de Mariana Borloveanu

- leacuri mănăstireşti

La început de aprilie, printre trunchiurile albe şi zvelte ce vestesc lumina unei noi primăveri, mugurii de mesteacăn predispun la o permanentă stare de bine. Maica Epiharia de la Mănăstirea Kato Xenia din Grecia, care ştie o mulţime de leacuri mănăstireşti, spune că, în toată Europa, mesteacănul este venerat din timpuri străvechi, pentru pacea pe care o induce oamenilor, dar şi pentru vindecarea unor afecţiuni precum: cancerul ovarian, cancerul pulmonar, cancerul mamar, psoriazisul, litiaza renală şi chiar infecţiile fungice.

Seva dă cele mai bune rezultate
Dintre toate binefacerile mesteacănului, seva constituie cel mai eficient tratament pentru ameliorarea şi chiar vindecarea unor boli cu prognostic rezervat. Cea mai sigură sevă este cea pe care o putem colecta personal, cu condiţia ca acest lucru să se întâmple la început de aprilie, pentru că atunci mesteacănul revine la viaţă, iar seva începe să se înalţe spre ramurile tinere. La aproximativ un metru de la sol se formează o crestătură în scoarţa copacului, de preferat în formă de „V”. Imediat după aceea, în jurul trunchiului se leagă o sfoară, ce trebuie neapărat să treacă prin acea crestătură şi care se prelungeşte într-un vas legat de trunchiul copacului. Astfel, seva se va prelinge în vasul respectiv, fiind colectată cât mai repede cu putinţă, pentru a-şi păstra proprietăţile curative. Imediat ce se încheie acest proces, întreaga cantitate de sevă se strecoară printr-un tifon, într-un vas de sticlă de culoare închisă. Se dezleagă apoi sfoara, iar crestătura făcută în trunchi se acoperă cu ceară sau răşină, pentru ca astfel mesteacănul să fie ferit de anumite afecţiuni contactate prin acea tăietură a scoarţei sau chiar de uscarea acestuia. Seva colectată în sticlă se păstrează la frigider, iar tratamentul durează atât cât este nevoie, în funcţie de gravitatea bolii fiecăruia. Cel mai relevant rezultat este acela de a fi un bun adjuvant în virusul HIV. Adulţilor li se recomandă 1 litru de sevă pe zi, diluat cu 500 ml apă plată, iar copiilor (doar celor peste 8 ani!) li se vor administra 500 ml sevă pe zi, diluată în 500 ml apă plată.

Ceaiul din scoarţă îndepărtează pietrele la rinichi
Persoanele care suferă de litiază pot elimina calculii - indiferent de dimensiunile acestora - dacă vor urma un tratament imediat cu coajă de mesteacăn, ce poate fi atât în stare proaspătă, cât şi uscată. Coaja albă, proaspătă a mesteacănului se mărunţeşte bine pe un tocător de lemn. Peste două linguriţe cu coajă tocată se toarnă 500 ml apă rece şi se pun împreună la fiert pe flacăra mică a aragazului. După 15 minute se ia totul de pe foc şi se strecoară printr-un tifon dublu. Cantitatea de ceai obţinută se bea între răsăritul şi apusul soarelui, cu înghiţituri foarte mici. Dacă în 24 de ore nu se elimină calculii, reţeta se repetă. În cea de-a doua zi, durerile dispar, acest tratament cu ceai de mesteacăn având avantajul că este un foarte bun diuretic, fără a forţa însă rinichii sau colecistul. Dacă scoarţa este uscată, se procedează întocmai ca şi în cazul scoarţei proaspete, cu diferenţa că se trece totul prin maşina de măcinat, în rest se păstrează aceleaşi proporţii, iar procedura rămâne neschimbată. Tratamentul este foarte bun şi pentru remisia inflamaţiilor de vezică urinară. Se recomandă ca acest remediu naturist să nu dureze mai mult de trei zile consecutiv, şi poate fi reluat doar după două săptămâni.

Pulberea este un puternic antibacterian
Se ştie că principala substanţă activă, care se află atât în coaja, dar şi în seva de mesteacăn, este acidul betulinic. Acesta are un puternic efect citostatic asupra celulelor maligne din formaţiunile tumorale ale sistemului nervos, ajutând în mare măsură şi în ameliorarea afecţiunilor dermatologice. Fiind un puternic antibacterian, acidul betulinic din scoarţa de mesteacăn acţionează cu succes în eliminarea bacteriei care produce antraxul şi a ameliorării până la vindecare a infestării cu temutul stafilococ auriu. În aceste situaţii, tratamentul este mai puternic, utilizându-se pulberea obţinută din scoarţă de mesteacăn. Cu ajutorul unei maşini electrice se macină cinci linguri cu scoarţă uscată, iar pulberea obţinută se pune imediat într-un borcan ce se închide ermetic. Pulberea se ţine sub limbă timp de zece minute, după care se înghite împreună cu o jumătate de pahar cu apă plată. Se va lua câte o jumătate de linguriţă de două ori pe zi, până la terminarea întregii cantităţi măcinate.

• Infuzia de frunze proaspete de mesteacăn stimulează creşterea şi revigorează firele de păr.

Cenuşa din muguri arşi „usucă“ negii

Pentru inesteticile deformări şi pigmentări ale pielii se ia o ramură tânără de mesteacăn şi se taie la ambele capete. La un capăt se dă foc, iar la celălalt se va colecta un lichid cu care se tamponează negii. După arderea completă a ramurii de mesteacăn va rămâne o cenuşă, ce urmează a fi folosită pentru masarea formaţiunile proeminente. La interval de o săptămână, negii se usucă şi cad.