Main menu

header

cotnari wide

625 22 1de Carmen Ciripoiu şi Sorin Dumitrescu

Dintre cele câteva sute de lăcașuri sfinte întinse de-a lungul Insulei Corfu, supranumită și „insula de smarald”, un loc cu totul aparte îl ocupă Biserica Sfinților Iason și Sosipatru. Impresionantă prin frumusețe, intimitate și vârstă venerabilă, această bijuterie arhitectonică, socotită cea mai veche biserică din Insula Corfu, păstrează moaștele celor doi sfinți, cinstiți cu evlavie în fiecare an la 28 aprilie.

Înălțată înainte de anul 1000

Ascunsă printre clădiri, magazine și pensiuni, Biserica Iason și Sosipatru are un aspect medieval, care i se descoperă călătorului încă de la prima vedere. Considerată cea mai veche construcție religioasă din întreaga Insulă Corfu, lăcașul, care datează din preajma anului 1000, a fost înălțat pe locul unei alte vechi construcții creștine, zidită cu multe secole înainte, în vremea Imperiului Bizantin, după cum reiese și din inscripțiile săpate puternic în cărămidă. Se spune că o parte dintre ziduri au fost ridicate cu blocuri de piatră ce proveneau de la ruinele din centrul vechi al Kerkyrei. De asemenea, se crede că prima biserică a fost ruinată în urma invaziilor slave cu câteva decenii înainte de ridicarea celei actuale.

Lăcașul a fost ridicat peste mormintele celor doi sfinți

625 22 2Potrivit arheologilor, zidirea bisericii a fost făcută peste mormintele Sfinților Iason și Sosipatru. De altfel, ea păstrează și acum moaștele celor doi sfinți, în timp ce capetele acestora se găsesc în lăcaşul central al Mănăstirii Sfântul Luca, în apropiere de Teba. La început, biserica a fost închinată Sfântului Andrei, iar cea actuală este punctul central al unei mănăstiri din perioada romanilor. În acest loc spune istoria că a găsit scăpare, când Constantinopolul a căzut în mâinile turcilor, Ecaterina, soția lui Toma Paleologul, fratele ultimului împărat bizantin, Constantin al XI-lea. Tocmai de aceea se crede că mormântul Ecaterinei se află chiar în curtea lăcaşului. De asemenea, tot sub această biserică, aproape de locul unde-și dorm somnul de veci Sfinții Iason și Sosipatru, se crede că se află și mormântul temnicerului celor doi sfinți, Antonie, convertit și martirizat și, ulterior, considerat un mare sfânt ocrotitor al locului.

Icoane realizate în mărime naturală

625 22 3Interesant este faptul că biserica este zidită în formă de cruce înscrisă, având două coloane interioare şi un dom central, iar zidăria este din cărămidă alternată cu piatra de la ruinele vechii biserici, în mai multe modele. Se spune că zidarii care au ridicat-o au fost de loc din regiunile Attica și Beotia. De o parte și de alta a intrării principale se găsesc și câteva fresce din secolul al XVII-lea, în timp ce iconostasul păstrează cele două icoane ale Sfinților Iason și Sosipatru. Realizate în mărime naturală, icoanele au fost lucrate în anul 1650 de părintele Emmanuel Tzanes, de origine cretan. În perioada anilor 1960, 1969, 1972, 1976 și 1978, biserica a fost restaurată, fragmentele de frescă și icoanele au fost curățate, iar împrejurimile au fost amenajate.

Au făcut parte din cei 70 de Apostoli ai Mântuitorului

Prăznuiți de Biserica Ortodoxă în fiecare an la 28 aprilie, Sfinții Iason și Sosipatru au făcut parte din cei 70 de Apostoli ai Mântuitorului Hristos. De altfel, aceștia sunt amintiți de însuși Apostolul Pavel în epistola sa către romani: „Vă îmbrăţişează Timotei, cel împreună-lucrător cu mine, şi Luciu, şi Iason, şi Sosipatru, cei de un neam cu mine”. Sfântul Iason a văzut lumina zilei în Tars, întocmai ca Apostolul Pavel, iar Sosipatru s-a născut în Aheea. Ulterior, cei doi au fost numiți de însuși Sfântul Apostol Pavel drept episcopi, Iason devenind episcop de Tars, iar Sosipatru a fost hirotonit episcop de Iconium. În jurul anului 40, cei doi au ajuns să propovăduiască Evanghelia în Insula Corfu - Kerkyra, unde au ridicat o biserică pe care au închinat-o Sfântului Arhidiacon Ștefan.

Aruncaţi în închisoare alături de şapte tâlhari

Supărat pe îndrăzneala acestora de a face o asemenea lucrare duhovnicească, însuşi conducătorul insulei a poruncit atunci ca aceştia să fie aruncați în închisoare alături de șapte tâlhari, pe care i-au convertit la credința creștină. Este vorba despre Satornin, Iachishol, Faustian, Ianuarie, Marsalie, Efrasie şi Mamin. În acel moment, Regele a poruncit ca toţi cei şapte să fie daţi morţii, fiind pomeniţi de biserică la 28 aprilie, alături de Sfinţii Iason şi Sosipatru. La rândul lor, Iason și Sosipatru au fost supuși unor chinuri greu de imaginat. Durerea prin care au trecut cei doi a făcut-o pe însăși fiica Regelui, Kerkyra, să se convertească la dreapta credință, dar ulterior a fost omorâtă la comanda propriului tată. Cei doi sfinţi au scăpat de chinuri după moartea conducătorului insulei. Noul Rege a îmbrăţişat credinţa creştină şi a fost botezat cu numele de Sebastian. Sfinţii Iason şi Sosipatru au predicat apoi liber Evanghelia şi au întărit Biserica lui Dumnezeu din Insula Corfu, păstorind-o până la adânci bătrâneți.