de Gheorghe Zmaranda
Vă amintiți de răcoarea plăcută a camerelor în care trăiau bunicii noștri? De parfumul mușcatelor care colorau ferestrele? Cât de mult din personalitatea lor se reflecta în felul în care erau decorate camerele. Pereții erau înfrumusețați cu ștergare țesute de mâna femeilor casei, toate înțesate cu simboluri de artă populară. Nimic nu era la voia întâmplării. Totul era aranjat într-o cromatică perfectă. Însă vremurile s-au schimbat și oamenii au renunțat la multe dintre „comorile” care le îmbogățeau casa. Au mai rămas meșteri populari care continuă tradiția străbunilor, dar sunt puțini. Cătălin Samoille face parte din tagma pictorilor populari. Împreună cu familia, acesta dă un nou chip pieselor de mobilier vechi. Picturile familiei Samoille respectă „canoanele” picturii populare din zona Transilvaniei, cu multe simboluri vegetale redate în culori vii.
Lăzile de zestre, blidarele și lăvițele sunt principalele piese decorate „ca-n bătrâni”
Familia Samoille din Târlungeni, județul Brașov, are ca activitate principală recondiționarea, restaurarea și uneori producția mobilei tradiționale pictate. Această meserie a fost predată din generație în generație, de la bunici la strănepoți. Astăzi, pictura tradițională, această formă de artă excepțională a țăranului român, asigură economia întregii familii pentru că, spune Cătălin, „suntem artizani și din asta trăim”. Practic în această activitate sunt angrenați toți membrii familiei, iar munca este împărțită în etape. Fiecare are propria responsabilitate în realizarea mobilierului pictat tradițional. Despre cât de diferită este tehnica de pictare a mobilierului față de alte suporturi și cum este pregătit materialul de lucru, interlocutorul nostru spune că fiecare lucrare în parte are specificul ei. Uneori este necesar ca mobilierul să fie decupat, șlefuit, alte piese de mobilier mai vechi au nevoie de recondiționare înainte de a fi pictate. Practic, modul în care se realizează tehnica de pictură este stabilită de artizani după ce văd piesa de mobilier și cunosc istoria acesteia. În general, spune meșterul din Târlungeni, cele mai comune piese de mobilier pe care oamenii le aleg pentru a fi pictate sunt lăzile de zestre, blidarele și lăvițele, iar în picturile realizate se regăsesc doar modele și simboluri specifice Transilvaniei.
Meşteşug tradițional în Transilvania
Într-una dintre lucrările sale, numită „Mobilierul pictat din sudul Transilvaniei”, academicianul Valeriu Ion Olaru, cercetător în cadrul Muzeului Astra din Sibiu, menționează că „mediul rural a păstrat secole la rând tehnologii rudimentare în domeniul prelucrării lemnului şi decorării mobilierului, iar aportul pe care saşii l-au adus şi l-au întreţinut în Transilvania, de-a lungul secolelor prin funcţionarea breslelor şi prin sistemul lor organizatoric şi social este de necontestat. În procesul apariţiei şi dezvoltării mobilierului pictat din Transilvania remarcăm faptul că atât mobilierul realizat de dulgheri, cât şi cel realizat de tâmplari prezintă încă din secolul al XV-lea elemente decorative pictate. Acest aspect demonstrează originea comună a meşteşugului confecţionării şi decorării prin pictare a mobilierului din lemn de esenţe diferite. Dulgherii, cea mai importantă categorie de meşteşugari ai lemnului din perioada medievală au fost cei dintâi pictori ai primelor piese de mobilier. Stau mărturie acestei afirmaţii, cunoscuta colecţie de lăzi din podul bisericii din Brădeni, judeţul Sibiu, piese mari din lemn confecţionate cu certitudine încă înainte de secolul al XV-lea. Colecţia de lăzi din podul bisericii din Brădeni demonstrează faptul că înaintea utilizării lemnului de brad şi a tehnicilor tâmplăreşti urbane mobilierul lucrat de dulgheri în perioada Evului Mediu era pictat. Datarea realizată prin metode ştiinţifice a pieselor pictate din fondul Brădeni atestă cu certitudine începuturile pictării mobilierului în Transilvania pe la jumătatea secolului al XV-lea”.
Curăţarea lor trebuie să se facă doar cu soluţii pe bază de ceară şi uleiuri vegetale
Timpul alocat mobilierului diferă în funcție de piesa care reprezintă suport pentru pictură și de complexitatea picturii. În general, pictura unei noptiere de dimensiuni medii poate dura două zile. În ceea ce privește costurile pe care le implică pictarea mobilierului, interlocutorul nostru spune că acestea variază în funcție de dimensiunea piesei de mobilier și a picturii solicitate. Legat de receptivitatea românilor și de dorința lor de a-și îmbogăți casa cu mobilier pictat, meșterul popular spune că foarte puțini oameni au ocazia de a vedea astfel de bijuterii și ca urmare ar trebui organizate mai multe târguri și expoziții în cadrul cărora să fie promovați meșterii care realizează pictură tradițională pe mobilă. În general, comenzile pe care le primesc sunt din țară și foarte rar din străinătate. Cum trebuie întreținut un mobilier care a fost pictat? Sunt niște recomandări speciale în acest sens? Regulile de bază sunt ca aceste piese de mobilier pictate să nu fie expuse la intemperii și să nu fie curățate cu soluții pe bază de acetonă sau diluanți. Este foarte important ca întreținerea și curățarea lor să se facă doar cu soluții pe bază de ceară și uleiuri vegetale.