de Mariana Borloveanu

- leacuri mănăstireşti

Aromat şi cu efecte calmante, busuiocul a fost adus în Europa de Carol cel Mare şi cultivat ca iarbă medicinală în grădinile de pe lângă mănăstiri. În culturile vechi precreştine din Orientul Apropiat, dar mai ales în Palestina, era considerat o plantă sfântă, fiind folosit în scopuri religioase şi păstrat până în vremurile creştinării Europei. Astăzi este folosit în principal pentru tratarea bolilor digestive, nevrozelor atonice şi tulburărilor cauzate de stres. Ieromonahul Gamaliil, de la Schitul Mischii, are câteva leacuri cu busuioc pe care le preţuieşte foarte mult şi a căror eficienţă a cunoscut-o personal.

Iarba miraculoasă de origine divină
Atât busuiocul verde, cât şi cel roşu şi cel alimentar sunt originare din subcontinentul indian, fiind cultivate şi în Italia în timpul Imperiului Roman. O legendă de origine greacă ne transmite mesajul că planta vindeca orice rană în urma atacului unui monstru, care era jumătate şopârlă, jumătate dragon. Toate aceste poveşti sau legende au la originea lor apartenenţa divină şi proprietăţile miraculoase ale busuiocului, care vin din vremuri îndepărtate. Preţuit de-a lungul timpului de mai toate popoarele europene, busuiocul este o plantă sfântă, o plantă a sufletului, care, pe lângă faptul că aduce noroc, aduce şi sănătate. Originea cuvântului busuioc se regăseşte în grecescul basileus (care înseamnă rege, regal). Miraculoasa plantă creşte atât în zona tropicală, cât şi în cea temperată, iar la noi în ţară poate fi găsită în zonele de luncă şi de câmpie, dar în egală măsură şi în pământul fertil al dealurilor şi al regiunilor submontane. Aroma sa este cu atât mai puternică, cu cât este mai expusă razelor solare.

Stimulează producţia lactică a tinerelor mame
Busuiocul este considerat un antidepresiv sigur, având puternice efecte sedative. Este şi o sursă importantă de fier, calciu şi vitamina A, conţinând şi vitamina B6, magneziu şi potasiu. Datorită acestor proprietăţi calmează tulburările de stomac, balonarea şi anorexia şi stimulează producţia lactică a tinerelor mame. Pentru toate aceste afecţiuni, dar în principal pentru vindecarea bolilor digestive, esenţa de busuioc este cel mai eficient tratament, folosit încă din vremurile monahismului timpuriu. Se iau 50 g de frunze şi 50 g flori de busuioc, se spală şi se zvântă bine, apoi se trec prin mixer timp de trei minute. Se strecoară totul printr-un tifon dublu, după care se depozitează într-o sticluţă care se închide ermetic şi se păstrează la frigider. Din această esenţă se iau câte cinci picături dizolvate în ceai, cu 20 de minute înaintea celor trei mese principale ale zilei, timp de 14 zile. Tratamentul se poate repeta din două în două luni şi are un rol benefic împotriva spasmelor gastrice, a durerilor de cap de origine atonă digestivă şi contra nevrozelor atonice.

Macerat pentru problemele „vârstei critice”
Din cauza dereglărilor hormonale generate de perioadele critice ale vârstei atât la femei, cât şi la bărbaţi, organismul reacţionează în cele mai nebănuite moduri. Pentru păstrarea unui tonus pozitiv şi a unei regenerări considerabile se recomandă tratamentul cu macerat rece, obţinut dintr-o combinaţie de frunze şi flori de busuioc verde, în amestec cu busuioc roşu. Se pun într-un vas de sticlă 200 g frunze şi flori de busuioc verde, 200 g frunze şi flori de busuioc roşu şi 200 ml alcool de 60 de grade. După 48 de ore se amestecă energic totul, apoi se strecoară şi se depozitează la întuneric. Din acest macerat se iau trei linguriţe pe zi înaintea meselor de dimineaţă, prânz şi seară, timp de 30 de zile. Se recomandă două astfel de cure, de preferinţă în lunile octombrie şi aprilie. Acest remediu este considerat un adevărat elixir al tinereţii, recomandat în cazurile de îmbătrânire prematură, frigiditate, în tulburări de menopauză, andropauză, sterilitate masculină şi feminină, fiind un regenerator rapid, care opreşte procesele de degenerare a organismului.

• Mirosul puternic şi gustul deosebit al busuiocului se datorează uleiurilor esenţiale pe care acesta le conţine.

Cataplasmele alungă ţânţarii
În perioadele cu căldură şi umiditate sporită, ţânţarii apar în cele mai diverse locuri, mai ales în aer liber, acolo unde nu există plase de protecţie. Pentru a ţine departe aceste insecte se recomandă folosirea cataplasmelor obţinute din frunze proaspete, zdrobite şi aplicate pe piele. Acestea calmează durerile generate de înţepăturile ţânţarilor, dar şi mâncărimea cauzată de insecte. De asemenea, frunzele proaspete de busuioc, aplicate pe frunte, calmează durerea şi migrenele.