de Diana Georgescu

Conţinutul ridicat de fier şi vitamina K face din lobodă un aliat de nădejde al organismului în cazul anemiilor, al afecţiunilor hepatice şi ginecologice, dar şi al creşterii rezistenţei vaselor de sânge, implicit al reducerii riscului de accident vascular.

Este folosită la salate, în curele de slăbire
Este o plantă cunoscută ca iarbă de leac încă de pe vremea dacilor. Există trei varietăţi de lobodă: roşie-violacee, verde şi galbenă, la noi fiind mai populare primele două.
Frunzele de lobodă au un gust bun, fiind folosite la salate în curele de detoxificare sau de slăbire, datorită proprietăţilor lor diuretice, uşor laxative, care curăţă, în acelaşi timp, sângele.
Loboda se poate conserva şi pentru iarnă. Se aşază în borcane, un strat de frunze, unul de sare mare de bucătărie sau se păstrează la congelator, legate mănunchi şi presate în pungi închise apoi ermetic, ele menţinându-şi intacte atât gustul, cât şi proprietăţile hrănitoare.

Încetineşte procesul de îmbătrânire
Prin conţinutul său bogat în pigmenţi antioxidanţi, loboda ajută organismul să se regenereze la nivel celular, încetinind astfel procesul de îmbătrânire.
Ea previne şi combate astenia de primăvară, prin acţiunea sa de mineralizare şi vitaminizare.
Datorită conţinutului de calciu şi magneziu, loboda asigură transmiterea corectă a impulsurilor nervoase, menţinerea unui sistem osos sănătos, creşterea şi contractarea corectă a muşchilor sau activarea hormonilor.
S-a dovedit a fi eficientă în cazurile afecţiunilor hepatice şi ginecologice, iar extractul din frunze de lobodă are efect antireumatic.
În situaţia chisturilor ovariene sau mamare apărute pe fondul unui dezechilibru hormonal se recomandă o cură de o lună cu suc de frunze de lobodă, timp în care se va bea o jumătate de pahar, de trei ori pe zi, pe nemâncate.

Adjuvant în tratamentul bronşitei şi al astmului
Părţile aeriene ale lobodei au efecte antiinflamatoare, emoliente şi antiinfecţioase asupra căilor respiratorii superioare, iar consumul de frunze proaspete, bine spălate, ajută în cazul bronşitei şi astmului, dar şi al febrei.
O cură de minimum două săptămâni cu salate de frunze de lobodă şi de păpădie, consumate de două-trei ori pe zi, are efect în cazul acneei, dar şi al alergiilor.
Pentru durerile abdominale se toacă mărunt frunze proaspete, se amestecă bine cu miere şi se aplică pe zona dureroasă. Se acoperă cu o folie de plastic, peste care se pune un material din lână. Cataplasma se menţine timp de minimum o oră.

Bogată în vitamina C
Loboda este foarte bogată în vitamina C (120-140 mg de vitamină la 100 g frunze), de aproape două ori mai concentrată decât kiwi sau lămâia. Pentru a beneficia de acest aport de vitamina C, nutriţioniştii recomandă consumarea, mai ales, în salate şi mai puţin în preparate.

• În tradiţia populară, zeama obţinută prin fierberea seminţelor se lua contra durerilor de stomac, iar frunzele fierte, tocate sau zdrobite se puneau pe răni sau bube, pentru a grăbi vindecarea.