de Dana Purgaru

După ce în numărul trecut am depănat împreună cu Irina Margareta Nistor amintiri despre perioada comunistă, în care aveam la televizor numai două ore de program, despre nebunia casetelor video şi despre cum a început să le traducă, vă prezentăm, în a doua parte a interviului, ce filme preferă şi recomandă, cu ce actori s-a întâlnit până acum, ce părere are despre tehnologia 3D, dar şi ce pasiuni.

„Savoarea peliculelor de demult e imposibil de redat”
- De ce sunt atâtea filme comerciale, în care abundă violenţa fizică şi în limbaj, pornografia, drogurile şi aşa mai departe şi atât de puţine pelicule deosebite, cum ar fi de pildă „Începutul” („Inception”), de anul acesta?
- Acesta este filmul anului! Cred că filme comerciale s-au făcut dintotdeauna, însă cele de mai demult erau realizate cu mult mai multă grijă, nu erau superficiale sau vulgare. Producătorii vor să fie siguri că îşi scot banii investiţi, şi atunci mizează pe „grămada” care apreciază astfel de subiecte. Pe mine mă îngrijorează calitatea publicului nu neapărat la filme, cât mai ales la teatru, pentru că acolo e mai dureros, contactul dintre spectator şi actor fiind direct. La filmele româneşti sunt atât de multe înjurături pentru că producătorii au senzaţia că asta vrea publicul, la fel şi prezenţa nudurilor. Sunt şi excepţii, dar foarte puţine.

- Vreau să cred că există persoane care aşteaptă şi altceva de la un film…
- Cu siguranţă există, însă, din păcate, multe dintre acestea, după ce văd astfel de producţii, refuză definitiv să mai meargă la cinema, ceea ce, după părerea mea, este absolut greşit.

- Ţinând cont că moda revine mereu, putem să ne gândim cu optimism că va reveni moda filmelor simple şi plăcute?
- Savoarea peliculelor de demult e imposibil de redat. Nu cred că se mai pot realiza filme precum „Casablanca”, de exemplu, nu ai cum să faci acest lucru cu actorii din ziua de azi, care au alt stil şi când există alte cerinţe din partea publicului.

„Mă întristează că sunt copii care n-au fost la cinema”
- Cu ce actori aţi avut ocazia să vă întâlniţi până acum?
- Cea mai mare plăcere mi-a făcut-o întâlnirea cu Kate Blanchett, care e deşteaptă şi frumoasă. De asemenea, Fabrice Luchini ne-a fascinat pe toţi cei prezenţi alături de el. Şi Coppola a fost impresionant, la fel şi Depardieu... Unii dintre actori însă nu sunt ceea ce par în filme, şi acesta este şi cazul Juliei Roberts, cu care am avut recent o surpriză extrem de neplăcută la Festivalul de Film de la San Sebastian, unde a fost tăioasă şi foarte acră.

- Ce părere aveţi de noua tehnologie 3D?
- După părerea mea, filmele 3D aduc puţin cu un parc de distracţii. Este o tehnologie interesantă, potrivită doar anumitor filme, dar n-o să dea bine niciodată astfel în „Casablanca”, de exemplu. IMAX m-a fascinat în schimb atunci când a apărut. Am fost în Noua Zeelandă şi am văzut astfel un film, iar apoi am participat la un tur organizat în Praga, unde am aflat cum se face pelicula şi cum funcţionează exact tehnologia aceasta.

- Din pleiada de filme vizionate, ce aţi recomanda pentru cultura generală a oricărei persoane?
- Fiecare om ar trebui să vadă anumite producţii din diverse perioade, din fiecare curent în parte. Este o pasiune care trebuie cultivată. Nu poţi să treci prin viaţă fără să cunoşti anumite pelicule importante, care au făcut istorie. Personal îmi place să predau despre istoria cinematografiei şi trebuie să le deschidem copiilor acest orizont. Din păcate, în şcolile noastre nu se ţine un curs de un trimestru, de cinema, pentru însuşirea noţiunilor de bază. Mă întristează foarte tare că sunt copii care n-au fost niciodată la cinema şi sunt supărată pe şcoli, în primul rând. Când eram mici ne duceau aproape săptămânal la filme în cartier.

- Din păcate, foarte multe cinematografe de cartier au fost desfiinţate. De ce acest dezinteres, în timp ce sălile din mall-uri sunt destul de frecventate?
- Eu mă ocup de cinematograful „Studio”, unde este inima mea. Încă din copilărie visam să fiu măcar plasatoare acolo, ca să văd filme toată ziua. Ei, cu ocazia asta am observat o ciudăţenie: publicul a început să crească în momentul în care am pus la intrare un automat cu diverse produse de ronţăit. Deci pentru că, nu ştiu de ce, în mintea noastră ideea de film e asociată cu ceva de mâncare, sălile din mall-uri câştigă teren, deşi acolo intrarea costă mai mult.

„Oriunde mă duc iau DVD-uri cu filme de colecţie”
- Cumpăraţi filme?
- Da, categoric. Oriunde mă duc iau DVD-uri cu filme de colecţie atât foarte vechi, cât şi mai noi, deşi primesc destule pentru recenzii. Însă, sunt dezamăgită că foarte multe producţii româneşti de excepţie, cum ar fi „Pădurea spânzuraţilor”, nu se găsesc.

- Ce părere aveţi despre descărcarea filmelor de pe internet?
- Nu trebuie stopată, ci trebuie să se pună o sumă modică pentru fiecare descărcare. Dar tot DVD-ul cumpărat îl consider mai preţios.

- Aţi fost atrasă vreodată de ideea de a face film?
- Am făcut nişte documentare de televiziune: „Istoria se repetă”, despre diverse perioade, nişte portrete despre profesorul Suchianu, un portret despre Toma Caragiu, pe care mi l-a cerut sora sa, deci genul acesta de filme.

- Pe lângă vizionarea DVD-urilor, ce vă mai place să faceţi?
- Să merg la concerte de muzică clasică, la teatru, la expoziţii de pictură şi să zbor, probabil o pasiune moştenită de la bunicul meu. Iubesc călătoriile lungi cu avionul, ador turbulenţele şi chiar am şi pilotat de două ori. Aş vrea să îmi iau şi brevetul de pilot până la urmă, la un moment dat.

„Când am văzut «Odiseea Spaţială» am fost «bolnavă» o săptămână“

- Film SF sau film de acţiune?
- SF-urile pentru mine nu există. Este o lume pe care nu o cunosc, nu o pot stăpâni, nu mă interesează şi mă plictiseşte teribil. Când am văzut „Odiseea Spaţială” am fost „bolnavă” o săptămână. (râde) Prefer în locul lor producţiile de groază, deşi nu mă tem, pentru că nu am instinct de conservare. Abia aştept să văd un film în care să mă sperie ceva, dar încă nu s-a inventat. Din punctul acesta de vedere consider că „Shining” este o peliculă care m-a impresionat.

- Comedie sau dramă?
- Dramă, categoric, dar să fie o poveste cu multe personaje ataşante, un dialog inteligent şi, poate, un final deschis, gen „Pe aripile vântului”.