de Carmen Ciripoiu

Cu greu putem numi vreo maladie care să nu fie ameliorată de o cură cu preparate din măceșe, considerate unele dintre puținele medicamente oferite de natură care nu au nicio contraindicație. Cu proprietăți vitaminizante, antioxidante, antiinflamatoare și astringente, specialiștii spun că măceșul e de un real ajutor și în lupta cu bolile de piele.

Frunzele și florile, indicate în astenie

Suferiți de boli ale ficatului, constipație, dizenterie, litiază renală sau astenie? Măceșul vă vine în ajutor în orice anotimp. Se prepară o infuzie din două lingurițe cu plantă la 200 ml apă clocotită. Se lasă la infuzat zece minute și se consumă trei ceaiuri pe zi. Pentru un gust mai plăcut, preparatul se poate amesteca şi cu frunze de fragi. Un efect întăritor și depurativ la copii, dar și la persoanele anemice și fără poftă de mâncare îl are siropul de măceș. Peste 250 g frunze se toarnă 1,5 litri de apă clocotită, se lasă la macerat 12 ore, se strecoară, apoi se adaugă 500 g zahăr sau miere. Se fierbe până se încheagă și se consumă la nevoie. Siropul de măceșe este foarte bun și în debilitate. În acest caz se administrează trei lingurițe pe zi, în cure de 60 de zile, urmate de alte 20 de zile de pauză.

Sâmburii, eficienți în caz de palpitații

În tratamente externe, florile și frunzele măceșului sunt excelente în tratarea rănilor, ulcerațiilor și a durerilor de ochi. Se folosește infuzia de măceș, cu care se spală locurile afectate. Sâmburii sunt eficienţi în caz de palpitaţii, hemoragii, hemoroizi, menstre neregulate sau colite cronice. La fel de eficient este și decoctul dintr-o linguriţă cu seminţe zdrobite peste care se adaugă 200 ml apă. Se fierbe cinci minute şi se consumă două ceaiuri pe zi. Tinctura de măceșe (30 de picături, de trei ori pe zi) este un remediu eficace în instabilitate nervoasă, neliniște, teamă permanentă și agitații nocturne. Tinctura de măceşe se prepară dintr-o parte măceşe şi cinci părţi alcool, care se lasă la macerat opt zile. Specialiștii în medicina naturistă afirmă că unele afecţiuni ale pielii, ca psoriazisul - boală apărută ca urmare a stresului, fumatului sau a factorilor genetici, pot fi tratate cu ajutorul măceșului. Pentru că psoriazisul apare din cauza blocării secreției glandelor suprarenale, o cură cu ceai sau tinctură de măceșe, care conțin din belșug vitamina C, poate activa funcția glandelor.

Infuzia combinată tratează spondiloza

Neplăcutele dureri cauzate de reumatism vor dispărea dacă pacientul va face o cură de o lună cu infuzie combinată de măceșe, timp în care va consuma o jumătate de litru pe zi. Infuzia se prepară astfel: șase linguri cu pulbere de măceșe se pun într-un litru de apă și se lasă la macerat zece ore, apoi lichidul se filtrează. Preparatul obținut se pune deoparte, iar planta rămasă se fierbe câteva minute într-un sfert de litru de apă. Cele două licori se combină. În cazul circulației periferice deficitare se face o cură de 60 de zile cu sirop de măceșe, patru linguri pe zi. La fel de bună este și pulberea de măceșe, din care se iau două lingurițe, de trei ori pe zi. Cu câțiva ani în urmă, cercetătorii au descoperit că măceșele conțin o substanță activă cu efect antiinflamator asupra cartilagiilor dintre discurile coloanei vertebrale. Drept urmare, spondiloza poate fi vindecată sau foarte bine ameliorată printr-o cură de trei-patru luni cu infuzie combinată de măceșe, care se administrează, cu tot cu pulpă, pe stomacul gol, o jumătate de litru pe zi.

În combinație și cu alte plante, guta trece

În amestec cu alte plante, măceșul are rol de vindecător al gutei. Se prepară un ceai din 30 g frunze de mesteacăn, 30 g rădăcină de osul-iepurelui, 30 g măceșe, 10 g fructe de ienupăr, care se infuzează la 500 ml apă. Se consumă două căni pe zi, timp de două săptămâni. Rădăcinile de măceș se folosesc pentru eliminarea pietrelor la rinichi foarte vechi. Opt linguri cu rădăcini tăiate mărunt se fierb într-un litru de apă pe foc mic timp de 15 minute. Vasul se ia de pe foc, se învelește într-un prosop gros și se lasă două ore, apoi se strecoară. Se consumă o jumătate de pahar, de patru ori pe zi, timp de 40 de zile. Cura se reia după o pauză de o lună.

Vinul combate infecțiile urinare

Cu proprietăți tonice și antiinfecțioase, vinul de măceșe este un remediu eficace în normalizarea circulației sângelui, în menținerea tonicității vaselor capilare, dar și în combaterea litiazei și a infecțiilor urinare. Pentru prepararea acestuia avem nevoie de două kilograme de fructe coapte, trecute prin mașina de tocat. Pasta obținută se pune într-o damigeană de 20 de litri, împreună cu șapte litri de apă rece. Separat, într-un litru de apă, se dizolvă două kilograme de zahăr și zeama de la o lămâie și se toarnă peste pasta de măceșe, apoi se adaugă drojdie de bere. Se lasă la fermentat opt săptămâni, agitându-se zilnic, apoi se strecoară printr-un tifon și se toarnă în sticle închise la culoare. Se consumă o ceșcuță, zilnic, dimineața, pe stomacul gol. Extern, cu vinul de măceșe se pun comprese pentru vindecarea rănilor.

Atenție! Un consum de peste 10 g semințe de măceșe pe zi poate duce la intoxicație!

Stop răcelii cu jeleu!

Dulce și vindecător! Aceste două cuvinte i se potrivesc de minune jeleului de măceșe, care are rolul de a preveni răceala și de a mări puterea de apărare a organismului. Un kilogram de fructe tăiate în jumătate și curățate de semințe și perișori se lasă peste noapte în suc de mere, apoi se amestecă bine cu suc de cătină, zeama de la o lămâie și zahăr și se dau în clocot. Se strecoară ulterior și se păstrează în borcane, la rece. Jeleul se consumă zilnic fie pe pâine, fie amestecat în iaurt, având rolul de a mări puterea de apărare a organismului.

Siropul, recomandat în convalescenţă

Aromatizant al salatelor și minunatei înghețate, siropul de măceșe are totodată și efecte deosebite în bolile infecto-contagioase, diaree, viroze, fiind indicat mai ales copiilor aflați în convalescență. Pentru prepararea siropului din pulpă de măceșe aveţi nevoie de 250 g fructe uscate, peste care se adaugă 1,5 litri de apă clocotită. Se lasă la macerat 12 ore, apoi se strecoară. Se adaugă 500 g zahăr și se fierbe până se îngroașă. Se păstrează la rece. Se recomandă consumul a trei linguri pe zi. „Fratele” alcoolizat al acestuia, lichiorul de măceșe, este un excelent întăritor pentru vârstnici. Preparatul se obține dintr-o jumătate de kilogram de fructe coapte, date prin mixer, peste care se toarnă 150 g zahăr și un litru de alcool. Se lasă la macerat șase săptămâni, se filtrează și se păstrează în sticle închise la culoare.