de Simona Lazăr
Totul a început cu o melodie. Cu mai mult de patru decenii în urmă, un compozitor „matur” (cum spunea el însuși) s-a îndrăgostit de o tânără interpretă de muzică ușoară, o femeie cu o voce puternică și un chip angelic. A venit la el să îi compună o melodie, iar acea melodie i-a legat pentru o viață. Povestea de dragoste dintre Cornel Fugaru și Mirela Voiculescu a durat trei decenii, până când - așa cum rostesc mirii în jurămintele lor - moartea i-a despărțit. Cu 12 ani în urmă, la 13 iulie 2011, s-a stins unul dintre cei mai prolifici compozitori și interpreți români: Cornel Fugaru. Avea 70 de ani și încă ar mai fi compus șlagăre nepieritoare dacă o boală cruntă nu i-ar fi minat existența.
Autodidact la garmoșcă și muzicuță. Primul lui profesor de muzică a fost chiar tatăl său
Înainte însă de a vorbi despre această poveste de iubire cum puține au fost în lumea show-bizz-ului românesc, să urmărim câteva repere ale biografiei artistului. S-a născut la 2 decembrie 1940, într-o familie modestă din mahalaua Apărătorii Patriei. Primul său profesor de muzică a fost chiar tatăl său, care avea o voce specială și căruia îi plăcea să cânte șlagărele anilor ’50 și mai cu seamă melodiile unui cunoscut compozitor rus din epocă, Soloviov-Sedoi, acompaniindu-se cu o garmoșcă (o armonică rusească, cu butoane). „Din primii ani ai copilăriei îmi amintesc războiul, mizeria, foametea”, declara artistul într-un interviu. „Eu nu aveam griji pe vremea aceea: ca orice copil, eram foarte năbădăios, eram când pe scară, când pe acoperiș, când prin pomi. Și la garmoșcă am început eu să cânt, singur, după ureche, fără să știu notele, melodioarele care existau pe vremea aceea”. Următoarea etapă a fost muzicuța dăruită de mama sa, la care cânta ore în șir. În timpul liceului, dirigintă fiindu-i soția rectorului Conservatorului, e sprijinit să se pregătească pentru a intra la conservator. El, băiatul din mahala, care nu știa notele și care studia la seral, avea să intre la cea mai prestigioasă școală muzicală a țării.
Pași în... Sincron!
Despre perioada Conservatorului, Cornel Fugaru obișnuia să spună că a fost „o continuă luptă cu mine însumi”: „Pentru că nu aveam pian acasă, în primii trei ani de facultate stăteam în Conservator, de la opt dimineața până la zece noaptea, ca să studiez. Și am învățat pe rupte, ca să-i pot prinde din urmă pe colegii mei: am reușit să iau 10 la pian în anul trei, după ce, cu trei ani înainte, începusem studiul de la a așeza degetele pe clapele pianului”. Dacă în perioada liceului își înființase o trupă, în 1964 este liderul formației Sincron și „se aude” pentru prima dată la radio. Sincron avea să fie una dintre cele mai longevive formații românești de muzică rock, beat, pop, etno, fiind desființată după 35 de ani, în 1999. Au acompaniat cântărețe cunoscute precum Anda Călugăreanu (din 1965), Pompilia Stoian, Margareta Pâslaru (din 1967), Corina Chiriac ș.a.. Ultima formulă a formatiei a fost: Cornel Fugaru (lider, clape, solist vocal), Alexandru „Jimmy” Zărnescu (chitară, voce), Cristian Dumitru (chitară bas, voce), Mihai Tudorică (tobe). Formaţia Sincron a apărut şi în filme de cinema şi televiziune: „Opt minute de vis” (scurtmetraj, 1966), „Opt exerciţii pe 625 linii” (pentru televiziune, 1967), sau „Împuşcături pe portativ” (lungmetraj, 1967). Sincron a participat la turnee şi festivaluri în Polonia - în perioada 1967-1970 şi în 1974, Festivalul Tineretului de la Sofia - în 1968, unde a obținut premiul al treilea și medalia de bronz pentru formații backbeat, stil al rock and roll-ului, Israel - în anul 1969, sau URSS - în anul 1972. Dacă tot am vorbit despre colaborarea sa cu cinematografia, să amintim și faptul că și-a interpretat piesele și în filme, precum: „Opt minute de vis” (1966), regia Mihai Constantinescu; „Opt exerciţii de 625 de linii” (1967), film TV şi a scris şi muzică de film pentru pelicule precum „Brezaia”, „Cici”, Cei 4 M”, „Oacă şi Boacă” etc.
Wooly-Bully şi interzicerea în apariţiile televizate
La numai trei ani de la înființare, Sincron avea să scoată și primul LP, în 1967 - „Sincron, EP 7” (Electrecord) care conținea piesele: Wooly-Bully, Melodie, Hippy Shake, The Gadfly. Wooly-Bully avea să apară, în același an, și pe compilația „Melodii din toată lumea VI”. Ei bine, cu acest cântec există și o poveste interesantă, despre care Cornel Fugaru istorisea: „Fuseserăm invitaţi la emisiunea lui Tudor Vornicu pentru a susţine un recital cu public, evident, în direct. Desigur, primisem aceleaşi indicaţii precise cu privire la comportament şi prezenţă scenică, dar noi am hotărât altceva. Când trebuia să interpretăm ultima melodie - celebrul Wooly Booly cu la, la la, am început după primul referen să cântăm în limba engleză şi să dansăm cu frenezie în ritm de rock&roll. Publicul din studio nu s-a mai putut stăpâni, sala devenise un vulcan, iar spectatorii au început să aplaude, să ţipe şi să danseze… Gestul nostru a stârnit un iureş de nedescris şi am fost suspendaţi, orice apariţie televizată fiindu-ne interzisă. A doua zi au început să curgă ofertele şi solicitările pentru turnee şi spectacole în ţară”.
Compozitorul dorit de artiști
Majoritatea melodiilor compuse de Cornel Fugaru de-a lungul timpul - primele încă din perioada Conservatorului - au avut toate elementele necesare pentru a deveni șlagăre. Este adevărat și că a „beneficiat” de o suită de artiști mari care i-au interpretat melodiile, aducându-le, cu farmec și talent, dinaintea publicului. Compozitorul susținea că a avut întotdeauna emoții atunci când își asculta melodiile, la radio, la televiziune, în concerte, tocmai datorită acelora care le „dădeau glas”, dar, fără îndoială, cea mai puternică amintire este cea din momentul în care a ascultat prima dată una dintre compozițiile sale, iar interpretul era nimeni altul decât Dan Spătaru, care i-a cântat piesa „De vrei să știi ce înseamnă român”. A fost primul său șlagăr. Iată ce povestea despre asta, într-un interviu: „Eu mi-am ascultat prima compoziție stând pitit în sala de concert! Prima piesă pe care mi-a cântat-o cineva în public a fost interpretată de Dan Spătaru. Avea un concert la Casa de cultură a studenților Grigore Preoteasa, sala era ticsită, iar afară era o mare de studenți, de tineri, care voiau să intre. Eu am întârziat și din cauza aceasta n-am mai putut să intru prin față, ci am intrat pe la intrarea de serviciu, trecând cu greu de cordoanele de miliție. Când am intrat în sală, pe scenă, Dan Spătaru tocmai mă anunța ca și compozitor al piesei pe care urma să o cânte. Sala mă ovaționa și mă chema pe scenă, dar eu, din timiditate, m-am lăsat în jos, alunecând între perete și mulțimea care mă înconjura, ca să nu fiu recunoscut”.
„Mirela a venit pentru un șlagăr, dar a rămas o viață întreagă”
Despre soția lui, Cornel Fugaru spunea: „Mirela a venit pentru un șlagăr, dar a rămas o viață întreagă”. Și mai zicea, într-un interviu: „Viața e plină de neprevăzut. Dragostea s-a înfiripat încetișor între noi. Am plecat împreună la festival, am luat premiul special al juriului, apoi i-am mai făcut o piesă și încă una”. Ce mărturisește azi Mirela Voiculescu-Fugaru, după ce partenerul său de viață și de muzică a plecat dintre noi? Că a fost atrasă de la bun început de bunătatea și de generozitatea lui față de artiști și mai ales față de cei aflați la început de drum, așa cum fusese și ea atunci când l-a întâlnit. A fost un coup de foudre (Cornel Fugaru mărturisea că i-a remarcat frumusețea și puterea glasului urmărind-o pe un ecran, înainte de a o cunoaște personal)? „Legătura noastră a început din prietenie și respect. Am devenit foarte buni prieteni, ne-am respectat preocupările și asta, încet-încet, s-a transformat în dragoste. N-a fost nici atracție fatală, nici foc de paie”, ci, spune artista: „O legătură întărită de timp. Am știut asta, că el, Cornel, e bărbatul vieții mele, așa a fost și va rămâne pentru veșnicie”. Au intrat amândoi în această poveste de dragoste „cum alta n-a mai fost” după ce fiecare trecuse deja printr-un divorț. Erau mai atenți, mai sensibili, mai conștienți că au o șansă unică în viață de a împărtăși „altfel” iubirea și de a se bucura de firile lor complementare, și în viață, și în muzică. Au avut împreună cu băiat, care s-a născut la doar câțiva ani după căsătoria lor. Dar mai presus, s-au avut unul pe celălalt.
A compus melodii de dragoste pentru Mirela
Farmecul unei iubiri așa cum a fost cea dintre Cornel și Mirela Fugaru este acela că au putut să-și exprime dragostea, unul pentru celălalt, în mod public și... sublim: compunând și interpretând muzică, piese fabuloase, care au devenit repede șlagăre și care se află și azi în topul melodiilor îndrăgite. Adeseori, el compunea, iar ea scria textele. „Doar marea”, „De n-ai fi fost tu”, „Atât cât vom fi împreună” sunt doar câteva exemple din șirul lung de cântece cu care au cucerit scena, televiziunea și radioul. Una dintre melodiile emblematice a fost „Te-am dorit când îmi doream mai mult”, ale cărei versuri sunt definitorii pentru starea de grație a momentul „zero” al iubirii lor: „Ca un țărm de mare trist, pustiu și neumblat/ Un tărâm cândva-nflorit, acum de vânt uscat/ Așteptam de-o viață întreagă doar surâsul tău/ Ca-n lumina lui să înfloresc din nou (...) Te-am găsit când îmi doream mai mult/ Când uitasem cum arată fericirea”.
A ales nemărginirea...
Boala l-a urmărit mult timp ascunsă, fără semne evidente și dureri, deși toți credeau că fusese deja învinsă. Atunci când a fost pus un nou diagnostic, apăruseră deja metastazele. „Se pare că boala a revenit în multe părţi ale corpului lui. Până s-a stins, nu a ştiut exact cât de rău este şi cât de definitivă era pusă ştampila pe viaţa lui. Cred că şi pe voi vă va linişti, cum m-a liniştit şi pe mine, într-un fel, că nu a suferit, n-a avut niciun fel de dureri, nu s-a chinuit. Vreau să ştiţi că a fost liniştit”, declara soția lui, Mirela Voiculescu-Fugaru, la puțină vreme după moartea artistului. Ea avea să mărturisească și că nu i-a spus acestuia despre recidivă și despre faptul că mai avea doar un scurt timp de trăit, motivând că astfel a încercat să îl protejeze. La 13 iulie 2011, marele compozitor român... „a ales nemărginirea”, parafrazând astfel, cu propria-i existență, mesajul (și titlul) unuia dintre cele mai cunoscute șlagăre ale sale. „Am ales nemărginirea” a fost compus la începutul anilor 1980 și este probabil melodia cea mai tristă din repertoriul său - pentru că, da, această piesă a fost interpretată chiar de el, care i-a dat și o puternică încărcătură emoțională. Tocmai datorită profunzimii versurilor și excelentei partituri, care cerea performanțe vocale deosebite, melodia a fost adeseori aleasă de tinerii interpreți la festivaluri. Astfel, garantând nemurirea cântecului și a compozitorului...
10 şlagăre nepieritoare
E greu să faci un top (scurt) cu cele mai îndrăgite șlagăre compuse de Cornel Fugaru și interpretate de artiștii care i-au fost alături în aproape o jumătate de secol de activitate muzicală. Iată selecția noastră de suflet (pe care o poate completa fiecare dintre dumneavoastră, cititorii noștri).
„Dau viața mea pentru o iubire“ (Monica Anghel)
„Spune-mi“ (Monica Anghel)
„Eu nu mai sunt cel de ieri“ (Aurelian Temișan)
„Adio, dar rămân cu tine“ (Angela Similea)
„Învață să știi“ (Corina Chiriac)
„Nu știu ce să fac“ (Margareta Pâslaru)
„Emoție de toamnă“ (Cornel Fugaru)
„Ne-a pierdut de pe aripa ei iubirea“ (Cornel Fugaru)
„Doar marea“ (Mirela și Cornel Fugaru)
„Hăulita de la Gorj“ (Sincron)
„Seara Fugaru“
Unul dintre gesturile de apreciere și recunoaștere a valorii acestui mare interpret și compozitor a avut loc în 2004, când Societatea Română de Radio i-a dedicat un concert aniversar. Erau 40 de ani de la prima apariție în public a trupei Sincron (1964), cea care a impus acel ritm de rock ce l-a urmărit toată viața pe Cornel Fugaru. Studioul de Concerte „Mihail Jora” al Radioului a fost arhiplin, iar publicul plin de entuziasm a dat evenimentului acea atmosferă superbă de sărbătoare. Prezentatorul concertului a fost nimeni altul decât Horia Moculescu, vorbele lui punând în valoare atât muzicianul, cât și omul. A fost amintit parcursul extraordinar pe care l-a avut formația al cărui lider a fost Cornel Fugaru. Au fost reamintite (și ascultate) piesele pe care le-a compus inspirându-se din folclorul românesc: „Alunelu”, „Hăulita de la Gorj” și „Pocnind din bici pe lângă boi”... Compozitorul însuși și-a interpretat melodiile care l-au consacrat - mai ales acea sensibilă piesă „Emoție de toamnă”, pe versurile marelui Nichita Stănescu. Dintre interpreții care au urcat pe scenă și au adus omagiul lor compozitorului Cornel Fugaru, amintim doar câteva nume: Aurel Temișan, Monica Anghel, Luminița Anghel, Marcel Pavel, Angela Similea, Big-Band-ul Radiodifuziunii Române. Fără îndoială, momentul cel mai luminos al „Serii Fugaru” a fost acela în care muzicianul, alături de soția lui, Mirela Voiculescu-Fugaru, a urcat pe scenă în formula atât de îndrăgită a Duetului Fugaru. „Atât cât vom fi împreună” - piesa de o mare frumusețe și sensibilitate, pe care compozitorul a dedicat-o marii lui iubiri - a stârnit ropotele de aplauze. Și, bineînțeles, nu a lipsit din concert cea mai premiată piesă a acestuia - „Spune-mi” (11 premii și trofee) - cântată de Monica Anghel. Concertul s-a încheiat cu interpretarea excepțională a piesei „Ave Maria” de către Gabriel Cotabiță. A fost acesta, fără îndoială, marele moment de restituire a operei inegalabile a unui compozitor prolific, așa cum a fost Cornel Fugaru. Dar nu a fost un capăt de drum, pentru că au urmat încă şapte ani de creație, în pofida bolii care se instala.