de Gabriela Niculescu
Mariana Dospinescu este din localitatea Grigoreni, județul Bacău, are 47 de ani, lucrează în domeniul comerțului și este câștigătoarea Marelui Premiu al concursului „Taifasuri te pune pe roate”. Este căsătorită, are doi fii, unul de 24 de ani, căsătorit și care trăiește în Spania, celălalt, de 27 de ani, logodit și care urmează să se însoare în curând. Dacia Logan câștigată era exact lucrul de care avea nevoie familia Dospinescu și va reprezenta chiar cadoul de nuntă al fiului cel mare. Norocoasa câștigătoare nu s-a uitat niciodată la lista câștigătorilor concursurilor noastre, pentru că nu-și imagina că i se va întâmpla vreodată să se numere printre ei. De data aceasta, Dumnezeu i-a ascultat rugăciunile și a răsplătit-o exact cu ce avea nevoie.
„Citesc toată revista, apoi o pun la arhivă”
- De câtă vreme sunteți abonată la revista Taifasuri?
- Sunt abonată de aproximativ cinci ani și îmi reînnoiesc abonamentul lunar. Îmi place foarte mult revista Taifasuri pentru că are o varietate mare de subiecte. O citesc toată, din scoarță în scoarță, apoi o pun la arhivă. CD-urile le ascult mereu, le-am păstrat pe toate, am o mulțime deja, iar integramele mă pasionează. Completez și la serviciu când nu mă vede șeful. (Râde!) Și lui îi place revista și o răsfoiește.
- Ce rubrici vă plac din revistă?
- Îmi place toată revista, pentru că oferă informații din toate domeniile. Citesc cu mare interes farmacia verde, pentru că am o vârstă și încep și eu să „scârțâi” pe ici, colo, îmi plac interviurile personalităților de pe copertă, de multe ori mă mir de câte necazuri au și ele și cum reușesc să treacă peste ele, iar asta îmi dă și mie încredere să depășesc greutățile. Nu prea am timp să mă uit la televizor, și din Taifasuri aflu ce se mai întâmplă în lumea lor, îmi place să le descopăr viața.
- Rețetele culinare vă inspiră?
- Da, mai ales rețetele doamnei Stela Popescu. Îmi place să le fac, să diversific mâncarea, dar mai încerc și diferite variante de gogoși sau alte deserturi pe care le oferiți în pagina de bucătărie.
„Când am aflat vestea, am rămas fără suflu”
- Unde erați când ați aflat că ați câștigat mașina?
- Eram la muncă și a venit un consătean care m-a anunțat, dar nici n-am vrut să-l cred, eram și ocupată, i-am spus să nu mai vorbească prostii, că nu cred așa ceva. Și l-am sunat pe fiul meu, care a telefonat la redacție și mi-a spus că i s-a confirmat vestea primită de mine. Nici nu mai puteam să lucrez de emoții, am rămas, pur și simplu, fără suflu.
- Dacă știu bine, dumneavoastră chiar aveați nevoie de o mașină.
- Da, ne doream foarte tare o mașină, pentru că a noastră s-a stricat și ne făcea probleme tot timpul, dar asta și pentru că este foarte veche, are 20 și ceva de ani, și nu am cumpărat-o nouă, ci la mâna a doua. Și ne doream să strângem niște bani să le luăm copiilor cadou de nuntă o mașină mai bună decât a noastră, însă nu găseam nicio soluție, nu știam cum să facem, pentru că nevoile sunt mari la țară, soțul meu nu are serviciu, lucrează cu ziua pe unde apucă, și doar cu salariul meu nu ne descurcam. În sâmbăta dinaintea extragerii i-am făcut pomana tatălui meu de doi ani și-am mers și duminică la biserică. Aveam acest of pe suflet, dar nu i-am cerut niciodată lui Dumnezeu o mașină, m-am rugat doar pentru sănătate și liniște sufletească. Și am simțit cum mă cuprinde o stare de bine, de liniște în biserică, nu pot s-o descriu exact în cuvinte. Apoi m-ați extras la tombolă. Chiar surorile mele mi-au spus că ele cred că tăticul mi-a trimis mașina, știind că asta mă frământă. Nu mă cred o sfântă, dar cred foarte tare în Dumnezeu și nu m-a dezamăgit niciodată. Am avut și eu necazuri în viață, dar nu m-a lăsat niciodată la greu, mereu L-am simțit alături.
„Vrem să vizităm mănăstirile din Moldova”
- Cum au reacționat vecinii?
- M-au felicitat toți și s-au bucurat pentru mine, nu cred că am dușmani. Mulți m-au întrebat unde am câștigat mașina și le-am arătat revista cu numele meu. Chiar am promovat-o printre săteni și i-am încurajat să se aboneze pentru articolele interesante din ea, așa cum îi încurajez pe toți cititorii s-o facă. Pe lângă articole interesante, din toate domeniile culturii, se pot bucura și de muzică bună, și de integrame interesante.
- Ați plănuit să plecați cu mașina în vreun concediu alături de familie?
- Da, chiar ne dorim să mergem să vizităm mănăstirile din Moldova.
- Când este programată nunta fiului dumneavoastră?
- Încă nu a fost programată, dar sunt logodiți, și cât de curând se vor căsători. Ei stau în Iași amândoi, ea este medic rezident acolo și mai are de stat, însă își doresc și ei să plece din țară, pentru că în România este greu să te descurci. Intenționează să plece în Anglia, amândoi vorbesc engleza, iar ea și-ar găsi mai ușor un loc de muncă decent în domeniul ei.
- Nepoți aveți?
- Încă nu am, dar îmi doresc. Când va vrea Dumnezeu, vor fi primiți cu bucurie în familia noastră.
„Cred că acum ar fi fost mândri părinţii mei“
- Care a fost cea mai mare bucurie a vieții dumneavoastră?
- Copiii au reprezentat fericirea mea supremă și nu m-ar bucura nimic mai tare decât să-i știu sănătoși și împliniți. Apoi, în plan material, mă bucură faptul că am reușit să ne facem o căsuță și să ne organizăm o gospodărie la țară, cu puterile noastre.
- Care a fost cea mai grea încercare prin care ați trecut?
- Moartea părinților, când s-a stins mama, nici nu-mi venea să cred că poți rămâne orfan. Ea a făcut o comoție cerebrală și a murit imediat, nu eram pregătită pentru așa ceva. N-am apucat nici să mă gândesc la ce s-a întâmplat atunci și mi-a fost foarte greu. Tata a murit mai bătrân, a apucat 80 și ceva de ani, dar când s-a stins mama am fost descumpănită, nu-mi venea să cred ce repede poți dispărea de pe pământ. Copiii mei erau mici atunci, nici nu mă lăsau să plâng, dar am avut familia alături și pe Bunul Dumnezeu. Cred că acum ar fi fost mândri părinții mei dacă mă vedeau, dar sper că s-au întâlnit acolo Sus și ne veghează.