de Mariana Borloveanu

- leacuri mănăstireşti

Dintre toate afecţiunile chinuitoare ale organismului, problemele hiperglicemiei şi cele ale ficatului sunt cel mai dificil de tratat, necesitând tratamente complexe şi de durată. Leacurile cu fructe şi frunze verzi pot duce la tămăduirea cu succes a acestor boli, aşa cum se întâmplă în lăcaşurile mănăstireşti din cele mai retrase locuri ale Bucovinei, acolo unde le-a aflat şi părintele Neofit de la Secu.

Prunele normalizează volumul ficatului
Dacă prunele coapte sunt deosebit de gustoase, nu acelaşi lucru se poate spune despre fructele foarte verzi ale prunului, care sunt amar-acrişoare. Proprietăţile acestui fruct îl fac util în afecţiuni dintre cele mai diverse: stimulează tranzitul intestinal, reduce în totalitate hepatomegalia (ficatul mărit), fortifică sistemul nervos, eliberează organismul de deşeuri şi toxine, combate stările de oboseală, calmează durerile reumatice. Leacul cu prune verzi se obţine respectând întocmai următoarea reţetă folosită de vechii călugări. Pentru aceasta avem nevoie de următoarele ingrediente: 1/2 kg prune verzi (cu sâmburele neîntărit), 1 l apă de izvor şi 1 kg zahăr brun. Se pune la fiert apa, iar după cinci minute se adaugă zahărul, amestecând până la topirea completă a acestuia, apoi se fierb, curăţând spuma de câte ori este nevoie, aşteptând să se lege asemenea oricărui sirop. În acest timp se înţeapă în câteva locuri toate prunele cu ajutorul unei scobitori, după care se spală cu apă rece şi se leagă într-un tifon. Astfel legate se scufundă de trei ori într-o oală cu apă clocotită. Se scot apoi din tifon şi se pun într-o sită ca să se scurgă bine, după care se toarnă în siropul îngroşat. Se lasă să fiarbă la foc mic până se formează un fel de magiun, în care prunele rămân întregi. Se acoperă cu un şervet umed, până la răcirea completă, păstrându-se în borcane de culoare închisă, în frigider. Se consumă 100 g pe zi, după cum doreşte fiecare, iar la terminarea întregii cantităţi de magiun ficatul este ca nou. Cura se face o singură dată pe an.

Decoctul din frunze de nuc ţine sub control glicemia
Nucul este considerat o adevărată farmacie verde, atât fructele, cât şi frunzele sale fiind folosite în scop terapeutic. Frunzele de nuc se culeg de la sfârşitul lunii mai până la sărbătoarea de Sânziene, când sunt foarte tinere, având o culoare de verde intens. Se recomandă doar frunzele dinspre capătul ramurilor, rupte fără codiţă. Frunzele verzi sau uscate sunt folosite pentru tratarea diabetului zaharat (prin reducerea glicemiei), a hepatitei, a infecţiilor renale şi genitale, a candidozei, stimularea digestiei şi a funcţiilor hepatice, stoparea hemoragiilor digestive şi curăţarea sângelui. Ceaiul din frunze de nuc este foarte eficient în tratamentul diabetului şi în tulburările digestive, înlăturând inflamaţiile acute ale intestinului. Se iau trei frunze verzi (sau uscate) şi se toacă mărunt, după care se toarnă peste ele 300 ml apă clocotită. Se lasă la infuzat zece minute, apoi se strecoară şi se bea de preferinţă neîndulcit, cu înghiţituri mici, o cană în prima parte a zilei, iar cea de-a doua în după-amiaza aceleiaşi zile. Tratamentul cu decoct din frunze de nuc este recomandat timp de zece zile şi poate fi repetat din trei în trei luni. Datorită proprietăţilor astringente, dezinfectante şi cicatrizante ale frunzelor tinere de nuc, ceaiul astfel obţinut poate fi utilizat şi în tratarea diferitelor afecţiuni dermatologice.

Zeamă de corcoduşe versus imunitate
Corcoduşele coapte şi frumos colorate sunt ades folosite pentru gustul lor dulce-acrişor, dar la fel de mult sunt apreciate şi cele verzi, şi asta datorită conţinutului bogat de vitamine din grupul B, vitamina C, proteine, substanţe minerale şi o mare cantitate de acid citric. Dintre afecţiunile tratate cu corcoduşe, hipovitaminozele şi imunitatea scăzută sunt cele mai frecvente. Sucul de corcoduşe verzi este eficient în carenţele de vitamina C, dar şi în problemele biliare sau avitaminoză pronunţată. Din apă de izvor şi 2 kg corcoduşe verzi se poate prepara un suc acrişor, care înlocuieşte cu succes vitaminele existente în farmacii. Se îndepărtează codiţele de la corcoduşe şi se pun într-o oală mai mare. Peste fructele verzi se toarnă apă, cam 10-15 cm deasupra acestora. Se fierb bine, apoi se pasează într-o strecurătoare. Se aruncă sâmburii şi cojile, iar pulpa obţinută se amestecă în apa în care au fiert fructele. Compoziţia se mai lasă pe foc doar câteva minute, apoi se dă la o parte şi se toarnă fierbinte în sticle. După închiderea ermetică a acestora, se pun la sterilizat sub o pătură, lăsându-se acolo până la răcirea completă. Se depozitează în încăperi răcoroase. Acest suc se poate bea tot anul, câte opt zile în fiecare lună.

• O cană cu suc de corcoduşe verzi echivalează cu zece tablete de vitamina C
• Tratamentul cu frunze de nuc nu poate fi administrat femeilor însărcinate, dar mai ales persoanelor foarte slabe şi celor care consumă o cantitate insuficientă de lichide