Main menu

header

926 18 1de Georgiana Mihalcea

Adolescenții sunt din ce în ce mai vulnerabili în fața dependențelor de tot felul. Curiozitatea specifică vârstei, teribilismul, anturajul nepotrivit și lipsa de suport din partea familiei sunt doar câțiva factori favorizanți care-i pot determina pe tineri să aibă o anumită adicție. Din fericire există soluții, iar cele mai la îndemână le întâlnim chiar în familie, prin atitudinea pe care o adoptăm în relația cu copilul nostru. Monica Dan (medalion) este psihoterapeut în cadrul Centrului ARAS și ne-a oferit informații extrem de utile pe această temă.

„Sistemul nervos poate suferi transformări de durată sau ireversibile”

- Ce ar trebui să știe un părinte despre riscurile dependențelor la vârsta adolescenței?

- Un părinte din zilele noastre ar fi bine să știe ce este dependența. Sistemul nervos poate suferi transformări de durată (sau chiar ireversibile în unele cazuri) când un comportament sau o substanță psihoactivă ajunge să producă efectul specific dependenței, adică producerea și transferul unei cantități mari de neurotransmițător (dopamină) într-unul dintre circuitele neuronale foarte importante. Acest circuit, denumit circuitul de recompensă, este responsabil de motivația de a întreprinde acțiuni și de starea de bine resimțită de fiecare în felul său atunci când realizează ceva, când are o activitate plăcută, recompensantă, când își împlinește o nevoie de bază.

- Poate fi ușor întreruptă?

- Dependența nu se poate întrerupe ușor, pentru că afectează exact circuitul care este responsabil de motivație și voință. Și acest lucru este important să fie știut, că nu se poate opri totul dintr-odată și, cu siguranță, nu fără ca acela care este afectat să își dorească el, din toate puterile, deoarece drumul de parcurs pentru remiterea dependenței înseamnă un mare efort, timp, ajutor. După părerea mea, cel mai mare risc îl reprezintă dependența de droguri (prin intoxicație și supradoze). Se știe deja că au fost pierderi de vieți tinere din cauza efectelor drogurilor la concerte, petreceri și nu numai, dar se știe mai puțin câți sunt cei care se luptă cu dependența.

- Care sunt cele mai frecvente adicții pentru grupa de vârstă 14-20 de ani?

- Dependența de tutun (fumat sau vapat), de alcool, de canabis, de stimulante sintetice, de medicamente fără prescripție medicală, sunt dependențe frecvent întâlnite în rândul tinerilor. Pe ei îi afectează mai puternic, căci creierul lor este în plină dezvoltare. Mai sunt jocurile de noroc, social media și multe altele la care au acces prin intermediul internetului, care nu este folosit în mod corespunzător.

„Avem nevoie de răbdare și de înțelegere”

926 18 2- Ce rol are familia în ecuația dependenței?

- Un părinte ar fi bine să știe cum să asculte un copil care intră în preadolescență, un adolescent, un tânăr adult și cum să îl vadă dincolo de limitele pe care copiii ni le pun natural pe măsură ce cresc și evoluează spre autonomie. Când spun să îl asculte și să îl vadă nu mă refer la ascultare și atenție suspicioasă, ci cu încredere, căci, și dacă sesizăm sau bănuim o minciună sau un adevăr nespus, mai util este să facilităm copilului să îl spună, să îl arate singur atunci când poate. Sau dacă vedem că s-a izolat de prietenii obișnuiţi, dacă a schimbat cercul de prieteni, dacă dă atenție mai mică îngrijirii personale, dacă are probleme la școală. Avem nevoie de răbdare și de înțelegere, dar și de încredere în fiul/fiica noastră. Copilul simte acest lucru. Ascultarea și atenția bună sunt protective, sunt sănătoase și avem nevoie de ele la orice vârstă.

- Cum facem asta în paralel cu rezolvarea problemelor personale?

- Desigur este greu, că și noi, ca părinți, avem problemele și durerile noastre. E bine să avem grijă și de noi, să fim bine, ca să putem apoi acorda atenție copilului nostru. Și aici intervine aceeași necesitate: să știm să ne ascultăm pe noi înșine, să învățăm să fim în contact cu noi, să reducem cât mai mult posibil presiunea pe care societatea o pune pe noi, să cerem ajutor când nu ne descurcăm. În familiile monoparentale dificultățile pot fi mai mari, dar acestea apar și în familiile în care cei doi părinți nu formează o echipă, nu cooperează și nu se implică amândoi în sarcinile vieții.

- Adolescența vine „la pachet” cu multe schimbări comportamentale. Ce semnale ar trebui să ne îngrijoreze cu adevărat?

- Adolescența este faza firească și sănătoasă de tranziție la viața autonomă, în care se formează identitatea socială a unei persoane. Unii tineri trec prin perioade în care imaginea de sine se deteriorează semnificativ, ei sunt și foarte atenți la felul în care sunt văzuți de ceilalți. Studiile cu privire la comportamentul și neurobiologia adolescenței arată că asumarea de riscuri, mai ales în prezența celor de o seamă, curiozitatea, atracția extraordinară către grupul de egali sunt fenomene care transcend cultura și etapele istoriei, iar dezvoltarea sistemului nervos, în această perioadă, este prodigioasă. Cortexul prefrontal și părțile din creier care sunt implicate în relaționare sunt în dezvoltare în această perioadă, nu sunt la capacitatea specifică etapei de persoană adultă.

„Vulnerabilitatea este determinată genetic și epigenetic”

- Există o serie de factori de risc care-i fac pe unii mai vulnerabili?

- Vulnerabilitatea la dependență este determinată genetic și epigenetic (conținut genetic ce se relevă în condițiile relațiilor în mediul timpuriu de îngrijire), restul ține de mediu (care include disponibilitatea drogurilor, modelele sociale etc.) și de alegerile personale în cele din urmă. Nu toți oamenii care consumă, la un moment dat, substanțe psihoactive ajung să fie dependenţi de substanțele respective.

- Ce atitudine ar trebui să avem față de eventualele dependențe ale copiilor noștri? E loc de pedepse în astfel de momente?

- Este important ca în permanență, fără a fi intruzivi, să păstrăm canalul de comunicare deschis cu adolescentul nostru, pentru ca el să îndrăznească să se sfătuiască cu noi și să ne ceară ajutorul în caz de nevoie. Nu este loc de pedepse dacă aflăm că s-a întâmplat ceva, un risc, ci de strâns legătura, de înțeles, de căutat ajutor specializat dacă e nevoie. Și dacă părintele nu a apucat încă să se documenteze despre dependență și consumul de droguri, tratament, reducerea riscurilor, atunci ar fi bine să o facă, căci reacția lui poate ajuta sau poate împiedica recuperarea.

Psihoterapia este esenţială în combaterea dependenţei, la fel şi atitudinea părinţilor

Conform statisticilor oficiale, peste 16% dintre adolescenții din România au consumat droguri măcar o dată

„Adolescenţii trăiesc într-o atmosferă foarte toxică“

- Care ar fi soluțiile la nivel național?

- Dependența, consumul de droguri nu se poate nici preveni și nici trata în izolare, ci este nevoie de demersuri comunitare. Părinții, școlile, autoritățile locale și naționale ar trebui să aibă un dialog cu adolescenții și să creeze spații mai sigure și modalități de dezvoltare și petrecere a timpului în mod util și formativ. Din păcate, nu există destule şi nu sunt accesibile tuturor. Sportul, mai ales, nu mai este accesibil și gratuit pentru toți copiii, necesită investiții pe care mulți părinți nu le pot face. Foarte important ar fi să fie luate măsuri strategice pentru gestionarea bullyingului între copii și adolescenți. Ei trăiesc într-o atmosferă foarte toxică.

- Există centre specializate gratuite de consiliere și suport?

- Clinicile specializate în adicție (cum sunt, de exemplu, Atelierele Psy și Color Mind în București) oferă servicii cu plată, iar centrele Agenției Naționale Antidrog (CPECA), prezente în fiecare județ și sector din București, sunt locuri în care se poate căuta ajutor în caz de nevoie. Acestea din urmă oferă servicii gratuite. La ARAS suntem în curs de a oferi servicii gratuite, dar și cu plată.