Main menu

header

cotnari wide

467 16 17 1de Gabriela Niculescu

Mirabela Dauer nu mai are nevoie de nicio prezentare. Însă, pentru cei care nu au avut bucuria s-o întâlnească până acum, vă spunem că spiritul său tânăr emană energie, pasiune şi multă iubire. Prietenii din anturajul său nu prea depăşesc 30 de ani, însă adesea se chinuie să ţină pasul cu „Piticot”, aşa cum o alintă apropiaţii. Iubeşte animalele şi are doi căţei superbi, adoră să călătorească în toată lumea, îi place să fie înconjurată de natură, să fie generoasă, dar spune şi adevărul în faţă, în cea mai brută formă a lui. Iubită de public şi de Dumnezeu, artista ne oferă tuturor o incontestabilă lecţie de tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă cu bunătate.

„Pierd uneori şi nopţi pentru jocurile pe calculator”

- Au trecut doi ani de la ultimul nostru interviu. Ce lucruri majore s-au întâmplat în viaţa dumneavoastră în tot acest timp?

- Am scos două albume, dar nu s-au întâmplat prea multe, pentru că nu am o viaţă spectaculoasă.

- Vă plac foarte mult călătoriile. Pe unde v-aţi mai plimbat?

467 16 17 04- În octombrie trecut m-am întors din Las Vegas, unde am stat zece zile, am fost în Rodos, în vacanţă, la mare, ca în fiecare an, de-abia aştept să vină căldura să merg iar, am fost de două ori la Chişinău, am fost şi în Israel, să-mi vizitez sora. Dar astea-s lucruri uzuale pentru mine, n-am făcut nimic notabil. Nu m-am măritat, nu m-am îndrăgostit. Însă sunt extrem de liniştită de când m-am mutat aici (n.r. - comuna Roşu), cred că am întinerit cu 20 de ani. Am energia acestui loc verde, care mă pătrunde, îmi aranjez grădina şi abia aştept să curăţ iazul, să pun florile şi piticii în curte.

- Care sunt cele mai „vinovate” plăceri ale dumneavoastră?

- Nu ştiu dacă sunt vinovate, dar sunt înnebunită să mă joc pe calculator sau pe tabletă. Nu joc pocher, cărţi sau altceva, dar joc „Candy Crush”, „Pet Saga” - cu un căţel, pierd uneori şi nopţi pentru ele. Cum vine cineva la mine şi-mi arată un joc nou, asta fac. Îmi place să postez pe Facebook lucruri drăguţe. Stau în jur de trei ore pe zi la calculator. Şi mai am un fix, îmi place să mă duc să văd filme la cinematograf. Urmăresc tot ce apare, nu ratez nimic, am văzut toate filmele, doar la cele 3D nu mă duc, pentru că port ochelari şi mi-e greu să-i pun şi pe ceilalţi deasupra.

„Sunt de-o loialitate dusă la extrem”

- Ce slăbiciuni aveţi?

- Nu prea am slăbiciuni.

- Dar punctele forte care sunt?

467 16 17 02- Sunt foarte tenace, dacă mă dai afară pe uşă, intru pe geam. Sunt o mare luptătoare atunci când cred în ceva. Sunt puternică şi îi mulţumesc lui Dumnezeu că mă ţine şi sănătoasă. În afară de un diabet pe sistem nervos pe care l-am făcut în urmă cu aproximativ opt ani, când m-am întors din America, nu am probleme. Sunt de-o loialitate dusă la extrem. Sunt în stare de orice sacrificiu pentru un prieten. Eu mă cataloghez ca fiind OM. Şi sunt un om bun. Sunt convinsă că nu sunt perfectă, că fiecare dintre noi greşeşte şi sunt conştientă că am greşit, însă nu cu intenţie. Cine ştie cum, cu o vorbă, cu o faptă, dar să fac ceva cu bună ştiinţă... niciodată. Nu aş fi capabilă de aşa ceva. Pe mine Dumnezeu m-a încercat de multe ori şi-mi spunea cineva că El îi încearcă pe cei pe care-i iubeşte. Nu L-am judecat niciodată, a vrut să vadă dacă mă dezic de El. Mi-a dat ce-am meritat de fiecare dată. Şi ştiţi ce-mi doresc eu? Să fie lumea fericită, că, dacă ar fi aşa, nu ar mai fi atâta răutate. Pentru că tot ce se întâmplă ţine de răutate, nu de educaţie, nu de altceva. Nu zic să fim bogaţi, dar să avem un trai decent. În schimb, noi avem răutate.

- Veţi fi în juriul unui nou show de talente la Zu TV, care urmează să se lanseze în aprilie...

- Sunt fericită că am semnat un contract de exclusivitate cu Grupul Intact. Zu TV va fi un post muzical, iar toate emisiunile vor fi cu temă muzicală. Eu voi fi la un fel de concurs diferit, de tinere talente, în juriu, cu doi tineri artişti. Cea mai mare bucurie e că am semnat acest contract. Voi fi cumva apărată, că eu n-am semnat până acum cu nimeni, poate şi dintr-un instinct de conservare. De-asta n-am fost nici angajata unui teatru, de exemplu, mi-a plăcut să fiu liberă. Nu că aici nu aş fi. Dacă nu mi-ar conveni ceva, aş putea rezilia contractul. Dar mie îmi convine, nu sunt o persoană care să ceară foarte mulţi bani. Nici nu am semnat pe o sumă impresionantă, dar probabil că, în timp, dacă vor considera că merit să fiu remunerată cu mai mult, o vor face. Însă nu banii fac totul. Eu trăiesc din această meserie, trebuie să câştig bani, pentru că la sfârşit de lună vin dările şi nu sunt mici. Nu câştig sume mari, dar îmi place să trăiesc decent. Fiind Rac, dau impresia că banii mi se scurg printre degete, că sunt cheltuitoare. Pe undeva sunt, pentru că marea mea bucurie este să fiu generoasă, să ofer cadouri. Dar ştiu şi să mă chivernisesc în ceea ce mă priveşte. Dacă nu există o a doua persoană pe care să te poţi baza, înveţi să fii chibzuit. Întotdeauna am făcut această meserie pentru că o divinizez, este aerul meu. Nu-mi voi dori nimic mai mult pe lume, decât să cânt. Asta mi-am dorit, asta fac. Dacă aş putea, nici n-aş cere bani, atât de tare iubesc această meserie, dar nu am încotro. Plătesc în primul rând dările casei, că mi-e ruşine de ruşine să nu fiu arătată cu degetul, cumpăr tot ce trebuie pentru căţei, apoi eu, pe ultimul plan. Dar îmi fac bucurii. Îmi place să merg la câte un restaurant chinezesc sau japonez de cel puţin trei ori pe lună.

„Sunt înconjurată de generaţia de 30 de ani”

- Cum e relaţia cu artiştii din breasla dumneavoastră, atât din generaţia matură, cât şi din cea tânără?

467 16 17 08- Cu cei de vârsta mea nu prea am o relaţie, întrucât nu ne vedem, fiecare este pe drumul său. De când am început colaborarea cu Raoul, în jurul meu sunt numai persoane de vârsta sa. Sunt înconjurată de generaţia de 30 de ani. Învăţăm foarte multe unii de la alţii. Între noi este o diferenţă colosală, nu numai ca vârstă, dar şi comportamental vorbind. Ca atitudine eu sunt mult mai tânără decât ei. Eu sunt cea cu hai să mergem, hai să facem, hai să ne adunăm, eu îi trezesc, ei sunt o generaţie obosită, dar ne înţelegem foarte bine. Acesta-i anturajul meu, nu l-am ales eu, ei m-au ales pe mine şi mă simt foarte bine aşa. Învăţ foarte multe lucruri de la ei, pentru că uneori sunt nişte mici înţelepţi.

- Care a fost cel mai emoţionant cadou sau mesaj primit din partea admiratorilor?

- Fiecare „palmă” pe care mi-o oferă publicul la spectacole este cel mai frumos cadou pentru mine. Deci îmi place să fiu „pălmuită” la spectacole.

- Cum îi trataţi pe cei care vă enervează sau vă supără?

- Îi ignor. Dacă sunt persoane importante din viaţa mea, dialogăm, dacă nu, îi ignor. Spun adevărul în faţă, oricât ar fi de dur. Tocmai de aceea au rămas în jur prietenii care au înţeles asta. Dacă nu rezonăm, nu avem ce căuta împreună.

„M-am săturat să fiu eu femeia Vasile”

- Privind la anii ce-au trecut, de ce vă este dor?

- Nu cred că mi-e dor de ceva. Nu mă leg niciodată de trecut şi nu am nostalgii. Importante pentru mine sunt prezentul şi viitorul. Mi-aş fi dorit să mă nasc mai aproape de anii aceştia, adică mai târziu. M-am născut prea devreme. Îmi place tot ce înseamnă tehnică, gadget-uri, forfotă, tot ce se întâmplă acum.

- Cum vă încărcaţi bateriile după o perioadă aglomerată?

- Cum spuneam, la calculator, şi mai am o chestie, tot păcătoasă, „shoppingăritul”, indiferent de ce. Că nu mă duc acum să-mi iau diamante...

- Ce calităţi ar trebui să aibă bărbatul care să vă fie alături?

- Consider că la un bărbat ultimul lucru trebuie să fie frumuseţea. Înainte de toate, trebuie să fie un sprijin. Decât singurătatea în doi, mai bine în unu. M-am săturat să fiu eu femeia Vasile. Şi când am fost măritată eu le-am făcut pe toate. Dacă se strică ceva, chemăm un meseriaş, repară şi plătim. M-am săturat de asta, aş fi vrut să fie lângă mine un om care să facă lucrurile astea. Că aşa Eryka (n.r. - vecina şi prietena sa) se ocupă de treburile casei, iar eu aduc bani. Un bărbat trebuie să fie romantic şi un om bun, un sprijin, restul...

- La ce să se aştepte publicul de la albumul care însoţeşte această revistă?

- Să se aştepte la aceeaşi romantică, dar cu mici surprize. Este un album puţin mai romantic, cu piese şi versuri superbe, pentru oamenii sensibili.

„Îmi dă o stare de bine să mă aranjez“

- Cum vă menţineţi în formă?

- Prea mult nu mă iubesc, dar am nişte tabieturi. La două, trei zile, chiar dacă nu am spectacol sau nu merg la tv, mă duc la coafor să mă aranjez. Îmi dă o stare de bine. Merg regulat şi la manichiură şi, de mai bine de 30 de ani, merg în fiecare lună la cosmetică. Doar dacă nu sunt în ţară nu merg. Cosmeticienei mele îi spun că ea e operaţia mea estetică. Deşi n-am făcut decât o singură operaţie, în urmă cu ceva ani, când am rămas cu piele în exces pe gât după ce am slăbit şi am scos-o. Mi-aş mai face ceva la faţă, dar mi-e teamă de anestezie. În rest, fac de două ori pe săptămână masaj de relaxare combinat cu cel anticelulitic şi o dată pe săptămână fac masaj yumeiho, o procedură japoneză care detensionează muşchii. Vara merg în picioarele goale prin iarbă în curte.

Zece lucruri preferate

- Cartea...

- „Viaţa Mariei Tănase”, pe care am primit-o recent.

- Filmul...

- „Poveste de iarnă”, 2014, cel mai frumos film pe care l-am văzut în viaţa mea. Nici nu-l merităm noi. Îl recomand doar oamenilor sensibili. Eu l-am văzut de trei ori.

- Muzica...

- Tot ce este bun, de la manele la muzică clasică.

- Emisiunea...

- Nu am una preferată, mă uit la toate, dar dacă prind un film bun, îl prefer.

- Mâncarea...

- Toată mâncarea îmi place, cu excepţia sosului roşu. Paradoxal, iubesc să beau suc de roşii, dar nu mănânc sos roşu fiert. Vara ador roşiile cu ceapă şi brânză, de exemplu.

- Ce iubiţi cel mai mult?

- Să cânt. Animăluţele mele. Oamenii.

- Ce vă displace cel mai tare?

- Minciuna, oamenii perverşi, răi. Dacă vrei să mă bârfeşti, bârfeşte-mă în faţă!

- În ce ţară v-ar plăcea să vă petreceţi mai mult timp?

- Îmi place să colind, dar mai mult ca în România nu-mi place niciunde. Ador Grecia, Israelul, îmi plac Italia, Spania, dar mi se face dor de casă.

- Ultimul vis pe care vi-l amintiţi?

- Nu-mi amintesc visele.

- Înjuraţi la nervi?

- Oooo, să nu mă auziţi! Sunt mai rău ca un derbedeu! Când face unul o măgărie în trafic am toate înjurăturile la mine. A şi rămas unul în urmă când a văzut cine-l înjura cu foc. (Râde!)