Main menu

header

de Gabriela Niculescu

În medicina populară românească, răchiţanul este un leac de prim ordin pentru tratarea diferitelor forme de paralizie, pentru oprirea hemoragiilor menstruale prelungite, pentru combaterea infecţiei colonului sau pentru cicatrizarea rănilor. Cercetările din ultimii ani au arătat că această plantă cvasinecunoscută este, de fapt, un medicament de prim ordin în combaterea unor maladii foarte periculoase, începând cu bolile canceroase şi până la infecţiile virale netratabile de medicina modernă.

Vindecă ce medicina alopată nu poate
Tinctura (extractul hidroalcoolic) de răchiţan are cele mai bune efecte pentru tratarea infecţiilor şi a altor boli produse de deficienţe imunitare, două substanţe cu efecte imunostimulatoare şi antitumorale conţinute în răchiţan (acidul elagic şi cel galic) fiind cel mai bine extrase în alcool. Pentru obţinerea acestui preparat se pun într-un borcan cu filet 20 de linguri cu pulbere de răchiţan, peste care se adaugă două căni (500 ml) cu alcool alimentar de 50 de grade. Se închide borcanul ermetic şi se lasă la macerat vreme de două săptămâni, într-un loc călduros, după care se filtrează, iar tinctura rezultată se pune în sticluţe mici, închise la culoare. Se administrează din acest remediu, de patru ori pe zi, câte o linguriţă diluată în puţină apă.

Imunostimulator şi antiviral
Persoanele infectate cu HIV, virusul care aduce necruţătoarea boală SIDA, au nevoie de un suport extern pentru imunitatea deficientă. În ajutorul lor vine tinctura de răchiţan, care se administrează câte patru linguriţe pe zi, fiecare diluată cu puţină apă. Tratamentul se face vreme de şapte zile, cu două zile de pauză, după care se reia.
Efectele imunostimulatoare şi antivirale ale acestui preparat se datorează acidului elagic din compoziţia sa. Aceeaşi substanţă din răchiţan are efecte foarte bune şi în tratarea herpesului.

Măcinaţi doar înainte de preparare!
De la răchiţan se culege „iarba”, adică primii 25 de centimetri de tulpină, cu tot cu frunze şi flori, prin tăiere, fără a smulge rădăcina, din care vor ieşi ulterior alte tulpini. După recoltare se întind tulpinile la uscat, în strat subţire, într-un loc bine aerisit şi lipsit de umiditate. Când sunt uscate, tulpinile se rup cu un pocnet sec, semn că planta poate fi pusă la păstrat în pungi de hârtie sau în săculeţi de pânză. Măcinaţi planta doar atunci când aveţi nevoie să preparaţi tinctura, altfel îşi va pierde din proprietăţile curative.

• În alergii se administrează intern tinctură de răchiţan, patru-şase linguriţe pe zi -, are efecte antiinflamatoare şi reglează activitatea sistemului imunitar.