Main menu

header

18-11-1de Cătălina Tăgârţă

A părăsit catedra şi elevii pentru scenă şi camerele de filmat şi e mândră de tot ce a realizat până în prezent. Lorenna, cunoscuta cântăreaţă, prezentatoare tv, actriţă şi compozitoare a obţinut în 2009 Discul de Aur pentru albumul „Criza vine, criza trece, hai române şi petrece”, cu 60.000 de unităţi vândute, iar luna aceasta a lansat „A opta minune”, în prezent pregătind alte două albume. Vedeta ne-a spus povestea numelui său de scenă, ne-a vorbit despre motto-ul său de viaţă, carieră, dar şi despre latura sentimentală.

„Îmi amintesc cu drag de anii adolescenţei”
- Ce ne poţi povesti din copilăria ta?
- De mică am avut două visuri: să devin profesoară şi cântăreaţă. Încă din şcoala primară am gustat din plăcerea de a fi aplaudată, la început de colegii de clasă, apoi de întreaga şcoală. Mi-amintesc cu mare drag şi de anii adolescenţei, când profesorii mă scoteau în faţa clasei să le cânt o melodie, iar eu mă simţeam în al nouălea cer când eram aplaudată. Într-un timp foarte scurt am avut ocazia să simt bucuria succesului pe o scenă adevărată, cea a Casei de Cultură din oraşul meu natal, Gherla. Abia după absolvirea facultăţii şi după câţiva ani de activitate profesorală am reuşit să-mi împlinesc al doilea vis şi anume lansarea primului meu album.

- Să înţeleg că, de profesie, eşti cadru didactic?
- Da. După absolvirea Facultăţii de Litere din Cluj-Napoca am profesat un timp, după care am întrerupt această activitate pentru a mă dedica în totalitate muzicii. Am debutat într-o trupă pop-dance, cu un album de dragoste intitulat „Am rămas cu amintiri frumoase”, iar după ce formaţia s-a destrămat mi-am continuat cariera solo, abordând un alt gen muzical, etno-dance. Până în prezent am lansat pe piaţă mai multe albume: „Petrecere cu ardeleni”, „Frumoase-s româncele”, „Lorenna şi Puiu Codreanu - etno-chef”, „Am rămas cu amintiri frumoase”, „Criza vine, criza trece, hai române şi petrece” şi altele. Puteţi afla mai multe despre mine pe pagina de internet www.lorenna-music.ro.

- Vorbeşte-mi despre emisiunea pe care o prezinţi.
- Aceasta se difuzează pe postul Etno TV în fiecare vineri, de la ora 19:00. La început se numea „Taifasuri muzicale”, însă, ulterior, în luna martie 2010, i-am schimbat numele în „Hai la joc şi voie bună”.

„Nu aş simţi că trăiesc dacă nu aş face tot ce fac”
- Ai jucat şi în sitcom-ul „Moroflencii”. Cum ţi-ai descoperit calităţile de actriţă?
- Îmi doream de mult să fac asta şi cred că am fost omul potrivit la locul potrivit. Recunosc faptul că este foarte greu să joci într-un serial, pentru că tot timpul te simţi ca la şcoală: trebuie să înveţi replici, să inventezi. În plus, sunt tot timpul cu „casa în spate” (râde), maşina mea e plină cu bagaje şi ţinute vestimentare pentru fiecare episod. Despre oboseala acumulată nici nu mai vorbesc. Dar îmi place la nebunie ce fac şi cred că nu aş simţi că trăiesc dacă nu aş face toate lucrurile astea. Sitcom-ul „Moroflencii” s-a terminat de curând, iar în locul lui a început „Şou de uichend”, care se difuzează tot sâmbătă seara, de la ora 18:00.

- Dacă ar fi să alegi între muzică şi actorie, pentru ce ai opta?
- Muzica e viaţa mea, îmi dă putere să merg mai departe, aşa că nu se pune problema să renunţ vreodată la ea. Când sunt pe scenă simt că trăiesc. Cât despre actorie, nu e vorba doar de rolul din serialul „Moroflencii” şi „Şou de uichend”, ci de toate rolurile pe care le joc în videoclipurile pieselor mele. În funcţie de subiectul melodiei mă transpun de fiecare dată într-un alt personaj. De exemplu, în videoclipul „Imnul crizei financiare” m-am raportat la ce se întâmplă în ţară în momentul de faţă şi am jucat rolul românului de rând care supravieţuieşte crizei hrănindu-se cu mămăligă, slănină, fasole şi ceapă.

- Cine îţi compune melodiile?
- Îmi compun singură versurile melodiilor, iar ideile îmi vin în special când conduc. Iubirea ne transformă în oameni mai buni, mai frumoşi

- Cum e Lorenna acasă, departe de ochii publicului? Mai ai timp pentru tine?
- E adevărat că am un program extrem de încărcat: în week-end-uri de obicei sunt plecată la diferite evenimente în ţară, iar în rest fie îmi montez emisiunile, fie sunt în studio, imprimând melodii. Încerc însă să îmi fac timp şi pentru mine, aşa că merg la cumpărături, gătesc, fac curăţenie, spăl, ascult muzică, vizionez filme, sunt un om normal.

- Mai ai vreo pasiune „ascunsă”?
- Da. Sunt înnebunită după pozele artistice şi filmări. Pot spune că sunt dependentă de patru lucruri: aparatul foto, camera de filmat, telefonul mobil şi oglinda.

- Apropo de acest lucru, care sunt ritualurile tale de îngrijire?
- Nu fac nimic special pentru a mă menţine tânără şi în formă. Într-adevăr, îmi place să-mi cumpăr şi să folosesc tot felul de creme şi cosmetice de foarte bună calitate, dar nu obişnuiesc să frecventez saloanele de înfrumuseţare şi nici sălile de sport.

- Povesteşte-ne câte ceva şi despre latura sentimentală. Cum arată bărbatul ideal pentru tine?
- Nu prea îmi place să vorbesc despre viaţa mea sentimentală. Bineînţeles că iubesc şi sunt iubită, pentru că fără iubire n-am exista. Iubirea ne transformă în oameni mai buni, mai frumoşi. Bărbatul cu care mă voi mărita trebuie să fie tandru, frumos şi cu o situaţie materială cel puţin la fel de bună ca a mea. El trebuie să ştie să gătească, să calce, să aspire, să-mi aducă la pat cafeluţa, să spele şi... să cânte.

- Ai colindat România în lung şi-n lat. Care zonă e cea mai aproape de sufletul tău?
- Fiecare zonă a ţării are farmecul ei. De exemplu, mie îmi place vara la mare, la soare, iar iarna în Ardeal. În restul timpului mă simt foarte bine în Bucureşti.

- Care este motto-ul tău în viaţă?
- Motto-ul meu este: „Să poţi să crezi când unii te înşală/ Să te ridici când alţii te doboară/ Să râzi, chiar dacă sufletul îţi plânge/ Aceasta-i arta de-a învinge!”.

Sanda Iosif, numele său real

- Numele tău real este Sanda Iosif. De unde vine „Lorenna”?
- Îmi amintesc că eram în clasa a V-a şi deodată mi-am spus: „De azi înainte mă voi numi Lorenna, cu doi de «n», şi toată lumea mă va striga aşa”. Am impus tuturor acest lucru, părinţilor, cunoştinţelor şi prietenilor. Când ai mei mă strigau „Sanda, Săndicaaa!” eu mă uitam pe pereţi şi fluieram, ca un copil răsfăţat. În schimb, când foloseau formula magică „Lorenna”, răspundeam imediat, zâmbitoare. Nu ştiu de unde şi cum a venit acest nume, aşa a fost să fie şi acum sunt mândră că mă numesc aşa.

„Sunt dependentă de patru lucruri: aparatul foto, camera de filmat, telefonul mobil şi oglinda“