Main menu

header

cotnari wide

675 2 2de Silviu Ghering

Poate cel mai iubit scriitor român al secolului trecut s-a născut la 22 aprilie 1894, la București. Tatăl, numit tot Camil Petrescu, ofițer de infanterie, a murit înainte de nașterea fiului, iar mama, Ana Cheler, s-a stins și ea înainte de primul an al copilului, care a fost crescut de o doică din familia unui subcomisar de Poliție din mahalaua Moșilor. După școala primară făcută „în gura Oborului”, și-a continuat studiile la Colegiul „Sfântul Sava” și la Liceul „Gheorghe Lazăr”, iar din 1913 a urmat cursurile Facultății de Filosofie și Litere de la Universitatea București. Și-a luat diploma „magna cum laude” și doctoratul în filosofie cu teza „Modalitatea estetică a teatrului”. A debutat în 1914, în revista „Facla”, sub pseudonimul „Raul D.”, cu articolul „Femeile și fetele de azi”. Avea 22 de ani când a plecat la război, ca sublocotenent, în vara lui 1916.

A trăit momente dramatice, a fost rănit, și-a pierdut auzul în timpul unui bombardament german, a căzut prizonier la unguri, experiențe din care s-a născut cunoscutul său roman „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” (1930). Eliberat în 1918, a revenit la București și, din 1920, a participat activ la ședințele cenaclului „Sburătorul”, con- dus de Eugen Lovinescu, și a început să publice în revista omonimă. În 1939 a fost numit directorul Teatrului Național din București, iar în 1947 a devenit membru al Academiei Române. Scrierile sale sunt structurate pe pasiune, pe sentimente profunde, pe autenticitate, narate în majoritate la persoana întâi. Romanele „Patul lui Procust” (1933), „Un om între oameni” (dedicat lui Nicolae Bălcescu, început în 1953 și neterminat), piesele „Jocul ielelor” (1918), „Act venețian” (1918-1946), „Suflete tari” (1921), „Danton (1924-1925), „Mitică Popescu” (1925-1926), „Bălcescu” (1948), nuvelele „Turnul de fildeș” (1950), „Moartea pescărușului” (1950), „Cei care plătesc cu viața” (1950) sunt adevărate perle ale literaturii române. Femeile au fost o prezență constantă în viața sa. A iubit cu patimă și a fost iubit la fel. Actrițele Leny Caler și Emilia Botta sau scriitoarea Cella Serghi sunt doar trei dintre iubirile sale „publice”, dar s-a căsătorit „doar” cu Eugenia „Ghighi” Marian, actriță și ea, cu care a avut doi băieți. A murit în fotoliul din dormitorul casei sale din Dorobanți, la 14 mai 1957, la București, la trei săptămâni după ce împlinise 63 de ani.