Main menu

header

În luna iunie, zonele de deal şi de câmpie sunt parfumate de o mireasmă deosebită: cea a florilor de soc. Acest arbore de talie destul de mare este apreciat încă din vechime pentru calităţile terapeutice, planta fiind folosită în special pentru distrugerea viermilor intestinali.
     Florile, frunzele, dar mai ales sucul obţinut din fructe calmează nevralgiile, mai ales dacă este utilizat sub formă de extract slab alcoolizat. Socul face foarte bine şi în reumatism, sciatică, afecţiuni ale căilor respiratorii şi nevralgii ale trigemenului. Scoarţa copacului are proprietăţi laxative şi diuretice.


Utilizat în obezitate
     În caz de răceală, gripă sau bronşită, bolnavii pot bea un ceai din flori de soc (două linguriţe cu plantă la o cană cu apă clocotită). Pentru efect maxim, acest ceai trebuie consumat în combinaţie cu ceai de tei. De asemenea, datorită proprietăţilor sale laxative şi de eliminare a apei din ţesuturi, ceaiul este frecvent utilizat în obezitate. În uz extern, acest ceai folosit sub formă de băi face minuni în reumatism, abcese, arsuri şi umflături.


Socata, indicată în reumatism  Puneţi un pahar cu apă clocotită peste o lingură cu flori şi crenguţe mărunţite de soc.
      Lăsaţi la macerat trei ore, apoi strecuraţi. Bolnavul trebuie să bea, înainte de mesele principale, o jumătate de pahar din acest preparat. Una dintre băuturile foarte gustoase ce se pregătesc pe bază de soc este binecunoscuta socată. Aceasta se poate realiza după următoarea reţetă: puneţi într-un borcan mare 10 litri de apă, 12 flori mari de soc, o lămâie, un pacheţel de sare de lămâie, 800 g zahăr, un vârf de cuţit de drojdie. Ingredientele se amestecă de două ori pe zi, având grijă ca borcanul să fie lăsat în plin soare, vreme de patru zile. După acest interval, strecuraţi preparatul şi puneţi-l în sticle, pe care le stocaţi în frigider. SFAT! Florile trebuie culese la sfârşitul lunii mai, începutul lunii iunie.


Tinctura din fructe, ideală pentru siluetă
      În afara gustului deosebit, socata are efecte bune şi în obezitate, acnee, psoriazis, sclerodermie, dermatoză alergică, insuficienţă renourinară, tulburări hormonale (ce apar în urma tratamentului cu anticoncepţionale), constipaţie, reumatism, gută, chisturi ovariane, ovare polichistice, fibrom uterin, mastoză, alergie, intoxicaţii diverse, cancer, tulburări psihice. Tinctura de soc, ce se achiziţionează de la magazinele de specialitate, este de asemenea excelentă în curele de dezintoxicare şi de slăbit. Pentru a avea efecte bune, aceste cure trebuie urmate de o perioadă de până la trei luni, în care trebuie excluse din alimentaţie carnea, prăjelile, dar şi produsele îndulcite cu zahăr şi cele ce conţin margarină.

Mod de administrare
Ziua 1: o linguriţă diluată într-un pahar cu apă la ora 18:00;
Ziua 2: două linguriţe diluate într-un pahar cu apă la aceeaşi oră; 
Ziua 3: trei linguriţe diluate într-un pahar cu apă la aceeaşi oră. Tratamentul trebuie continuat până la şapte linguriţe (ziua 7).


     Această doză trebuie păstrată timp de 30 de zile. Pe măsură ce creşte doza, este posibil să apară o diaree puternică. De aceea, în acest caz se iau în completare două, trei linguriţe pe zi cu pulbere de scoarţă de stejar sau cu iarbă de coada-racului. În cazul în care diareea persistă, chiar dacă se iau aceste pulberi, tratamentul se întrerupe! Alte boli în care se administrează tratamentul cu tinctură de soc sunt: insuficienţa renală (o linguriţă de trei, patru ori pe zi, diluată în apă), tulburările hormonale (o jumătate de lingură diluată în jumătate de pahar cu apă dimineaţa, pe nemâncate, şi aceeaşi doză seara), chisturile ovariane, fibromul uterin, mastoza (50 picături de trei ori pe zi. Dieta trebuie asociată cu o cură cu extract de muguri de zmeur) şi constipaţia (două linguri de preparat diluate într-o cană cu apă, pe stomacul gol, la ora 18:00).

Elena Şerban


ATENŢIE! Tinctura de fructe de soc nu se administrează niciodată nediluată!  Preparatul este contraindicat în diaree acută sau cronică sau în colită de fermentaţie. Preparatele pe bază  de soc nu trebuie consumate într-o cantitate mai mare de 200 g (în cazul fructelor) şi 200 ml (tinctura), întrucât se poate produce o intoxicaţie.