Main menu

header

cotnari wide

   În lunile toride de vară s-au născut mulţi artişti valoroşi, zodia Racului fiind parcă hărăzită de Apollo, zeul artelor, favoriţilor săi pământeni. Dintre vedetele născute sub acest semn se numără Isabelle Adjani, Pierre Cardin, Nelson Mandela, Lady Diana, Tom Cruise, Tom Hanks, Harrison Ford, Robin Williams şi lista poate continua. Revenind pe tărâmuri mioritice, am ales să vă creionăm povestea vieţii a două vedete care au văzut lumina zilei în zodia Racului, la 9 iulie. Este vorba despre două doamne ale muzicii uşoare româneşti, artiste inegalabile al căror nume stă sub semnul eleganţei şi profesionalismului: Margareta Pâslaru şi Mirabela Dauer. „La mulţi ani frumoşi, dragele noastre!”

Margareta, la 50 de ani de carieră

A povesti despre Margareta Pâslaru poate părea o misiune foarte dificilă, dar nu este aşa. Dimpotrivă. Despre Pâslăriţa noastră vorbesc alţii, dar şi realizările sale. În mod fericit, anul acesta se împletesc într-o frumoasă simbioză două aniversări: împlinirea unei frumoase vârste şi 50 de ani de carieră. Aşa că Margareta Pâslaru are un motiv dublu să sărbătorească. Despre sine nu vorbeşte mult. Îi place să lase pe alţii să spună ce cred, şi totuşi noi am provocat-o la un dialog deschis. Minunatele sale destăinuiri vi le transmitem şi dumneavoastră.

     Să lăsăm deci inegalabila noastră artistă să vorbească: „Talentul fără muncă se iroseşte, iar munca fără talent nu rodeşte. Ziua de naştere este doar un punct de pornire pentru mine, dar sărbătorirea realizărilor - ca rod al muncii - stimulează imaginaţia. Din spusele admiratorilor, starea de fericire indusă de muzica mea le înseninează viaţa şi asta nu poate decât să mă bucure. Lucrând încontinuu pe multiple planuri, destinul mi-a hărăzit longevitate artistică, dăruindu-mi energia creatoare, pe care am folosit-o în beneficiul altora. Şi astăzi, după 50 de ani de la debut, mă emoţionează memoria afectivă a publicului de toate vârstele. Nu pot uita spectacolele actriţei Stela Popescu în care eram invitată. Grădina Boema ne-a găzduit vară de vară. Fireşte, jucam şi la 9 iulie, perpetuând succesul. O colaborare de neuitat rămâne aceea a cuplului Vasile Veselovski şi Puiu Maximilian... Împreună lansam şlagăre, piese înregistrate pe discuri, care şi în prezent se difuzează la radio, la cererea ascultătorilor”.

Cântă în 13 limbi
     Din dorinţa de a-şi diversifica paleta interpretativă, Margareta abordează şi un repertoriu internaţional. Prezintă melodiile fie în versiunea lor originală (cântă în 13 limbi la diferite festivaluri, turnee şi le înregistrează pe discuri), fie îşi scrie textele adaptându-le în limba română. Dar una dintre marile ei reuşite a fost aceea de a lansa melodiile compozitorilor noştri, în primă audiţie, la Festivalul Mamaia. Un risc pe care puţini şi-l asumă. Vorba maestrului Sile Dinicu: „Tată, e greu să faci succes cu o melodie necunoscută… poate fi prima şi ultima audiţie…” Margareta nu numai că a avut succes, dar melodiile ce i-au fost încredinţate au obţinut premii şi datorită interpretării sale originale.

Ambasador al gesturilor umanitare
     Şi cinematografia a avut de câştigat de pe urma prezenţei sale fermecătoare. „Filmele în care am jucat, din fericire, s-au reluat la televiziune, spre bucuria multora. «Veronica» şi «Veronica se în­toarce», regizate de Elisabeta Bostan, pe muzica lui Temistocle Popa, «O fată fermecătoare», «Împuşcături pe portativ», «Melodii, melodii» au rămas pe lista peliculelor de succes. Profit de împrejurare pentru a-i felicita pe tinerii care au preluat compoziţia proprie «Lasă-mi toamnă pomii verzi», inspirată de versurile Anei Blandiana şi care i-au adus un suflu nou, contemporan.” De numele Margaretei Pâslaru se leagă şi numeroase activităţi cu caracter umanitar: „Din 1993 şi până în prezent m-am implicat în acţiuni cu un caracter caritabil, prin muzică. Ele vorbesc de la sine. Devenind membră de onoare a prestigioaselor organizaţii UNICEF, în 1996, şi Crucea Roşie, în 2000, fac muncă voluntară cu plăcere, ca această apreciere să nu rămână doar pe diplomă, ci să aibă acoperire şi în fapte.” Întrebată despre planurile din acest an, Margareta Pâslaru ne-a mărturisit că are trei proiecte pe care le va lansa în toamnă, surprize prin care va onora colaboratorii de-o viaţă.

„Cel mai durabil succes este acela imprimat în sufletul admiratorilor”

„Doamnă Margareta Pâslaru, aţi revoluţionat muzica uşoară românească, deschizând calea multor artişti. Genul şi vocea inconfundabile continuă să încânte şi astăzi generaţii mai noi sau mai vechi. Vă mulţumim că existaţi!” (Florence Bedreagă, Rompres)

„O provocare artistică singulară”

Ce poate fi mai frumos la ceas aniversar decât să-ţi fie alături prietenii şi colaboratorii de-o viaţă. Gândurile lor frumoase şi calde au însoţit-o pe Margareta peste tot. Iată doar câteva dintre ele: „În muzica uşoară românească, prezenţa Margaretei Pâslaru a fost şi rămâne o provocare singulară artistică, fiindcă nu este uşor să ataci - vreme de cinci decenii - muzica, teatrul, cinematografia la pragul superior al performanţei profesionale“. (Viorel Cosma - muzicolog) „Pentru glasul ei unic, cu sonorităţi de bucium şi harfă, pentru talentul ei impetuos, şlefuit cu atâta inteligenţă şi ambiţioasă stăruinţă, Margareta a primit recompensa maximă: dragostea credincioasă şi definitivă a publicului. Câţi artişti nu şi-ar da viaţa pentru o iubire de o jumătate de secol?“. (Sanda Faur - scriitor)

Mira, „Racul înaintaş”

     Ea a dat glas privighetorii lui Macedonski. Glasul profund, amplu, cu un ambitus deosebit a scris istorie în muzica uşoară românească. Puţini ştiu că versurile celebrului cântec „Mulţumesc, iubită mamă” sunt scrise de Corneliu Vadim Tudor. Nu mulţi şi l-ar închipui pe înverşunatul politician de astăzi un om aplecat spre poezie. Şi totuşi, Mirabela Dauer sau Mira, după cum îi spun prietenii, îi datorează o parte din nemurirea ei. A avut un parcurs tumultuos. Nu a putut realiza nimic fără o muncă asiduă şi tenace. Nimic nu i-a venit de-a gata. A trebuit să se lupte pentru fiecare bucăţică de succes. Şi totuşi, cumva, undeva, ursitoarele i-au hărăzit făpturii aceleia mici cu suflet şi voce mare un destin strălucitor.

Mirabela, de la sport la portativ...
     A visat să devină sportivă de performanţă, dar paşii au călăuzit-o spre o carieră artistică de excepţie. Tatăl său şi-a dorit cu îndârjire să aibă şi băiat, şi fată, dar Dumnezeu i-a dat-o pe Mirabela, care era şi băiat, şi fată la un loc. În copilărie, fotbalul şi baschetul erau sporturile sale preferate, dar şi gimnastica. „Profesoara mea de gimnastică de atunci m-a auzit cum mai lălăiam eu pe la ore şi m-a trimis la Casa de Cultură «Turturele», ce se afla pe undeva, prin zona Poştei Vitan. Acolo cânta Orchestra Mare a Radioului, şi joia, sâmbăta şi duminica erau seri de dans. Plătea lumea bilet şi mergea acolo ca să danseze. Eu cred că aveam vreo 9-10 ani şi nu aveam voie să merg la dans, însă mergeam să cânt”, îşi aminteşte simpatica artistă. 

„Nimeni nu ştia că eu cântam în local”
     Pe când era elevă, în vacanţe, a început să cânte în restaurante. Se farda cu mină de creion şi cânta piese din repertoriul Ritei Pavone şi al Ivei Zanicchi. De fiecare dată era punctuală: „Mă întorceam acasă la ora 21:00 şi nimeni nu ştia că am cântat pe terasa vreunui restaurant.” Parcursul urmat a fost unul firesc: „Am cântat în formaţia Roşu şi Negru, cu Nancy Brandes, apoi, mai târziu, m-am înscris la Şcoala Populară de Artă, la clasa Floricăi Orăscu.” Dacă a existat însă o piesă care i-a schimbat destinul, aceasta a fost „Te aştept să vii”, cunoscută marelui public sub numele „Fotoliul din odaie”. Într-o zi, un tânăr compozitor pe atunci, Ionel Tudor, i-a încredinţat această piesă, iar versurile erau scrise de soţia sa, Andreea Andrei. În scurt timp, piesa a devenit şlagăr, era fredonată, se afla pe buzele tuturor, de la pitici până la bunici. De altfel, crezul Mirabelei, exprimat în nenumărate rânduri, este acela că nu interpretează nicio piesă dacă aceasta nu-i trezeşte o emoţie specială ei şi publicului. Fiecare piesă preluată de Mirabela este asemenea unui diamant neşlefuit. Ea îi dă strălucirea şi culoarea de care are nevoie ca să fie admirată.

15.000 de cubanezi i-au cântat „La mulţi ani”
     Mirabela Dauer nu crede într-o stea norocoasă. „La mine nu a funcţionat niciodată chestia cu norocul şi cu întâmplarea. Nu vreau să-l mânii pe Dumnezeu, dar cred că la mine a funcţionat numai munca. Dacă există o stea numită muncă, atunci da, aceea a fost a mea.” Fiind atentă la ce se întâmplă acum pe toate posturile, cu tot felul de horoscopuri, Mira nu ştie ce să mai creadă. I-a rămas însă în suflet ceea ce a citit într-o cărticică veche cu zodii care a aparţinut bunicii sale: „Zodia Racului este una cu doi paşi înainte şi trei înapoi. Sunt stăruitoare şi tenace, niciodată leneşă. Cineva din Radio îmi spunea că sunt „Racul înaintaş”. Cred că dacă în viaţa reală aş fi rac adevărat, şi în oală, când aş fierbe, m-aş mişca şi aş sări de acolo”. Referitor la ziua sa de naştere, Mirabela îşi aduce aminte cu drag de două dintre acestea, foarte speciale pentru sufletul său: „Una a fost în Cuba, în 1983, acum 25 de ani, la un festival.

    Am ajuns la Havana pe 2 iulie şi pe 9 era ziua mea. A fost superb. O orchestră de 50-60 de persoane şi 15.000 de spectatori s-au ridicat în picioare şi mi-au cântat „Happy Birthday”, iar pe scenă am primit un coş imens, cât un sfert din scenă, cu mariposa, floarea lor tradiţională, aşa cum sunt tuberozele la noi. Cea de-a doua aniversare de care îmi aduc aminte cu plăcere este aceea de acum trei ani, când stabilisem să îmi sărbătoresc ziua undeva după 11 noaptea, după spectacol. Nu am chemat pe nimeni, eu de obicei nu anunţ. Cine vrea să vină e binevenit. Am rugat-o pe o prietenă de-a mea, care era director de hotel şi care făcuse o terasă special pentru noi, artiştii, să pregătească totul. Când am ajuns de la spectacol, pe la 11:30 noaptea, erau adunaţi acolo toţi prietenii mei. Nu ştiu cum au ajuns şi cine i-a chemat. Copleşitoare a fost şi surpriza pe care mi-o făcuse prietena mea, Cornelia Catanga, venind special de la Bucureşti cu soţul său. A fost o noapte de vis, ce mai! Am chefuit până la 7 dimineaţa.”
Citat: „Sunt fericită că Dumnezeu nu m-a înăsprit şi că pot să mă bucur de orice. Noi, artiştii, nu suntem oameni bogaţi, dar încercăm să ne facem între noi mici bucurii, şi de aceea mă bucur de orice, cât de mărunt ar fi el, fiindcă ştiu că e muncit, nu furat”

Dedicaţie de la preşedintele Traian Băsescu
     Declaraţia care i-a mers drept la suflet artistei noastre dragi şi pe care o ţine la loc de cinste pe site-ul său este cea a preşedintelui României, domnul Traian Băsescu: „Toată admiraţia pentru un om şi o carieră care mi-au bucurat tinereţea şi înfrumuseţat maturitatea. Mi-eşti dragă, Mirabela!”

Ana-Maria Gomboş