Main menu

header

cotnari wide

702 17 1de Valeria Roman

Un idol pentru adolescenți, care o cunosc din serialul „Pariu cu viața”, difuzat în trecut la Pro TV (2010), Sore Mihalache (28 de ani) s-a maturizat pe scenă și a devenit astăzi un exemplu de mămică grijulie, care se împarte între concerte și familie. Derulând filmul înapoi, artista a crescut profesional, dar nu a abandonat niciuna dintre pasiunile sale. A continuat să facă film, dar și să-și clădească o carieră muzicală solidă. Tot ce are acum este rezultatul muncii sale susținute. Ambițioasă, Sore nu excelează doar în muzică și în cinematografie, ci face o treabă extraordinară și la atelierul său de haine, unde își pune în practică ideile de designer vestimentar. Numele său a devenit un brand, iar asta nu poate decât să o împlinească. Despre toate realizările sale, dar şi despre cel mai important rol, cel de mămică, în care a fost „distribuită” în urmă cu doi ani, alături de iubitul său, avocatul Mircea Julean, artista ne-a povestit în rândurile de mai jos.

„Aniversarea lui Erin de 2 ani s-a întins pe două zile, ba chiar pe o săptămână”

702 17 2- Ai o carieră muzicală solidă, ești actriță și te bucuri și de jobul tău la atelierul de haine care îți poartă semnătura, dar cea mai importantă meserie a ta este cea de mămică! Cum te descurci?

- Sunt o persoană organizată sau cel puțin, în ultimii ani, am devenit. Funcționez după un program, un fel de rutină, care mă ajută să le pot face pe toate. Este solicitant, dar îmi aduce o imensă satisfacție să constat că, dacă vrei, chiar poți să le faci pe toate. Zilele mele arată diferit, dar, în principiu, sunt lucruri pe care le fac mereu: merg la studio, particip la emisiuni sau la evenimente când sunt invitată, mă ocup zilnic de atelierul meu de haine - Hard Coeur -, acolo unde îmi pun în practică toate ideile vestimentare. Oricum mi-aș organiza timpul, în fiecare zi am grijă ca să stau cât pot de mult cu Erin, dar și cu iubitul meu și cu prietenii noștri după ce adoarme fetiţa seara.

- Erin a împlinit deja 2 ani. Cum a fost aniversarea, având în vedere că este mai mare acum şi conştientizează?

- Aniversarea lui Erin s-a întins pe două zile, ba chiar o săptămână, căci a înțeles că vine ziua ei și, cu şase zile înainte a început așa-zisa repetiție. Ne trezeam, și ea striga fericită „La mulți aaaani!” și mă ruga în fiecare zi să sufle în lumânare și să-i cânt. Cele două zile de petrecere au fost frumoase și solicitante, am avut mulți copii invitați și am descoperit un alt soi de fericire pe chipul ei. Când nu se juca împreună cu invitații ei, îi privea zâmbind, îi studia pe toți și avea o mimică de om fericit, nu știu cum să explic. Uneori îmi spun că în interiorul copiilor noștri există cu adevărat o capacitate de înțelegere superioară față de ceea ce ne lasă să vedem.

„Din momentul în care ai un copil, nu doare nimic mai mult decât să vezi că lui nu îi este bine”

702 17 4- Cine te ajută cu copilul? Ai bonă?

- Am bonă și mă mai ajută și mama în serile în care am concerte sau evenimente de onorat. Și iubitul meu, bineînțeles, care este un tată dedicat și implicat. Când am zile mai libere, tot timpul îl petrec eu cu ea, avem activitățile noastre de fete: cântăm, ne jucăm, îi citesc povești sau ieșim în parc.

- Care a fost cel mai dificil moment al tău din „cariera” de mămică?

- Prima febră a fost un pas dificil pentru mine, fiindcă, deși pentru toți părinții a fost „doar” o febră, pentru mine a fost primul moment în care îmi vedeam copilul că suferea și nu prea puteam face nimic. A fost un sentiment îngrozitor, îmi amintesc că o țineam în brațe și gândeam doar că vreau să îi iau eu durerea și să treacă totul... Atunci am realizat că, din momentul în care ai un copil, nu doare nimic mai mult decât să vezi că lui nu îi este bine.

„A învățat să citească și să numere până la 10 în română și în engleză”

- A făcut vreo boacănă în casă? Pereții sunt întregi?

- Da, n-a fost tentată să scrie pe pereți, deși mare parte din timp umple caiete întregi, colorează și, mai nou, a învățat să citească A, E, I, O, U și să numere până la 10 în română și în engleză.

- Cum arată camera sa? Are o încăpere doar a ei, special amenajată?

- Da, este o cameră extrem de însorită, decorată frumos pentru ea și observ că îi place, pentru că, de fiecare dată când îi mai rearanjez jucăriile și schimb ordinea cutiilor, mai adaug și câte o ghirlandă cu beculețe, exclamă: „Uaaau, mami!”.

- Bănuiesc că tu te-ai implicat în asta, așa cum o faci și la atelierul tău. Așa este?

- Da, mă pasionează interioarele cu personalitate. Tot timpul încerc să mai aduc ceva nou, să mai schimb câte ceva.

„Nu sunt pregătită pentru al doilea copil”

702 17 3- Acum, că e domnișoară în devenire, cât e de preocupată de ceea ce vede la tine? Îți „fură” pantofii, bijuteriile, rujurile?

- Îi place să mă analizeze atunci când mă machiez, când mă îmbrac, iar piesele din paiete sunt preferatele sale. Observ că se moștenește și înclinația artistică, pentru că toată ziua e cu microfonul în mână și cântă, își alege singură ținutele și spune că pleacă pe „scenă”.

- Crezi că ai putea să-i îndrepți pașii către o astfel de meserie în lumea artistică sau mai degrabă ceva mai de birou?

- Cu siguranță va urma o carieră artistică, fie că e vorba despre muzică, arhitectură sau literatură. Sunt cele mai pregnante caracteristici ale ei, momentan.

- Ce ai zice dacă ar mai veni un bebe? Ești pregătită?

- Nu sunt pregătită pentru încă un copil, suntem în momentul în care Erin a crescut suficient de mult ca amândoi să ne concentrăm mai mult și pe proiectele profesionale.

„Eu mă pricep să montez dulapuri, să leg cabluri, iubitul meu se ocupă de acte și de negocieri”

- Cum sunt împărțite sarcinile în casă?

- Toată lumea face de toate, noi trăim pe principiul de egalitate. Sarcinile nu sunt prestabilite, funcționăm complementar, în fiecare zi. Când gătesc eu, Mircea stă cu Erin, sau invers, momentele în trei se concentrează numai pe ea, iar la mesele ei, o hrănim pe rând fiecare.

- La ce ești pricepută tu, dar iubitul tău?

- Eu mă pricep să montez dulapuri, să leg cabluri și, în general, tot ce ține de tehnică. El este as în administrare, în tot ce ține de acte și de negocieri. Altfel, în bucătărie ne pricepem amândoi cam la aceleași lucruri simple: paste, salate, fripturi. Mie îmi place ordinea, dar am o imensă bucurie să decorez casa, lucru pe care îl fac cu plăcere și când nu sunt sărbători neapărat - mai pun o ghirlandă, mai înlocuiesc un obiect, reașez, mici detalii care îmi aduc satisfacție oricând.

- Cine gătește la voi în casă?

- Amândoi gătim, facem concurs care dintre noi este mai priceput la paste. Eu sunt înnebunită după paste și încercăm mereu rețete noi, fie că sunt simple, cu pesto, de exemplu, sau bolognese sau cu fructe de mare.

- Obișnuiești să pregătești mese copioase sau să mergi în vizită?

- Dacă avem musafiri, apelăm la ajutorul părinților sau al firmelor de catering. Singura masă copioasă pe care aș putea să o pregătesc invitaților noștri ar fi o oală mare cu paste, bune, ce-i drept.

„Râdem foarte mult împreună, acesta fiind atuul relației noastre”

702 17 5- Trăiești acum o poveste de dragoste pe care ai așteptat-o de mică. Cum l-ai descrie pe Mircea în doar trei cuvinte?

- Sufletul meu pereche.

- Cum reușește el să te facă să zâmbești? Dar tu pe el?

- Cel mai important este că mă poate face să râd din orice, este unul dintre atuurile relației noastre, râdem foarte mult împreună. Nu aș putea să trăiesc cu un bărbat lipsit de umor. Viața e frumoasă și trebuie prețuită, și în momentele în care simți că ți-e greu, umorul te ajută de fiecare dată să-ți menții o perspectivă optimistă asupra vieții în general. Cât despre mine, eu sunt un om tonic, deschis și vesel. Așa cred că l-am cucerit (râde). După niște ani, relația evoluează, se așază cumva. Ne cunoaștem atât de bine, încât avem același limbaj, glumele dintre noi vin firesc, aproape anticipate de celălalt. E un lucru care se întâmplă în orice cuplu cu vechime.

- Ce preferi, o cină romantică sau un film bun acasă cu un castron cu popcorn în brațe?

- Ambele. O cină romantică și un film bun acasă. Îmi pare un parcurs firesc ca, după cină, să te poți așeza pe canapea să vezi un film. Acestea sunt momentele noastre prețioase, căci timpul pe care îl petrecem în doi e mult mai scurt acum, de când avem copil.

„E nevoie ca, din când în când, să găsești câteva zile pe care să le petreci cu jumătatea ta”

- Mai aveți timp pentru voi doi de când a apărut Erin?

- Să știi că da, e un fel de regulă nescrisă la noi, o dată pe lună sau la două luni, avem un weekend doar al nostru. E important să găsești un echilibru în toate, asta este credința mea în orice fac. Relația se modifică după apariția unui copil și e nevoie ca, din când în când, să găsești câteva zile pe care să le petreci cu jumătatea ta.

- Cum se împacă meseria de artist cu cea de avocat? Unde e numitorul comun?

- Pasiunea pentru artă. Mircea are un fond artistic foarte bine dezvoltat, este pasionat de arhitectură, design interior și, bineînțeles, de muzică. Este ca un fel de tonomat, recunoaște orice piesă după primele acorduri. E fantastic, mereu mă bate la jocul ăsta! Cred că într-o relație compatibilitatea este dincolo de meseria fiecăruia, de la atracția fizică la principii și viziuni despre viață, la pasiuni, care pot fi comune sau se pot naște unele noi, de cuplu, toate duc la o relație lină și frumoasă.

„Îmi place să mă îmbrac frumos și cu personalitate”

- Tu desenezi modelele de piese vestimentare care îți poartă semnătura?

- Da, și de multe ori facem drapaj pe manechin ca să se înțeleagă mai bine detaliile. Îmi place mult, de mică am fost atrasă de haine, de texturi și mereu am avut dorința de a mă îmbrăca frumos și cu personalitate, indiferent ce am de făcut.

- Cum îți vin ideile?

- Ideile vin și ascultând o melodie sau în funcție de vremea de afară. Nu există o regulă.

- Mai cumperi haine din magazine?

- Sigur că da, și branduri internaționale, dar și designeri români. Avem o piață ofertantă și ingenioasă din punctul acesta de vedere.

- Care este piesa ta de rezistență?

- O rochie sacou albă cu broderii manuale din perle și pene, marca Hard Coeur, brandul meu.

„O femeie trebuie să aibă curajul de a spune ceea ce își dorește!”

- Ai lansat de curând un nou single. În ce proiecte mai ești implicată acum?

- A fost un an important pentru mine, deoarece am scos multă muzică. După melodia „Dintr-o mie de femei”, am lansat „Sărută-mă și taci”, care continuă stilul muzical și pune accent pe femeia puternică, „Toate fetele” şi „O să uit”. Am ajuns la concluzia că o femeie trebuie să aibă curajul de a spune ceea ce își dorește, de a face lucrurile pe care le simte, indiferent de părerea celor din jur. O astfel de atitudine aduce mulțumire de sine, fericire, și seara, când punem capul pe pernă, vom fi mândre că suntem asumate.

- De care dintre piesele tale ești mai atașată? Dar de filmele în care ai jucat?

- De toate în mod egal. Toate sunt parte din mine și pe toate le-am scris în perioade diverse din viața mea, vorbesc despre mine și despre evoluția mea ca om, așa că nu aș putea alege. E interesant să îmi dau seama cum dintr-o puștoaică am ajuns femeie doar ascultându-mi melodiile. Cu filmele este exact aceeași situație.

„Actoria a fost un cadou de la Dumnezeu“

- Ai ajuns și la Berlin. Care e producția care te face mândră?

- Am ajuns la Festivalul de Film de la Berlin cu producția „De ce eu?”, în regia lui Tudor Giurgiu, și în mod evident a fost o supermândrie, chiar dacă rolul meu a fost unul secundar. Experiența în sine a fost minunată, am cunoscut oameni cu rădăcini vechi în industrie, de la care am avut multe lucruri de învățat. Actoria a fost un cadou, cumva, de la Dumnezeu, așa îmi place să cred, uitându-mă în urmă, căci eram o fată de 20 de ani atunci când am intrat în „Pariu cu viața”, am jucat timp de patru ani în serial, iar apoi am avut ocazia să fac parte dintr-o distribuție de excepție și să ajung la Berlin. Astfel de experiențe mi-au confirmat faptul că e de ajuns să crezi cu adevărat în visurile tale, pentru că ele vor prinde contur dacă tu nu le abandonezi.

- Care este meseria în care te vezi pe viitor dacă ar fi să alegi între cântăreață și actriță?

- Muzica este și a fost prima iubire, și nu aș fi avut nimic din ceea ce am acum dacă nu ar fi fost ea. Inclusiv relația cu Mircea, inclusiv Erin. Așadar, fără doar și poate, viitorul meu este în strânsă legătură cu muzica.

„Mă visez mireasă într-o rochie comodă, deloc pretenţioasă, pe plajă“

702 17 6- Ați discutat și lucrurile mai serioase, firești, de altfel, cum ar fi să vă căsătoriți?

- Ce poate fi mai serios decât a avea un copil?

- A existat o cerere?

- Bineînțeles, suntem logodiți de doi ani.

- Ai și pozat la o ședință foto în rochie de mireasă! Cum ai vrea să fie a ta?

- Nu m-am gândit în detaliu, dar știu că aș vrea să fie o rochie comodă, deloc pretențioasă. Cred că mi-ar plăcea să fie cât mai simplă și fluidă, cu detalii fine și accesorii puține. Nu mă văd într-o rochie cu crinolină, nu e genul meu.

- Care ar fi locul potrivit?

- Pe plajă.