de Mario Sorin Vasilescu
Indiferent dacă mai e cald sau nu, dacă vremea şi-a păstrat sau nu capriciile, la data când scriu aceste rânduri (miez de iulie) nu am cum să ştiu, dar, cum spuneam, indiferent de starea climei, de respirat tot respirăm! Aşa că, într-o primă ipostază, vă propunem azi întâlnirea dintre respiraţia cea de toate clipele vieţii noastre şi axele geometrice.
Exercițiul nu cere nicio pregătire prealabilă şi nici nu pretinde vreo forţare respiratorie, ci doar O ATENŢIE CURIOASĂ şi BINEVOITOARE. Respiraţia, dacă simte nevoia, se ADAPTEAZĂ SINGURĂ LA NECESITĂŢILE EXERCIŢIULUI. Bine, dar în ce constă exerciţiul? El poate începe cu imaginile prezente aici, apoi folosind IMAGINAŢIA, dar în final poate şi chiar TREBUIE extins în natură, în spaţiul LIBER. Rămâneţi relaxaţi şi remarcaţi-vă respiraţia: că respirați și cum respiraţi. Acum priviţi săgeata verticală din figură timp de două-trei minute, observându-vă pur şi simplu modul în care respiraţi. Alte două-trei minute mutaţi-vă atenţia pe săgeata orizontală dreapta/stânga.
Continuându-vă observarea respiraţiei, finalizaţi-o prin privirea săgeţii numărul 3, o orizontală care trece efectiv prin voi, tot două-trei minute.
Şi acum, momentul adevărului! Răspundeți-vă sincer: AŢI OBSERVAT VREO MODIFICARE ÎN RESPIRAŢIE ÎN DRUMUL EI PRIN TORACELE DUMNEAVOASTRĂ?
Până acum, în absolut toate cursurile, conferinţele şi grupurile în care am efectuat acest test, răspunsul, imens majoritar, a fost un DA hotărât! Aproape toată lumea a remarcat că la 1 respiraţia se alungeşte în sus şi în jos, îndreptând tot trupul; că la 2 toracele se deschide amplu în lateral eliberând plămânii şi inima, şi nu numai!; că, în fine, la 3 respiraţia se aprofundează, făcându-şi loc între piept şi spate.
Nu forţaţi nimic, dar puteţi ACCENTUA BLÂND EXPIRAŢIA!
Efectele se simt şi mai marcat dacă în imaginaţie alungiți simetric fiecare dintre cele trei linii. Puteți ieşi din spaţiul mental în afară, în aer liber, folosind elementele oferite de natură: verticalele trunchiurilor arborilor, stâlpilor, lampadarelor, liniile orizontale ale caselor, străzile în al căror lung vă deplasați etc. Puteți găsi nenumărate variante ale celor trei ipostaze. BUUN, şi mă veți întreba: la ce bun tot dialogul acesta dintre imagine şi respiraţie, ce ne poate oferi? Ei bine, multe! O veritabilă gimnastică respiratorie pe cât de blândă, pe atât de eficientă! Trezirea la viaţă a unor zone „uitate” ale aparatului respirator, dezvoltarea concentrării şi a autocunoașterii de sine, mărirea sensibilităţii percepţiei de sine, dar şi reconectarea cu energiile din jurul nostru.
Până la întâlnirea cu celelalte variante, una mai interesantă decât cealaltă, vă las să descoperiţi singuri efectele psihice şi mentale.
Aştept eventualele întrebări!
Motto: „Scopul nu este să devii mai bun decât alt om, ci mai bun decât tine“ (Dalai Lama)