de Roxana Istudor şi Silviu Ghering
Celebru în toată lumea, Carnavalul de la Veneția este un spectacol complet, de la estetică la senzații, emoții și încărcătură culturală și tematică. În cei 861 de ani de când există, acest show mascat a evoluat uimitor, dar, în același timp, a păstrat „miezul” inițial al manifestării: sărbătoare a victoriei.
Marcarea victoriei venețiene asupra unui invadator
Berlingaccio a fost încă din 1162 ziua oficială a carnavalului din Serenissima Republică Venețiană. În acea zi, ducele cu înalți oficiali guvernamentali și ambasadori străini asistau la spectacolele programate din loggia Palatului Ducal, cu vedere la piazzetta. La început erau „piramidele umane” și numărul executat de un acrobat legat de o frânghie, ridicat încet în vârful clopotniței și interpretând un înger, în timp ce mișca aripi false ale costumului. Odată ajuns în vârf, ateriza lent înaintea ducelui, oferindu-i un buchet de flori. Totul a pornit de la marcarea victoriei venețiene asupra unui invadator, care de-a lungul anilor a avut tot felul de manifestări. În secolul al XVI-lea, Carnavalul de la Veneția a fixat reperele în care se regăsește și astăzi.
Acrobați, ghicitori, animale, păpuși
Spectacolele și evenimentele oficiale ale Carnavalului de la Veneția au rămas aceleași până la căderea orașului, în 1797. Berlingaccio a încetat să mai fie momentul în care nobilii se arătau în fața oamenilor, dar tradiția a rămas și a reînviat imediat după căderea lui Napoleon. Carnavalul a devenit încă de atunci o afacere derulată de profesioniști. Un director general sau un impresar era desemnat să supravegheze toate evenimentele publice în urma unui concurs la care mai mulți candidați prezentau bugete și machete detaliate pentru spectacole. Oameni care se adunau participau la tot felul de spectacole cu acrobați, ghicitori, animale, păpuși și proiecții de diapozitive realizate manual.
Măști și costume ale unor personaje celebre
Celebrele măști pentru care Carnavalul de la Veneția este faimos pe tot globul vin tot din Evul Mediu. La momentul când au apărut erau purtate în principal de „travestiți” - bărbați adulți îmbrăcați ca femei sau cerșetori falși, cu deformări simulate de măști elaborate. Adesea, toți acești oameni mascați traversau orașul defilând și atrăgând atenția trecătorilor și devenind o atracție separată. Măștile și costumele includeau avarul, avocatul, doctorul, plus toate personajele teatrului popular (commedia dell’arte) precum Arlecchino, Pulcinella, Pantalone, Brighella. Nobilii și oaspeții străini foloseau măștile, pălăriile în trei colțuri și mantaua de lână neagră.
Banchete, jocuri de noroc, „conclavuri” diplomatice, în… privat!
Cele mai vechi documentări ale folosirii măștilor la Carnavalul de la Veneția datează din secolele al XIV-lea și al XV-lea, iar ansamblurile de costume s-au răspândit începând cu veacul al XVI-lea. Cum valurile de oameni mascați generau îngrijorări cu privire la securitatea publică, toate armele erau interzise, inclusiv cele care făceau parte din costume. În timp ce oamenii de rând se distrau copios pe străzile orașului în toate zilele Carnavalului, nobilii căutau petreceri private și mai rezervate, numite festini, organizate în palate - dar tot ca evenimente publice - de antreprenori profesioniști. Nobilii din Veneția aveau „ascunzătorile” lor personale, apartamente mai mici numite casini (cazinou la singular…), unde își puteau satisface viciile în privat, în afara reședinței oficiale. Aici aveau loc banchete deșănțate și jocuri de noroc, iar pe deasupra era și locul unde se țineau cele mai de taină „conclavuri” diplomatice. O mulțime de astfel de cazinouri erau ținute deschise în timpul Carnavalului, când jocurile de noroc nu erau permise decât dacă erau practicate în casa de jocuri de noroc deținută de stat, Ridotto.
Cinci luni de celebrări
Carnavalul de la Veneția a fost, secol după secol, un loc al teatrului, în toate formele, stilurile, spațiile și manierele de manifestare. Prima zi a noului sezon de operă marca și începutul purtării măștilor. Teatrul era extrem de popular în Veneția, iar varietatea mare de spectacole și calitatea acestora făceau din teatrele venețiene un magnet pentru vizitatorii străini. În Evul Mediu, spectacolele muzicale ale Carnavalului începeau în octombrie, cele de scenă imediat după Crăciun, iar sezonul continua până în luna… mai. Așadar, folosirea măștilor în Veneția era permisă din octombrie până la începutul Postului Mare, apoi reluată pentru câteva săptămâni, în timpul sărbătorii Adormirii Maicii Domnului, deci circa cinci luni în fiecare an.
Valuri de turiști se distrează într-un cadru de vis
Carnavalul venețian atrăgea atât de mulți străini, încât i s-a dus vestea și a devenit faimos în Europa. Nu există cifre clare cu privire la numărul de oameni care soseau la Veneția în secolul al XVIII-lea pentru Carnaval, dar documentele vremii vorbesc despre zeci de mii de oaspeți din afara orașului, ceea ce pentru acele timpuri era enorm. Odată cu tot interesul generat de Carnaval s-au deschis valuri de magazine are primesc clienți până la ore târzii și în zilele de sărbători, cafenele, cu sutele, o mare varietate de locuri de cazare, inclusiv în palate, hoteluri, hanuri, camere în locuințe private. Toate acestea într-un spațiu unic, un oraș cu un incredibil cadru natural, un adevărat muzeu în aer liber, cu colecții de artă, biserici, mănăstiri, evenimente publice și ritualuri sofisticate în Piața San Marco. Competiția numită „maschera più bella” („cea mai frumoasă mască”) vine din timpuri imemoriale și se păstrează și azi.
Povestea continuă
Chiar dacă nu există nicio înregistrare a activității Carnavalului de la Veneția de la sfârșitul secolului al XVIII-lea până în 1979, readucerea la viață a acestui mare spectacol s-a făcut pe bazele faptului că tradiția sa nu a încetat, practic, niciodată. La începutul lunii februarie, totul debutează cu o paradă spectaculoasă, participanții sunt îmbrăcați în costume medievale, iar a doua zi începe oficial Carnavalul: piața este plină de oameni costumați, în timp ce o tânără cu imaginea de înger, care amintește de primele Carnavaluri venețiene, își începe coborârea, legată de o frânghie, din vârful turnului clopotului. În cele 10 zile pline de culoare, milioane de oameni se îngrămădesc pe străzile Veneției, cu măști de toate felurile, sărbătoresc ca aristocrații din trecut și dansează până la epuizare. Localnicii ies din casele lor, cum au făcut veacuri la rând, pentru a inunda piețele idilice și străzile întortocheate ale orașului cu făclii, muzică, parfumuri și costume colorate. În timp, aceste prime zile au primit numele de „Febra carnavalului”.