Main menu

header

cotnari wide

25-10-1de Gabriela Niculescu

Oana Cuzino este prezentatoarea emisiunii „Ce se întâmplă, doctore?”, difuzată în fiecare dimineaţă, de luni până vineri, în cadrul Ştirilor Pro TV şi în fiecare sâmbătă, de la ora 10:00. Frumoasa realizatoare tv a absolvit Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” din Bucureşti, este medic primar geriatru şi doctor în ştiinţe medicale. Dincolo de profesie, Oana ne oferă unul dintre cele mai frumoase exemple de trai sănătos, reuşind să păstreze un echilibru perfect între trup, minte şi spirit. Este o soţie superbă şi mama unei minunate fetiţe în vârstă de 10 ani, Naomi. Am dezbătut atât subiecte medicale de ultimă oră, cât şi aspecte importante ale vieţii sale.

„Am evoluat atât spiritual, mental, cât şi în plan practic”
- La ultimul nostru interviu spuneai că informaţiile în ceea ce priveşte alimentaţia sănătoasă şi mişcarea au pătruns în planul nostru mental, iar următorul pas îl reprezintă aplicarea lor, şi la acel moment considerai că ne aflăm „între paşi”. Constaţi vreo evoluţie de la acel moment?
- O, da! Am evoluat atât spiritual, mental, cât şi în plan practic. Din ce în ce mai mulţi oameni se implică în filosofia stilului de viaţă, punându-şi întrebări, promovând alimentaţia sănătoasă şi mişcarea în propria familie şi în cercul apropiat de prieteni. Este adevărat că au lucrat în paralel şi metodele de conştientizare a populaţiei, dar şi confruntarea directă cu efectele nefaste asupra sănătăţii celor din jurul nostru.

- Emisiunea „Ce se întâmplă, doctore?” ţi-a oferit şansa de a depăşi cu mult graniţele specializării tale, documentându-te zilnic şi aprofundând informaţii din toate ariile medicinei. Cu această experienţă acumulată te-ai întoarce să practici medicina într-o clinică sau într-un spital?
- Poate că da, dintr-o perspectivă cu totul diferită. Continuă să mă preocupe antiaging-ul, prevenţia prin mijloace moderne de depistare, prin simple teste genetice a predispoziţiei şi adoptarea unui stil de viaţă sănătos combinat cu suplimente specifice.

- Te-ai gândit vreodată să profesezi medicina în străinătate?
- M-am gândit, însă nu mă tentează acum să trăiesc şi să muncesc în străinătate. Încă mai sper şi cred în puterea fiinţei noastre naţionale, încă mai cred în reala calitate şi în calităţile extraordinare ale românilor. Dacă vreodată voi fi total dezamăgită de ce se întâmplă aici, în ţară, poate voi privi altfel această perspectivă, cine ştie?

25-10-5„De doi ani am rămas la Pilates, un sport neaşteptat de complex şi de solicitant”
- Ţinând cont de situaţia actuală a sistemului nostru sanitar, îi încurajezi pe tinerii absolvenţi de Medicină să părăsească ţara pentru locuri de muncă decente?
- Eu încurajez pe oricine să facă ceea ce îi place, fiindcă avem o singură viaţă, trăim timpuri de deschidere extraordinară, suntem internaţionalişti şi ne căutăm fiecare afinităţi şi apartenenţe spirituale, dincolo de aspectele practice. Nu e vorba numai despre decenţă, respect, ci şi despre dorinţa de a oferi copiilor, familiei un mediu mai curat şi fertil de dezvoltare şi pot să îi înţeleg pe aceşti tineri. Nu condamn, nici nu încurajez însă...

- Majoritatea medicilor alopaţi nu sunt de acord cu medicina naturistă. Care este poziţia ta faţă de „farmacia verde”?
- Medicii alopaţi privesc cu simpatie medicina naturistă în sensul prevenţiei, integrării ei într-un stil de viaţă cotidian sănătos, însă, e adevărat, o privesc şi cu precauţie în alte situaţii. De ce? Pentru că sunt multe cazurile în care oamenii cu boli grave, care necesită o intervenţie radicală - operaţie, antibiotice, imunomodulatoare, radioterapie şi altele -, apelează la mijloacele acestea naturiste, ceaiuri şi poţiuni de pe la diverse surse neautorizate şi neverificate ştiinţific, cu efecte devastatoare...

- Sportul a făcut parte din stilul tău de viaţă. Ce activităţi fizice practici acum? Obişnuieşti să schimbi activităţile pentru a nu interveni monotonia sau eşti dedicată anumitor exerciţii care îţi priesc?
- De doi ani am rămas la Pilates, care mi se pare un sport neaşteptat de complex şi de solicitant, acum că am ajuns la un nivel mai avansat. Însă vara înot mult, ador scufundările, merg foarte des cu bicicleta, practic paddle-boarding pe lac şi, în general, experimentez orice fel de sport am ocazia.

25-10-2„Fiica mea lucrează mult mai intens şi serios la pian”
- Cum te relaxezi?
- Mă relaxez în fiecare zi câte puţin, cu fetiţa mea, cu animalele, în natură, citind, vizionând filme sau documentare, meditând, scriind...

- Ce-ţi place cel mai mult să găteşti?
- Tartar de somon şi supă de ghimbir.

- Naomi cânta la pian, la harpă, călărea şi-i plăceau animalele. S-a schimbat ceva în pasiunile şi activităţile sale?
- Acum a făcut o pauză la harpă şi lucrează mult mai intens şi serios la pian. În rest, toate sunt „pe poziţie”.

- Cum decurg discuţiile serioase dintre tine şi Naomi? Îi explici lucrurile prin exemple copilăreşti sau o tratezi deja ca pe un adult responsabil?
- Depinde de situaţie. În general, nu îmi place să deschid subiecte grave dacă ea nu îmi solicită acest lucru şi mă amuză încă naivitatea sa şi încerc să nu i-o alterez forţând-o să intre prea devreme în lumea adulţilor.

- Cum alege să primească lecţiile de viaţă, experimentând pe propria-i piele sau luând de bune sfaturile tale?
- Evident, prin ambele variante, întrucât şi eu ştiu prea bine că doar experimentând înţelegi cu adevărat ce înseamnă experienţa de viaţă, însă îmi fac datoria mereu de a o avertiza. Apoi, judecăm împreună deznodămintele.

25-10-3„Naomi visează să încondeieze ouă”
- Cum arată vacanţa ideală pentru tine şi familia ta?
- Relaxare, simplitate şi oameni buni în jurul nostru.

- Cum se fac pregătirile de Paşte în familia ta şi unde veţi petrece aceste sărbători?
- Anul acesta ne pregătim de Paşte ca pe vremea bunicii: joi seară vopsim ouă roşii, iar Naomi visează să le încondeieze, mergem la biserică aici, în sat, în Snagov, la împărtăşanie, fiindcă am ţinut postul, apoi, în Noaptea de Înviere, mergem să luăm Lumină de la Mănăstirea Snagov, care deţine una dintre cele mai frumoase şi vechi biserici ale zonei.

- Ca o concluzie a acestui interviu, care este cea mai simplă cale de a ne păstra sănătoşi cât mai mult timp?
- Prin echilibru în toate. Trebuie să gustăm, la propriu şi la figurat, din toate, fără să uităm măsura, îngrijindu-ne de corp şi de suflet în egală măsură.

„De la depresia neglijată pornesc problemele de cuplu“

- Aş vrea să atingem un subiect complex şi delicat pentru foarte multe mame din România. Recăpătarea tonusului şi a energiei după naştere. Foarte multe femei îmbătrânesc prematur după o naştere sau două, duc cu ele povara kilogramelor în plus, nervii le sunt întinşi în permanenţă la maximum, îşi pierd interesul pentru aspectul şi sănătatea lor, orele petrecute cu copilul devin obsesive, şi de aici nu mai e decât un pas până la depresie. Ce le poţi sfătui? Unde greşesc şi unde trebuie schimbată atitudinea?
- Sunt mai multe aspecte, dar unul primordial de la care pornesc multiple consecinţe este chiar depresia postpartum, starea baby blue (n.r. - depresia care se instalează imediat după naştere, care e un fenomen des întâlnit la proaspetele mămici). Aceasta este o realitate ce trebuie conştientizată. Psihanaliştii de renume afirmă la ora actuală că venirea pe lume a bebeluşului reprezintă o traumă uriaşă, ce afectează ambii părinţi, mama şi tatăl deopotrivă. Traumă - în sensul că apariţia bebeluşului schimbă totul într-un timp extrem de scurt. Acestei situaţii părinţii trebuie să-i facă faţă, să privească însă cu detaşare şi umor sau să apeleze la consiliere dacă se simt depăşiţi. Mai ales că de la depresia neglijată pornesc problemele de cuplu, multe soldându-se chiar cu divorţuri regretabile şi regretate mai devreme sau mai târziu. Neglijarea de sine, a siluetei, a mişcării, a aspectului general şi chiar a sănătăţii, reprezintă o altă latură importantă. Nu sarcina epuizează organismul, din contră, pentru organismul femeii sănătoase poate reprezenta o terapie - şocurile hormonale, infuzia de hormoni noi, inclusiv a celor de creştere, asimilaţi cu hormoni ai tinereţii, siluetei. Problemelor de ordin psihologic nu li se acordă atenţia cuvenită, fiindcă la noi acestea rămân un tabu, şi românii încă se ruşinează în a le recunoaşte şi a apela la psiholog. Vezi, poate că de aici trebuie să reluăm tema peste alţi doi ani!

„E îngrijorător ce se întâmplă cu populaţia de vârsta a treia“

- Specializarea în gerontologie şi geriatrie te ajută să observi trendul îmbătrânirii. Raportând România la ţările occidentale şi la cele orientale îmbătrânim mai repede decât e normal?
- Este adevărat că îmbătrânim mai repede decât este normal şi mai repede decât alte popoare şi sunt multe aspecte ce trebuie luate în considerare. Primul este cel psihosocial. E trist şi îngrijorător ce se întâmpă cu populaţia de vârsta a treia la noi, mai ales în perspectiva în care populaţia îmbătrâneşte în plan global oricum. Vârstnicii la noi sunt marginalizaţi, forţaţi să fie inactivi, lipsiţi de utilitate, nu sunt solicitaţi nici măcar în activităţi de voluntariat. Scăderea pensiilor din ultima vreme reprezintă măsuri descurajatoare şi nesănătoase, primitive chiar, întreţinând conflictul între generaţii şi lipsa de respect faţă de părinţi sau bunici, lipsiţi de puterea de odinioară. Starea psihică negativă are o influenţă uriaşă asupra sănătăţii. Toate duc la o speranţă scăzută de viaţă. Să mai adaug lipsurile din sistemul sanitar „de stat”? A medicamentelor compensate din ce în ce mai puţin?...