de Gabriela Niculescu
- Artistă şi mamă devotată, vedeta acordă o deosebită atenţie alimentaţiei şi sportului
Sanda Ladoşi a fost, este şi va rămâne artistă până la capăt. „Eu vreau să-ţi spun că te ador”, cântecul interpretat în duet cu regretatul Ştefan Iordache, a rămas în sufletul a milioane de români, mulţi oprind-o şi astăzi pe stradă să-i adreseze vorbe frumoase. Artista se dedică fiecărui capitol din viaţa sa trup şi suflet. Are doi copii minunaţi, Bogdan, de 4 ani, şi Ioana, de 2 anişori, care sunt prioritatea sa, dar are totodată grijă să nu se neglijeze. Recent şi-a relansat cariera şi, chiar dacă nu o face într-un mod fulminant, doreşte să lase în urmă piese valoroase. Artista a reuşit să scape de 25 kg, acumulate în timpul sarcinii cu Ioana, nu printr-o dietă anume, ci adoptând un stil de viaţă sănătos.
„Nu am o revenire fulminantă şi nici nu-mi doresc acest lucru”
- De curând ai revenit în muzică. Ce-ţi doreşti pentru carieră?
- Eu glumesc şi-i spun resuscitarea carierei. Îmi iubesc enorm meseria, dar cariera nu va prima niciodată în faţa copiilor. Am fost şi sunt în continuare dedicată familiei şi lor. Întâi ei trebuie să fie puşi la punct, apoi mă ocup de plăcerile mele. Nu neapărat că m-aş lăsa pe planul al 15-lea, dar mi-am asumat o responsabilitate şi, dacă tot am făcut pasul acesta, vreau să-mi fac datoria până la sfârşit. Îmi doream să fac o piesă nouă, şi nu doar una, numai că am un ritm mai lent şi, probabil, că este firesc. Nu fac parte din categoria persoanelor care vor să se vadă neapărat la televizor. Am devenit selectivă şi merg doar la anumite emisiuni care consider că sunt benefice pentru ambele părţi. Nu am o revenire fulminantă şi nici nu-mi doresc acest lucru. Până la urmă, ce rămâne după noi sunt piesele, iar dacă înţelegem acest lucru este foarte bine. Eu chiar nu vreau să fiu o cometă. Doresc stabilitate, iar asta ţi-o pot da piesele. Nu ştiu ce-am reuşit de-a lungul anilor, pentru că fiecare avem o părere personală, dar faptul că mă întâlnesc pe stradă cu oameni care-mi vorbesc despre piesele şi apariţiile mele din urmă cu câţiva ani este foarte important şi asta-mi doresc şi pentru viitor. Este foarte important ce gândeşte lumea. Dacă vorbeşte frumos despre mine înseamnă că am reuşit să transmit ceea ce mi-a fost foarte drag, muzica mea, felul meu de-a fi. Dacă reuşeşti să faci acest lucru, consider că misiunea este îndeplinită. E clar că n-am să mai pot să mă ocup niciodată de carieră la intensitatea la care o făceam atunci când eram doar eu şi cu mine, înainte de a exista copiii. Atunci investeam tot în carieră. Acum nu mai pot fi la fel, dar intenţia mea este ca ceea ce fac să fie bine şi într-un mod selectiv. Ciudat este totuşi un alt aspect: muzica pentru care lumea mă apreciază şi mă place, şi nu doar a mea, în general muzica anilor ’70-’80, este considerată de o categorie de oameni ca nemaifiind la modă, dar, în mod paradoxal, tinerii de astăzi ascultă acea muzică. Artiştii nu mai ştiu acum în ce direcţie să se orienteze, e un pic de bulversare. Este o mică problemă atunci când te reinventezi, pentru că trebuie să ştii cum, şi din această categorie fac şi eu parte. Caut ceva onorabil, care să mă reprezinte, care să transmită şi să aibă un rost. Am o piesă înregistrată şi am cerut ajutorul unor compozitori foarte buni şi vom vedea ce iese.
„Aş arunca 80% dintre produsele din magazine”
- Cum ai scăpat de cele 25 de kilograme în plus?
- Doar din alimentaţie. Mai am 7 kilograme de dat jos şi va trebui să mă întorc la activităţile mele sportive. Mai poftesc să mănânc o bucată de slănină cu roşii şi cu pâine, dar acesta este un accident. Eu sunt ardeleancă, cu rădăcini de ţărani şi am crescut în copilărie cu stilul acesta de viaţă. Bătrânii mei coseau de dimineaţă până seara, şi atunci e normal că grăsimea respectivă nu apuca să îngroaşe arterele. Nu am o dietă strictă, dar sunt atentă la felul în care combin alimentele. Mai am scăpări, tocmai de aceea nu am ajuns la greutatea pe care mi-o doresc, dar nu mă sperie kilogramele în plus, pentru că ştiu şi cum să le dau jos.
- Care sunt regulile regimului tău alimentar?
- Din punct de vedere alimentar sunt atentă, deşi pe perioada sarcinii cu fata nu prea am fost. Eram destul de mâncăcioasă şi nu pentru că pofteam. Cred că din cauza oboselii nu mă puteam controla prea bine, având deja un copil mic. Eram gravidă în nouă luni cu fetiţa şi îmi ţineam băieţelul în braţe, pentru că, atunci când un copil îţi întinde mâna, tu trebuie să fii la fel de deschis către el. În luna a opta cu Bogdan căram pachete cu gresie, lucru pe care mi l-am permis pentru că ştiam de la sală cum să ridic, am fost sănătoasă şi am putut, iar în luna a opta cu Ioana spărgeam lemne la munte. Mi-a permis organismul pentru că l-am respectat şi l-am antrenat. E foarte greu dacă nu eşti extraordinar de motivat, de puternic, dacă nu-ţi doreşti foarte mult să ai acest lucru. Fiecare îşi alege stilul de viaţă, dar cei care fac mişcare, care au grijă de sănătate şi-şi respectă organismul au mult mai multe de câştigat. Prevenţia este viitorul nostru şi dacă nu conştientizăm acest lucru o să fie vai de noi. Sunt anumite boli care nu dor şi nu te anunţă, dar se dezvoltă la un moment dat, şi atunci este prea târziu. Ştiu oameni care şi-au vândut casele pentru un transplant de măduvă sau alte tratamente costisitoare. Eu zic că este mai ieftin să previi decât să tratezi. Unii spun că nu au bani să meargă la o sală de sport, dar „sudează” ţigările şi beau nenumărate cafele. Aceste vicii nu costă? Sportul este o plăcere şi trebuie să ajungi să înţelegi lucrul acesta. La început e un efort dureros şi nu întotdeauna plăcut, dar după două-trei săptămâni devine ceva plăcut. De ce bunicii noştri ajung la vârste venerabile de 90, 100 de ani? Ei nu au făcut sport, dar au muncit şi au făcut antrenament fizic, ceea ce i-a ferit de bolile oraşului. Cei din mediul urban petrec multe ore la muncă, sunt extrem de stresaţi, puţini îşi permit să aibă brânzeturi, lactate, ouă, carne şi legume proaspete, de la ţară, majoritatea consumându-le pe cele din supermarketuri. Eu aş arunca 80% dintre produsele din magazine. Nici nu le ating. Sunt informată şi sunt conştientă că tot ce e acolo ne distruge organismul mie şi copiilor mei.
„Mănânc bio”
- De unde te aprovizionezi?
- Pentru legume şi fructe am câteva persoane, care le cultivă în grădinile personale şi la solarii. Sunt produse naturale, nestropite cu chimicale, lucru ce se observă în aspectul lor. Fructele din import sunt superbe, tind spre perfecţionism, sunt toate la fel şi sunt făcute să reziste cu lunile pe tarabe. Din clipa în care fructul este cules trece o săptămână până când ajunge pe masa noastră. Ce valoare nutriţională mai are acel fruct? Mănânc bio, dacă mai putem considera ceva bio astăzi. Degeaba solul este bine îngrijit dacă aerul şi apa sunt foarte poluate. Noţiunea de bio este foarte relativă. Dar, în măsura în care pot controla ceva, o fac.
- Cum tratezi afecţiunile, naturist sau alopat?
- Caut, pe cât posibil, să tratez în mod naturist. Merg pe principiul că industria farmaceutică este un concept financiar şi pentru orice boală s-a inventat o pilulă care să rezolve efectele, niciodată cauzele. Întotdeauna au efecte secundare nedorite. S-a demonstrat că la bolile despre care aminteam mai devreme, cele fără semnale şi foarte grave, duc dezechilibrele din organism şi lipsa aminoacizilor pe care nu îi putem asigura numai din alimentaţie, fiind necesar şi un supliment alimentar.
- Cum îţi întreţii frumuseţea?
- Nu excelez în acest lucru. Pentru mine, frumuseţea - şi la propriu, şi la figurat - a venit din interior şi am fost mai mult adepta suplimentelor alimentare, decât a cremelor. Folosesc câteva produse, dar nu ceva ieşit din comun. Din păcate, trăim într-o societate în care haina îl face pe om. Eu nu cred în acest lucru şi prefer să acord mult mai multă atenţie aspectului interior.
- La saloane de întreţinere mergi?
- Nu am timp şi nici răbdare.
- Ai un sfat pentru cei care nu duc un stil de viaţă sănătos?
- Cel mai important lucru pe care-l avem este sănătatea şi trebuie să ţinem cu dinţii de aceasta, altfel vom plăti preţul.
- Cum arată meniul tău dintr-o zi?
- Dimineaţa, pe stomacul gol, mănânc un platou cu fructe şi, uneori, şi cu legume. M-am obişnuit de câţiva ani să fac acest lucru, pentru că fructele îmi asigură necesarul până în jurul prânzului şi funcţionez extraordinar de bine. Fructele consumate ca desert sunt o sursă nefericită de radicali liberi şi de oxidare. Practic, mâncând două feluri înainte, fructele intră în putrefacţie şi generează lucruri nu tocmai plăcute. Aici sunt păreri pro şi contra. Unii spun că nu este bine să consumi fructele pe stomacul gol, pentru că fructoza determină o supraproducţie a insulinei. Dar există un echilibru în care cred că dimineaţa este mai bine să fie consumate, pentru că atunci activitatea este mai intensă şi se consumă acea fructoză. Consider că fructele şi legumele sunt indispensabile. Chiar dacă nu oricine îşi permite să le aibă bio, pentru că diferenţa de preţ este foarte mare, mai bine cu cele din supermarket decât deloc. În ţările nordice primeşti, la ieşirea din magazine, gratuit, o pungă cu fructe şi legume, pentru că sistemul de sănătate nu mai face faţă şi s-a decis că mai bine se oferă populaţiei aceste alimente, ca să nu mai apeleze la tratamente. Poate vom ajunge şi noi la acest concept, când se vor mai aranja lucrurile, pentru că sistemul nostru sanitar este deja în colaps. La prânz mănânc o salată şi ceva la grătar sau peşte. Acum vreau să introduc şi soia în alimentaţia mea şi a copiilor. Vreau să văd cum funcţionăm şi să ajung să renunţăm la carnea de pui şi de vită, să le consumăm doar de Paşte şi de Crăciun, în rest să mănânc peşte şi soia. Nu renunţ la lapte, brânzeturi şi ouă, pentru că-mi plac foarte mult şi sunt necesare. De multe ori nu apuc masa de seară. Aceasta este dorinţa mea, să ajung să mănânc de cinci ori pe zi, dar puţin. Mai am nişte gustări, după-amiaza, alune, caju, fistic, fel de fel de „nuci” uscate, dar nu mai mult de treizeci de bucăţi, care conţin uleiuri foarte bune şi, dacă mai apuc, mai consum o salată seara, dar mai bine uit. Desert nu mănânc, nu sunt înnebunită. Îmi plac dulciurile de casă - pot mânca şi jumătate de tavă de plăcintă - dar cu aceeaşi uşurinţă pot renunţa la acestea. Ceea ce se găseşte în comerţ nu mă atrage deloc.
- Înainte de a deveni mamă, mergeai foarte des la sala de sport. Ai fost întotdeauna adepta unui stil de viaţă sănătos sau ai ţinut şi diete?
- Am ţinut şi diete, am făcut şi sport, am eludat mişcarea ţinând doar dietă, am făcut şi sport şi am mâncat orice am dorit... dar mi-am dat seama că nu ţine. Până nu am ajuns la echilibrul între sport şi alimentaţie nu a fost tocmai bine. Dieta e bună până ajungi la greutatea ideală, apoi trebuie să te menţii, şi asta o faci doar cu echilibrul despre care vorbeam, şi foarte puţini sunt cei care îl pot păstra. De-a lungul timpului am trecut prin toate variantele, dar, în final, am înţeles că această colaborare între mişcare şi atenţie la ce mâncăm este cheia succesului. Niciodată nu trebuie să trăim ca să mâncăm, ci trebuie să mâncăm ca să trăim. Până s-au născut copiii am făcut foarte mult sport, câte două ore pe zi, de cinci-şase ori pe săptămână. Era ca un narcotic, dacă nu-mi luam doza de mişcare, intram în sevraj. Soţul meu spunea că nu sunt sănătoasă la cap, că numai nebunii fac ce făceam eu, dar am fost o nebună, cu un mod de viaţă reflectat în sănătate. La 37 şi 39 de ani am avut două sarcini splendide, am născut natural doi copii sănătoşi, am avut o perioadă de recuperare mai uşoară cu băieţelul, mai dificilă cu fata, dar, după perioada critică, m-am simţit extraordinar de bine la o vârstă la care nu mai eram o puştoaică. A contat enorm viaţa mea de dinainte de sarcină.
- În ce constă activitatea ta sportivă?
- Nu am timpul necesar pentru ce îmi doresc să fac, deoarece am proiecte de medie şi lungă durată, dar o să-mi fac. Deocamdată, ca să-mi echilibrez stilul de viaţă, mi-am luat bicicletă, mi-am echipat-o cu coş şi îl duc şi îl aduc pe Bogdan de la grădiniţă, prin parc, pe lângă lac. Este senzaţională experienţa. Copilul este entuziasmat, eu îmi fac mişcarea de dimineaţă şi de după-amiază şi toată lumea este în avantaj.
- Foloseşti măşti naturiste?
- Am folosit câteva măşti, mai mult pentru păr, dar acum nu mai am timp să le prepar. Foloseam remediul acela din bătrâni, cu gaz lampant, ce are rezultate extraordinare. Totul e să nu-l utilizaţi în exces. Îmi mai făceam şi masca pe bază de gălbenuş, ulei de măsline şi vitamine.