Main menu

header

500 22 01de Carmen Ciripoiu

Prăznuit la data de 14 noiembrie, dar cinstit și în Duminica a doua a Sfântului și Marelui Post, Sfântul Grigorie Palama rămâne unul dintre cei mai profunzi teologi ai Bisericii Ortodoxe a secolului al XIV-lea, fiind considerat un sfânt părinte al acesteia.

S-a călugărit la Mănăstirea Vatoped din Muntele Athos

S-a împotrivit atât ereziei și păgânismului, cât și celor care nesocoteau cuvântul lui Dumnezeu, iar chipul său plin de distincție s-a îmbinat perfect cu gândirea echilibrată și cu vorbele pline de dulceața Duhului Sfânt. Acestea sunt motivele pentru care Sfântul Grigore Palama s-a încărcat de iubirea lui Dumnezeu. Pentru că, oricât de mult ar fi pătimit, nu s-a îndoit niciodată de iertarea Lui, de mila Lui, de bunătatea Lui, de judecata Lui, de Raiul Lui, de Iadul Lui. Căci mai ușor se intră în împărăția lui Dumnezeu cu lacrimi și cu suferință. Sfântul Grigorie Palama s-a născut la Constantinopol, în toamna anului 1296, iar la doar 20 de ani sufletul său a început să tânjească după Domnul, așa că tânărul a ales să se călugărească la Mănăstirea Vatoped din Muntele Athos, unde a viețuit sub îndrumarea marelui iubitor celui de-a pururea smerit, părintele Nicodim. Acolo a fost tuns și a pornit pe calea sfințeniei. După trecerea în neființă a părintelui Nicodim, Grigorie a stat opt ani sub îndrumarea duhovnicească a părintelui Nichifor, apoi s-a transferat la Marea Lavră a Sfântului Atanasie Athonitul, unde a slujit la trapeză, apoi a devenit cântăreț în biserică.

Cinci zile pe săptămână le petrecea doar în post și în rugăciune

Pentru a atinge perfecțiunea spirituală, a poposit la schitul Glossia, unde a învățat meșteșugul rugăciunii neîncetate pe care o practică monahii, începând cu marii pustnici ai deșertului din secolul al IV-lea, Evagrie Ponticul și Sfântul Macarie Egipteanul, spiritul isihast devenind noul său mod de viață. Din cauza invaziei turcești nu are parte de căldura acestui loc duhovnicesc și se mută la Salonic, împreună cu alți 12 monahi isihaști. Aici a trăit marea bucurie de a fi hirotonit preot, adică uns al Celui Preaînalt. Puritatea și profunzimea credinței sale l-au făcut pe Sfântul Grigorie Palama să continue viața de asceză într-un schit lângă Salonic, la Bereia, unde a ales să petreacă cinci zile pe săptămână doar în post și în rugăciune, în chilia sa ce semăna cu o anticameră a Raiului, fără să aibă contact cu nicio persoană. Astfel, trupul i-a devenit curat și ușor, mintea i s-a ridicat spre Cer, iar revelații minunate au apărut. Sâmbăta și duminica doar cobora în mijlocul fraților, slujind Sfânta Liturghie și predicând. Blândețea fără de margini înmuia până și cele mai dure inimi, iar umilința sa îi smerea pe cei orgolioși, făcându-i să verse lacrimi de pocăință. Pentru toți, o singură întrevedere cu Sfântul Grigorie era ca o întâlnire cu Dumnezeu, care le schimba sensul vieții.

Profesor al isihasmului

În anii 1330, învățatul călugăr Varlaam, sosit din Calabria, cunoscut pentru tratatele sale de logică și astronomie, a călătorit la Muntele Athos, unde a încercat să se familiarizeze cu viața spirituală a isihaștilor, susținând însă că este imposibilă cunoașterea esenței lui Dumnezeu, iar rugăciunea minții, o eroare eretică. Încercând să demonstreze natura materială creată a luminii din timpul Schimbării la Față a Mântuitorului de pe Muntele Tabor, Varlaam a atacat grav învățăturile călugărilor în ceea ce privește metodele rugăciunii și lumina necreată văzută de isihaști. Mâhnit peste măsură, Grigorie, împreună cu călugării athoniți, a răspuns, la început, prin admonestări verbale, dar văzând că acestea nu au niciun rezultat, a așternut pe hârtie argumentele sale, grupate sub titlul „Tomul Aghiorit”. Sinodul din Constantinopol, din 1341, i-a dat dreptate Sfântului Grigorie, mărturisind că Dumnezeu ni se descoperă prin energiile Sale direcționate spre noi, cum a fost lumina de pe Muntele Taborului, iar Varlaam a fost condamnat ca eretic și izgonit în Calabria.

Arhiepiscopul Salonicului

Disputele nu s-au terminat aici, pentru că discipolul lui Varlaam, călugărul bulgar Akyndinos, și Patriarhul Ioan XIV făceau mari eforturi să-i discrediteze pe isihaști. Ca să-l distrugă pe Grigorie, Akyndinos a scris o serie de mici tratate în care îi denunța pe acesta și pe călugării athoniți drept provocatori de tulburări în cadrul Bisericii. Patriarhul, susținător al discipolului lui Varlaam, a dat atunci ordin ca Sfântul Grigorie să fie închis timp de patru ani. Eliberarea a venit după ce Ioan al XIV-lea a fost înlocuit de Isidor, iar noul patriarh l-a numit pe Sfântul Grigorie arhiepiscop al Salonicului.

„Cunoașterea lui Dumnezeu este o trăire pe care toți creștinii o primesc prin botez”

„Dumnezeu este numit lumină nu după esența Sa, ci după energia Sa”, spunea Sfântul Grigorie Palama. Potrivit doctrinei sale teologice, cunoașterea lui Dumnezeu este o trăire pe care toți creștinii o primesc prin botez și o mențin prin rugăciune, omul fiind capabil de un act de îndumnezeire doar prin har, iar energiile nu sunt emanații divine, ci viață Dumnezeiască. Mărturiile Sfântului Grigorie au fost împărtășite de-a lungul timpului și de Sfântul Grigorie de Nyssa, de Sfântul Chiril din Alexandria, de Sfântul Simeon Noul Teolog, de părintele Dumitru Stăniloae sau de părintele John Meyendorff, distincția ființă-energii fiind întâlnită și la Sfinții Capadocieni, Dionisie și Maxim Mărturisitorul. „Luminător al dreptei credințe, sprijinul Bisericii și învățătorule, podoaba monahilor, apărătorule cel nebiruit al teologilor; făcătorule de minuni, Grigorie, lauda Salonicului, propovăduitorule al harului, roagă-te pururea să se mântuiască sufletele noastre”.

Timp de trei ani înaintea trecerii la dreapta Domnului, Sfântul Grigorie a făcut nenumărate minuni, vindecând mulţi bolnavi

Tradiția spune că, înainte de a trece la lumea veșnică, lui Grigorie Palama i s-a arătat Sfântul Ioan Gură de Aur, care i-a adresat cuvintele: „Spre Înălțimi! Spre Înălțimi!“

Considerat urmaşul Sfântului Atanasie cel Mare

Pentru lupta sa dusă împotriva tuturor ereziilor, Sfântul Grigorie Palama, considerat un al doilea Atanasie cel Mare, a fost canonizat în anul 1368 la Sinodul din Constantinopol, desfășurat sub patriarhul Filotei, cel care a scris viața Sfântului și slujbele adresate acestuia. Biserica a declarat atunci, în mod oficial, învățătura lui ca fiind ortodoxă, isihasmul devenind doctrina oficială a Bisericii Răsăritene, apoi a pătruns în tot Răsăritul ortodox.