de Andrei Dicu
În clasamentele președinților americani, Abraham Lincoln este constant clasat în primii trei şi adesea pe primul loc. În 2004, politologii și istoricii îl vedeau pe locul întâi, în vreme ce juriștii îl aşezau pe al doilea, după Washington. Asasinatul l-a transformat pe cel de-al 16-lea preşedinte al SUA într-un martir național și i-a adus o recunoaștere legendară, pentru că Lincoln era văzut de aboliționiști ca un luptător pentru libertate.
În copilărie, mânuia perfect toporul şi trăgea cu puşca
Născut la 12 februarie 1809, lângă Hodgenville (Kentucky), Lincoln a ajuns preşedinte într-o perioadă de criză, ţara fiind în situaţia ruperii statelor din Nord de cele din Sud. A condus trupele federale la victorie şi a menţinut Uniunea, abolind sclavia. Născut într-o cabană din zona de frontieră, construită din bârne şi cu o singură cameră, a rămas un idealist convins, un om cu o răbdare blândă şi curajoasă şi un adept a ceea ce el numea „familia omenească”. Ca toţi fermierii, „Abe” a învăţat, în copilărie, să planteze, să culeagă şi să depănuşeze porumb, iar în 1816, când familia sa a traversat Râul Ohio spre regiunile izolate din sud-vestul statului Indiana, şi-a ajutat tatăl să croiască drum, prăvălind copaci şi viţă-de-vie sălbatică. Acolo, împreună cu tatăl său, Thomas, cu mama, Nancy, şi cu sora sa, Sarah, „Abe” a trăit într-un adăpost construit din prăjini şi din scoarţă de copac, pentru ca ulterior să ridice o cabană. Mânuia perfect toporul şi trăgea bine cu puşca, astfel că familia se hrănea de multe ori cu curcanii sălbatici vânaţi de junele Lincoln.
Mama naturală, intoxicată cu „limba-şarpelui”
La numai 9 ani, „Abe” a rămas orfan de mamă, când Nancy a murit după ce băuse laptele unor vaci intoxicate cu planta toxică „limba-şarpelui”. Tatăl său s-a căsătorit cu o văduvă, Sarah Bush Johnston, pe care o cunoştea încă din copilărie şi pe care „Abe” avea s-o îndrăgească. „A fost cea mai bună prietenă a mea. Îi datorez tot ce sunt mamei mele vitrege, care a fost un înger”, avea să spună el. Femeia l-a convins pe Thomas să-şi trimită băiatul la şcoală, dar din patru ani, micul Lincoln n-a frecventat cursurile decât un an, per total, dar a compensat carenţele citind enorm. „Lucrurile pe care vreau să le ştiu le găsesc în cărţi. Cel mai bun prieten al meu este cel care îmi dă o carte pe care n-am citit-o”, recunoştea el.
Voluntar împotriva „Vulturului negru”
În războiul „Black Hawk” din 1832, Lincoln s-a înrolat ca voluntar. Un grup de indieni condus de căpetenia „Black Hawk” („Vulturul negru”) revendica pământurile luate de Guvernul SUA. Lincoln a fost căpitanul unei companii de carabinieri şi a luptat eroic. La finalul războiului, şi-a reluat proaspăta carieră politică, începută chiar înaintea debutului ostilităţilor, când decisese să candideze pentru Adunarea Generală a statului Illinois, unde va fi ales în 1834. Apoi, a dat faliment ca proprietar de magazin şi a devenit topograf teritorial asistent. Ulterior, a practicat avocatura, câştigând aproape 1.500 de dolari pe an, un salariu imens la acea vreme.
Rateuri sexuale cu hangiţa Ann Rutledge
La New Salem, Lincoln a locuit într-un han. Fiica hangiului, Ann Rutledge, a devenit rapid iubita lui „Abe” şi se spune că, după moartea sa, la numai 22 de ani, el n-a încetat s-o plângă. Lincoln a mai avut o aventură cu prezicătoarea Mary Owens, dar aceasta ajunsese la concluzia că „«Abe» avea lipsuri în acele verigi mici care formează lanţul fericirii unei femei” sau, mai exact, politicianul n-o mulţumea din punct de vedere sexual. La 4 noiembrie 1842, după o relaţie plină de scandaluri, s-a căsătorit cu Mary Todd, o frumoasă din Kentucky. Au avut patru copii, Robert, Edward, William şi Thomas.
Generalul Ulysses Grant, asul din mâneca lui „Abe”
Revenit în politică, Lincoln a pierdut alegerile senatoriale din 1858. Totuşi, discursurile dure i-au adus o reputaţie naţională. La 6 noiembrie 1860, Lincoln a fost ales preşedintele SUA, obţinând 1.866.452 de voturi. Statele sudice au început să se alarmeze, crezând că un preşedinte republican nu le va respecta drepturile şi proprietăţile, care, în mare parte, prosperau graţie muncii sclavilor. Numărul ameninţărilor cu moartea la adresa lui Lincoln a crescut, iar la 20 decembrie 1860 a început Secesiunea, în momentul în care Carolina de Sud s-a retras din Uniune. Apoi, alte şase state sudice şi-au format propriul Guvern, intitulându-se Statele Confederate ale Americii. La 12 aprilie 1861 a început războiul civil, când forţele confederate au deschis focul asupra trupelor Statelor Unite, la Fort Sumter. Deşi i-a revenit sarcina dificilă de a readuce statele rebele în familia naţională, Lincoln a fost un preşedinte puternic. „Mintea sa funcţionează încet. Dar când se mişcă, se mişcă înainte”, îl descria un contemporan. „Abe” a instaurat blocada porturilor sudice şi l-a avansat pe celebrul general Ulysses Grant în funcţia de comandant. Imediat după victoria finală împotriva sudiştilor de la Vicksburg (4 iulie 1863) i-a adresat lui Grant o „recunoaştere plină de mulţumire pentru serviciul aproape inestimabil” pe care acesta îl adusese ţării.
Al 13-lea Amendament, impus dictatorial
Iniţial, Lincoln a ezitat să abordeze o politică aboliţionistă. „Obiectivul meu principal este să salvez Uniunea, nu să distrug sclavia. Dacă aş putea salva Uniunea fără să eliberez un sclav, aş face-o. Şi dacă aş putea s-o salvez eliberând o parte dintre sclavi şi lăsându-i pe alţii în pace, aş face şi asta”, a recunoscut el. Totuşi, pe măsură ce sentimentul aboliţionist se amplifica, „Abe” a elaborat un plan pentru emanciparea şi pentru eliberarea sclavilor. Negrii eliberaţi urmau să fie colonizaţi în afara SUA, iar proprietarii lor, despăgubiţi. Congresul a aprobat planul, dar statele vecine au refuzat să-i primească pe negri. Totuşi, în 1865, în mod dictatorial, Lincoln a impus Congresului să aprobe al 13-lea Amendament al Constituţiei, care scotea sclavia în afara legii.
John Wilkes Booth, actorul-asasin
La 14 aprilie 1865, pentru a sărbători încheierea războiului, „Abe” a dus-o pe Mary la Teatrul Ford. În timpul celui de-al treilea act al piesei „Vărul nostru din America”, John Wilkes Booth, un tânăr actor membru al Ku Klux Klan, s-a strecurat în loja prezidenţială şi l-a împuşcat pe Lincoln în cap. Booth a sărit apoi pe scenă şi, fluturând un pumnal, a reuşit să scape. Avea să fie împuşcat la 26 aprilie, într-un hambar de tutun din Virginia. În schimb, soldaţii l-au transportat pe preşedintele inconştient la cea mai importantă pensiune. A murit, fără să-şi mai recapete cunoştinţa, la ora 7:22, dimineaţa. Era 15 aprilie 1865, iar un tren funerar transporta corpul neînsufleţit al preşedintelui spre Springfield, Illinois, unde a fost îngropat în cimitirul Oak Ridge. Memorialul Lincoln din Washington a fost dedicat abia în 1922.