni ale Sfântului Ioan Gură de Aur care se adaugă celor trei molitve ale Sfântului Vasile cel Mare şi constituie exorcismele pe care, în cazuri excepţionale, preoţii şi episcopii le rostesc când oameni chinuiţi de diavol cer ajutorul lui Dumnezeu.

„A trecut la Domnul în anul 407”

- Care este diferenţa dintre Sfânta Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur şi cea a Sfântului Vasile cel Mare?

- Sfânta Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur s-a consemnat pe la începutul anilor 400. Deosebirile principale dintre Liturghia Sfântului Vasile cel Mare şi cea a Sfântului Ioan Gură de Aur constau în conţinutul rugăciunilor rostite de preot şi, mai ales, al rugăciunii centrale prin care se aduce Sfânta Jertfă. În general se respectă aceiaşi paşi. Sfânta Liturghie ne face pe toţi participanţi la viaţa lui Hristos.

- Când a avut loc trecerea la Domnul a Sfântului Ioan Gură de Aur?

- A murit trupeşte în ziua de 14 septembrie, de Înălţarea Sfintei Cruci, în anul 407, el fiind alungat în exil de împărăteasa Eudoxia. Biserica a hotărât să fie prăznuit la 13 noiembrie, deoarece 14 septembrie este zi de post, de sărbătoare împărătească.

„Apostolul Pavel îi şoptea învăţături la ureche”

- Unde se află moaştele Sfântului?

- Sunt părţi în mai multe locuri. Eu am văzut capul Sfântului Ioan Gură de Aur la Mănăstirea Vatopedu, la Muntele Athos. Se găseşte acolo urechea întreagă, cea la care îi şoptea Sfântul Apostol Pavel, aşa cum a apărut el într-o vedenie de ucenicul său, cel care avea să devină mai târziu Sfântul Proclu al Constantinopolului. Într-o zi, ucenicul s-a întrebat de ce nu iese Patriarhul din cameră, el având sarcina să-i ducă Sfântului cele de mâncare. S-a uitat pe fereastră şi a văzut că acesta scria, iar lângă el un om stătea în picioare şi-i şoptea la ureche. N-a îndrăznit să intre, ci a mai aşteptat o zi, apoi încă o zi. Ulterior i-a relatat Patriarhului că n-a vrut să-l deranjeze când a văzut că are un musafir. Sfântul Ioan Gură de Aur, uimit la rândul său, a spus că nu îşi aminteşte să fi primit pe cineva la el în cele trei nopţi şi i-a cerut ucenicului să i-l mai descrie o dată pe acel bărbat. Sfântul Proclu a arătat atunci spre icoana Sfântului Apostol Pavel şi a zis că bărbatul acela semănă întocmai cu chipul din icoană.

„Molitvele scot demonii din om doar dacă pregătirea e temeinică“

 Sfântul Ioan Gură de Aur a lăsat printre rugăciunile sale şi exorcisme, care se citesc împreună cu cele trei molitve (rugăciuni) ale Sfântului Vasile cel Mare, pentru alungarea demonilor din trupurile celor posedaţi. Părintele arhimandrit Mihail Stanciu spune că acestea au o rânduială specială şi că necesită pregătire temeinică.

„Semnele posedării pot fi oscilaţiile extreme de stări”

663 22 5- Care este rânduiala citirii molitvelor?

- Aceste rugăciuni de exorcizare trebuie împletite cu o anumită pregătire, atât a preoţilor, cât şi a credincioşilor, dar şi a celor din familia lor, şi anume: post, milostenie, liniştire, spovedanie. Mai degrabă aş sfătui oamenii să mărturisească aşa, ca la Botez: „Mă lepăd de satana şi mă unesc cu Hristos şi dovedesc asta prin fapte bune”. E mai practică şi mai importantă hotărârea omului să se lepede de păcat decât să facă pe nepregătite şi poate chiar cu atitudine mândră aceste rugăciuni.

- Cum ştim că cineva are nevoie de aceste rugăciuni? Cum recunoaştem semnele posedării?

- Există stări fluctuante pe care le traversează cineva şi care de multe ori oscilează între extreme de agresivitate şi depresie, între mândrie şi deznădejde, între apă şi foc, cum sunt numite aceste extreme în Sfânta Scriptură. Pot să sugereze ideea că omul este încercat de o prezenţă a duhului rău, deşi îndrăcirea poate fi şi mai puţin agresivă în afară.

„Sunt şi blesteme, şi rugăciuni”

- Problemele psihice sunt un semn de posedare?

- Uneori, lucrurile sunt amestecate, pentru că omul e un întreg: suflet şi trup. Sunt şi probleme emoţionale care trebuie recunoscute. În general, nu e uşor să distingi care-i manifestarea duhului rău și care este tulburare psihică. Merg împreună, pentru că în ultima molitvă a Sfântului Ioan Gură de Aur se zice despre diavol că este cel care vatămă şi schimbă mintea omului. Deci iată că şi sfinţii au recunoscut influenţa la nivel psihic, uneori chiar organic, în fiinţa omului. Eu consider că tuturor preoţilor (şi mai ales celor tineri) le trebuie o ucenicie, la alţii, mai înaintaţi duhovniceşte, ca să dobândească această experienţă. Trebuie prin cumpătare şi cu smerenie în citirea lor conştientizarea că nu preotul alungă diavolul, ci Dumnezeu. Preotul doar se roagă. Preotul cere ajutor lui Dumnezeu. Acesta nu intervine în chip magic. Dacă cei vătămaţi de cel rău nu au credinţă şi nu sunt hotărâţi să lepede păcatul care-i ţine în loc, atunci Dumnezeu îi lasă în voia lor. Suferinţa este o frână pedagogică pentru păcate mai mari. În general, suferinţa ne-o atragem singuri, pentru că acele abuzuri, dereglări ale vieţii noastre pe care le creează păcatul ne îmbolnăvesc. Ne tulbură şi avem nevoie de terapie.

- Care este diferenţa între rugăciunile de exorcizare ale Sfântului Ioan Gură de Aur şi cele al Sfântului Vasile cel Mare?

- Ele au acelaşi conţinut în mare. Una, molitva a doua a Sfântului Vasile cel Mare, este blestem, dar rugăciunea a treia este una de cerere a ajutorului Dumnezeului Cerului, Dumnezeului Îngerilor.

„Nu se rostesc de mireni”

- Este interzis mirenilor a citi aceste rugăciuni?

- Da, este interzis a fi citite de mireni. La hirotonire, preotul primeşte acest har al slujirii şi al mijlocirii pentru alţii, care trebuie lucrat, trebuie întreţinut ca o făclie luminoasă. Este nevoie ca noi să lucrăm împreună.

- Atrag ispite asupra preotului?

- Şi asupra preotului, şi asupra credinciosului. Preotul nu este Dumnezeu atotputernic şi, când are impresia că face cu puterea lui, atunci rătăceşte. Noi cerem de la Dumnezeu ajutorul şi nu alungăm duhurile rele, ci Hristos şi Tatăl Cerului şi al Pământului. Oamenii suferă pentru că ies din această ascultare şi din rânduiala creaţiei, precum şi din cauza abuzului de libertate şi de păcate până la urmă. Mulţi au impresia că suferă pe nedrept, dar nu-i aşa. Nimeni nu aterizează în momente de suferinţă din propria viaţă fără să dorească, fără să caute asta. Alegerile făcute de el până atunci l-au dus acolo, în starea de suferinţă. Ca să revină la o stare normală de sănătate şi de armonie, trebuie să se întoarcă la Dumnezeu şi la viaţa curată.

- Slujbele acestea sunt legate de Taina Sfântului Maslu?

- Cel mai des se mai fac molitvele Sfântului Vasile cel Mare după Sfântul Maslu. Vinerea, deci într-o zi de post şi, uneori, în mănăstiri mai retrase, acel Maslu se face şi mai târziu, adică după o zi de ajunare. Oamenii întâmpină această rugăciune şi cu post, şi cu pregătire specială. Am văzut şi la Mănăstirea Frăsinei, şi-n alte părţi asemenea exorcisme, cu manifestări violente uneori ale oamenilor îndrăciţi. Se zbat, comentează, urlă în timpul rugăciunii. Este o întâlnire foarte grea. Preotul trebuie să se ferească de această dorinţă de show, să se roage cu smerenie. Molitvele se citesc de obicei după Sfântul Maslu şi mai ales după spovedanie, iar la sfârşitul molitvelor se şi unge cu ulei de la Sfântul Maslu şi cu agheasmă, şi această coborâre a harului pe materia sfinţită aduce pecetea Duhului Sfânt pe trupul credinciosului.

Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române: „Sfântul Sinod dezavuează obiceiul citirii exorcismelor la 1 ianuarie“

663 22 6- De ce nu este de acord Sfântul Sinod cu citirea Molitvelor în prima zi a anului?

- Este important de ştiut că Sfântul Vasile cel Mare nu a alcătuit aceste rugăciuni, cunoscute sub numele de Molitvele Sfântului Vasile, ca să fie citite de ziua sa. Ele au un scop concret: sunt rugăciuni de dezlegare din legăturile celui rău, din legăturile diavolului, aşadar, trebuie citite doar în anumite contexte, în care atât cei care solicită citirea lor, cât şi preoţii-slujitori trebuie să se pregătească într-un mod riguros, inclusiv prin zile de post şi, desigur, prin rugăciune. Diavolul se insinuează uneori concret în viaţa unor persoane, și atunci vorbim despre demonizare, un fapt posibil, real, iar soluţiile duhovniceşti, spirituale sunt postul, rugăciunea şi inclusiv citirea în biserică de preoţi a acestor rugăciuni ale Sfântului Vasile cel Mare.

- De când există recomandarea ca Molitvele Sfântului Vasile cel Mare să nu mai fie citite la 1 ianuarie?

- Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în anul 2011, luând act de faptul că a devenit o practică nefirească citirea lor în ziua de 1 ianuarie, a hotărât ca episcopii să adreseze clerului îndrumarea pastorală şi duhovnicească de a respecta rânduiala citirii Molitvelor Sfântului Vasile cel Mare doar în zile de post, în situaţii individuale concrete, când vorbim despre demonizare şi, după caz, în legătură cu Taina Sfântului Maslu, atunci când bolnavul solicită această rânduială, ea trebuind să fie însoţită de post și de spovedanie atât din partea clericilor, cât şi a credincioşilor. Citirea Molitvelor Sfântului Vasile cel Mare în noaptea trecerii dintre ani este o practică necanonică, regională, întâlnită mai ales în sudul ţării, neaprobată de Sfântul Sinod şi inexistentă în alte zone sau în practica altor Biserici Ortodoxe surori. Acestea sunt motivele care au determinat Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române să dezavueze citirea acestor rugăciuni oricând şi mai ales la 1 ianuarie, când nici măcar nu este o zi de post. Un om care nu este demonizat, care nu are probleme din acest punct de vedere, nu are nevoie de rugăciuni de dezlegare din legăturile celui rău. Ele trebuie citite de preot în scopul pentru care au fost alcătuite, nu altfel. Molitvele Sfântului Vasile nu constituie rezolvarea pentru orice problemă cu care se confruntă creştinii.