Main menu

header

478 10 1de Raluca Grințescu

Zâmbrul este o specie care a ajuns pe Lista Roșie a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii încă din 2006. Acele sale pot fi folosite contra durerilor de dinți, afecțiunilor hepatice, tusei, cât și pentru purificarea alimentelor.

Ne hrănește psihic

Bătrânii spun că acest conifer ne insuflă perseverența și fermitatea voinței, rezistență, dar și înțelepciunea de a ceda. El ne transmite impulsuri încurajatoare, ne învață să acordăm în orice situație răgazul necesar devenirii și maturizării, să apelăm la forța elementelor naturii și să ne arătăm concilianți în împrejurările furtunoase. Ne îndeamnă la moderație și odihnă, atunci când muncim peste măsură, irosindu-ne puterea nechibzuit. Pentru ca sfaturile lui înțelepte să ajungă la noi, nu e nevoie decât de liniște, răbdare, tăcere și atenție. Ființa tainică a copacului ne hrănește psihic, ne aprinde, ne înviorează și ne face să respirăm liber.

Antiinflamator şi antibacterian

Proprietățile zâmbrului - pe care-l găsim la limita superioară a zonei forestiere din Munții Călimani, Rodnei, Făgăraș, Parâng și în Retezat - sunt comparabile cu cele ale molidului, pinului și zadei. Are efect stimulator în afecțiuni hepatice, dar este și un foarte bun remediu atunci când s-a instalat astenia, caracterizată printr-o oboseală generală a organismului, însoțită de slăbiciune fizică, fără o cauză bine definită, afectând sfera psihică, fizică, intelectuală sau sexuală. Zâmbrul are şi efecte de atenuare în bolile de plămâni și tuse. Din mugurii săi se poate face ceai antiinflamator și antibacterian: o lingură cu muguri la o cană cu apă clocotită.

„Reparări” energetice

De regulă, acțiunea zâmbrului este mai energică decât a bradului sau a molidului. El radiază o forță vitală neobișnuit de mare și, de asemenea, multă căldură. Zâmbrul nu posedă finețea bradului și a molidului, în schimb, se observă la el o atitudine îndârjită, aproape războinică. El poate compensa lipsa de putere și de entuziasm, dar și pe cea de încredere în sine. Oamenii care au nevoie de ajutorul zâmbrului cedează în fața celor mai mărunte obstacole, totodată suferind din pricina lipsei lor de fermitate. Sunt, în general, ezitanți și deseori au extremitățile reci, din cauza unei circulații defectuoase.

Gust deosebit în bucătărie

Crude sau prăjite, semințele zâmbrului sunt nu numai comestibile, dar și gustoase. În unele regiuni, oamenii le adună pentru a se delecta cu ele pe timpul iernii. Pe lângă semințe, în bucătărie se utilizează mugurii (acele tinere) și conurile când sunt încă verzi, înainte să se întărească. În unele zone din Italia se prelucrează acele pentru obținerea unei pulberi cu care se aromatizează untul de țară. Din mana de zâmbru se obține o miere neflorală, pe care o pot consuma chiar și cei alergici la miere. Alte preparate culinare pe care le puteți face din zâmbru sunt: supă-cremă de cartofi cu pesto din semințe de zâmbru - o specialitate din Dolomiți, sirop din conuri de zâmbru din Friulia, risotto cu semințe de zâmbru, schnapps nemțesc din conuri (se folosesc cele verzi, când sunt încă moi și pot fi tăiate pentru a spori aroma), Grappa di cirmolo, un rachiu italian din conuri tinere, sau tartă cu marmeladă de corcodușe în aluat cu unt de zâmbru, realizat cu unt de țară și pulbere din ace de zâmbru.

Numele zâmbrului provine din rădăcina zirm, un termen ancestral folosit de vechile populații germanice „barbare“, care trăiau în inima pădurilor europene, ce, acum câteva milenii, acopereau întregul continent. El s-ar traduce prin „învârtit“