de Diana Georgescu

Este supranumit „ceapa blândă”. Acum cinci milenii, popoarele celtice îi atribuiau proprietăţi magice. De asemenea, asirienii, chinezii şi egiptenii antici îl apreciau pentru calităţile lui culinare şi terapeutice. Cantitatea mare de apă pe care o conţine, peste 90%, îl recomandă pentru curele de detoxificare.

Este un recunoscut tonic al sistemului nervos
Leguma conţine numeroase elemente nutritive: vitamine (A, C, E, complexul de vitamine B), hidraţi de carbon, precum şi minerale (fier, calciu, fosfor, potasiu, magneziu, mangan, siliciu şi zinc). Acestea îi conferă proprietăţi vindecătoare, ajutând şi la refacerea sistemului nervos.
În frunzele verzi ale prazului se găsesc o cantitate mare de caroten şi de două ori mai multă vitamina C decât în partea albă. Medicii nutriţionişti recomandă consumarea atât a părţii albe, cât şi a celei verzi, existând diferenţe semnificative în compoziţia acestora. În cea albă se găsesc pectine şi foarte multe glucide, care au proprietăţi diuretice. Partea verde conţine celuloză şi hemiceluloză, care se păstrează şi după prepararea termică a prazului. Trebuie ştiut însă că, după 24 de ore, prazul fiert degajă unele substanţe nocive.

Combate anemia
Prazul este una dintre legumele cu cel mai mare conţinut de fibre alimentare. Datorită lor, el ajută digestia şi este recomandat persoanelor care suferă de constipaţie, balonări, dureri abdominale. Cel mai bine este să fie consumat crud, în salate, amestecat cu puţină sare şi ulei de măsline sau cu alte legume. Astfel se păstrează întreaga cantitate de fibre, iar efectul laxativ este mai puternic.
Tot el combate anemia şi previne orice fel de răceală. Consumarea preparatelor din praz ajută la descongestionarea sistemului respirator în cazul faringitelor, bronşitelor, răguşelii, tusei sau în angine.

Indicat în afecţiuni dermatologice
Calităţile emoliente ale legumei (datorate mucilagiilor) şi decongestive au efect favorabil asupra tenului gras, fiind totodată active în cazul acneei şi în atenuarea cuperozei (petelor de roşeaţă). Pentru tratarea acestor afecţiuni dermatologice se stoarce un praz fraged. Sucul obţinut se strecoară prin tifon steril. Se poate amesteca şi cu 50 ml zer sau lapte. Se obţine o loţiune cu care se tamponează zonele afectate, după spălarea tenului cu un săpun neutru. Se lasă să acţioneze timp de 30 de minute, apoi se clăteşte cu apă călduţă.
Masca pentru ten se obţine prin fierberea câtorva rondele de praz, la care se adaugă şase picături de tinctură de propolis şi două linguriţe cu iaurt.
Deoarece are rol antiseptic şi antiinflamator, prazul mărunţit amestecat cu miere formează un unguent extrem de folositor în răni deschise, arsuri, tăieturi şi înţepături. Frunzele fierte, sub formă de cataplasmă, se pun pe abcese, furuncule, ulceraţii supurante, inflamaţii cauzate de gută. Cataplasmele cu praz fiert în lapte dulce, aplicate pe supuraţiile cronice, ajută la vindecarea mai grabnică. Pasta obţinută din suc de praz, amestecat cu pâine neagră, poate fi aplicată pe furuncule şi abcese, pentru că grăbeşte colectarea.

Sucul protejează rinichii
Întrucât este bogat în polifenoli, sucul de praz este recomandat pentru curăţarea rinichilor şi reducerea acidului uric. Acesta, în amestec cu suc de morcov sau de ţelină, ajută în cazul reumatismului, gutei, litiazei urinare, aterosclerozei. O astfel de cură presupune consumarea unui păhărel cu suc, în fiecare dimineaţă, pe stomacul gol, timp de o săptămână.

• Un pahar cu suc de praz, înainte de fiecare masă principală, accelerează pierderea kilogramelor în plus.