de Carmen Ciripoiu

La poalele Muntelui Arnota, cel plin de peșteri, unde s-au sihăstrit călugări îndârjiți în credință, în vechea ctitorie monahală, Mănăstirea Bistrița, moaștele Sfântului Grigorie Decapolitul sunt împlinitoare de miracole. În fiecare an, la 20 noiembrie, mii de pelerini care vin să se închine celui mai mare sfânt al Olteniei înțeleg că cel mai vindecător medicament rămâne credința.

Drumul credinței

Grigorie Decapolitul, cel care, vreme de 500 de ani, a păzit Țara Oltului de năvăliri otomane, de secetă, de ciumă și de alte nenorociri, s-a născut în jurul anului 790, la Irinopolis, în Asia Mică. După ce a primit învățătură aleasă de la părinții săi, aceștia au dorit să-l căsătorească, însă Sfântul a ales să-L slujească pe Domnul. A ales mănăstirea al cărei stareț era chiar unchiul său, Simeon, unde a stat 14 ani. Râvnind la o viață creștină desăvârșită, Grigorie s-a retras într-o altă mănăstire, mai aspră, unde și-a arătat adevărata dragoste față de Iisus Hristos, luptând cu duhurile necurate care luau diferite înfățișări în încercarea de a-l îndepărta de la Dumnezeu. După ce s-a curățat de patimile trupești și sufletești, primind Duhul Sfânt, Grigorie a auzit o voce de Sus, care l-a îndemnat să părăsească peștera și locurile natale și să înceapă o serie de călătorii. Prima sa oprire a fost la Efes, într-un sfânt lăcaș, unde a stat o iarnă întreagă. În drum spre Constantinopol, a poposit la Proconez, unde a fost găzduit de un nevoiaș, căruia Dumnezeu, la rugăciunile aprinse ale Sfântului, i-a binecuvântat casa cu toate necesare traiului. Minunile săvârșite de Grigorie începeau să se vadă…

Vindecarea îndrăcitului

După o perioadă petrecută în Tesalonic, Grigorie a plecat spre Roma, unde a rămas trei luni, ieșind foarte rar din chilia sa. Vindecarea unui demonizat l-a făcut cunoscut și, pentru a fugi de cinstirea de sfânt pe care i-o acordau oamenii, s-a ascuns la Siracuza Siciliei într-un turn, unde a dus o luptă permanentă cu duhurile necurate. Ultimii ani din viață i-a petrecut la Mănăstirea Sfântul Mina, aproape de Tesalonic, unde a fost uns ca preot și vestit prin puterea sa de a fi văzător cu duhul: a prezis moartea unui stâlpnic, a însărcinat pe ieromonahul Teodul să-și înștiințeze părintele spiritual că în curând va muri și a îndemnat doi frați să intre în monahism, prevestindu-le sfârșitul. Dar Dumnezeu i-a dat Sfântului o boală grea: hidropizie. La data de 20 noiembrie 842, acesta a trecut în cămările îngerești, fiind înmormântat la o mănăstire din Constantinopol. În scurt timp, mormântul Cuviosului Grigorie a devenit cunoscut, datorită minunilor care se săvârșeau acolo, iar călugării au hotărât să-i scoată trupul și să-l așeze într-o raclă.

Creștin la creștin trage

Aici a rămas timp de șase veacuri, până după căderea Constantinopolului, în 1453, când tradiția spune că racla cu Sfintele Moaște a fost dusă de monahii care o păzeau în Serbia și așezată într-o altă mănăstire. Legenda zice că moaștele au fost cumpărate în secolul al XV-lea de banul Barbu Craiovescu de la un turc, apoi au fost duse la Mănăstirea Bistrița, întemeiată de familia sa. Turcul credea că va primi o cantitate impresionantă de aur, echivalentă cu greutatea moaștelor. Când acestea au fost așezate pe brațul unui taler, iar galbenii pe celălalt, s-au ușurat în chip minunat, iar talerul s-a echilibrat la o sumă mică, ceea ce l-a făcut pe slujitorul lui Alah să exclame: „Vezi, vezi, cum creștin la creștin trage!”. După ce l-a pus pe Sfânt într-o raclă din lemn de piersic, într-un radvan tras de cai, Barbu Craiovescu l-a lăsat să-și aleagă singur casa. Grigorie s-a oprit la porțile Bistriței, de unde nu a mai vrut să plece cu niciun chip. Își găsise liniștea...

Tămăduitorul bolilor psihice

Se spune că Sfântul se arată doar celor care o merită. Dacă ai evlavie, atunci Grigorie Decapolitul te ajută să te vindeci. În suflet, dar mai ales trupește. Istoria vorbește despre o bătrână care s-a lecuit în copilărie, după ce bunica sa a visat că trebuie să meargă cu micuța la moaște să se roage. Când a plecat spre casă, a dat primul semn de vindecare: a cerut mâncare. În anii ’50, un alt copil a fost vindecat de epilepsie chiar în Postul Mare, după ce a stat în mănăstire doar câteva zile. Alți credincioși s-au tămăduit de boli grele ale pielii doar ungându-se cu ulei din candela de deasupra moaștelor, dar cei mai mulți au cunoscut puterea nemărginită a Sfântului în ceea ce privește bolile psihice.

Fragmente din Cinstitele Moaște ale lui Grigorie Decapolitul se află la Biserica Hagiu din București, Mănăstirea Secu, Mănăstirea Robaia și Mănăstirea Arnota, unde se află un deget al Sfântului. Părți din veșmântul ce a învelit Sfintele Moaște se află la Mănăstirea Robaia și Biserica Sfânta Vineri Pajura din București

Racla de argint în care se odihnește Avva Grigorie a fost lucrată de meșteri brașoveni și dăruită mănăstirii de Constantin Șerban Voievod, în anul 1656

Din mila Domnului...

Documentele vremii au consemnat faptul că în vremuri de restriște, moaștele Sfântului Grigorie Decapolitul erau ascunse în peștera de sub munte, așa cum s-a întâmplat în anul 1610, când principele Gabriel Bathory a invadat Țara Românească. Aceleași documente arată că, în anul 1763, moaștele aduse la Bistrița au fost scoase afară, alungând epidemia de ciumă de la București. Mai târziu, în anul 1778, Grigorie a scăpat orașul Craiova de invazia lăcustelor. Ciuma lui Caragea a fost alungată din București tot cu ajutorul moaștelor Sfântului Grigorie, „și s-a cunoscut în faptă ajutorul, că a început boala a scădea până s-au și contenit mai de tot”. În vara anului 1904, racla a fost dusă prin orașele și satele vâlcene pentru potolirea secetei care cuprinsese tot ținutul. O altă minune s-a petrecut în 1959, când, în încercarea de a opri pelerinajul de la Bistrița, comuniștii au vrut să ridice racla cu moaștele Sfântului, însă camionul în care a fost pusă nu a mai pornit.