de Carmen Ciripoiu
Cunoscut sub denumirea de Curcubetica sau buruiana de remf, mărul-lupului se dovedeşte a fi anticancerigen redutabil, antiinfecţios puternic, stabilizează boala, opreşte înmulţirea necontrolată a celulelor şi creşte imunitatea organismului. Totuşi, deşi mărul-lupului are efecte excelente mai ales în tratarea cancerului, este indicat ca orice fel de tratament să fie urmat sub supraveghere medicală.
Are valenţe terapeutice deosebite
Chiar dacă prezintă uneori riscuri mari, fără a fi însă atât de toxic ca spânzul, mătrăguna sau rostopasca, mărul-lupului are efecte excelente în multe afecţiuni ca ulcer gastroduodenal, ulcer varicos, pancreatită, hemoroizi, căderea părului şi slăbirea organismului. De asemenea, planta este indicată în caz de viermi intestinali, giardia, colită, dispepsie, constipaţii, dureri de gât, stări depresive, nelinişte, insomnii, acnee, candidoze şi herpes bucal, gingivite, parodontoze, afte, candidoze şi herpes vaginal, anexite violente, fibrom uterin, ulceraţii uterine, chisturi ovariene, cancere uterine, ciroze, boli ale sistemului nervos, noduli hormonali şi ganglionari, infecţii externe grave, arsuri, muşcături de orice fel, răni deschise. Într-un cuvânt, mărul-lupului este o plantă cu valenţe terapeutice deosebite.
Utilizat încă de acum 5.000 de ani
Primele consemnări despre folosirea acestei plante în scopuri medicinale datează din Egiptul Antic, de acum 5.000 de ani, perioadă în care era denumită „iarba- cobrei” pentru că era singurul remediu împotriva veninului. În aceeaşi perioadă, mărul-lupului era foarte des utilizat pentru vindecarea muşcăturilor de animale şi insecte, precum şi pentru a apăra oamenii de epidemii. De asemenea, galii foloseau planta pentru tratarea excrescenţelor apărute pe corp. În Evul Mediu, planta era remediul de taină al cavalerilor, care o foloseau pentru a-şi tămădui rănile primite în luptă şi pentru a preveni infecţiile.
Închide rănile
Împotriva tăieturilor se va pune pe locul afectat o cataplasmă cu tătăneasă şi mărul-lupului, timp de o oră, o dată pe zi. Se macină fin iarbă de mărul -lupului cu o râşniţă de cafea. Pulberea obţinută se va combina în proporţii egale cu pulbere de rădăcină de tătăneasă. Se va adăuga apoi apă călduţă, amestecând continuu, până se va forma o pastă omogenă. Aceasta se pune pe un tifon şi se aplică pe zona bolnavă.
Pentru rănile care nu se închid, se foloseşte tinctura de mărul-lupului. Aceasta se prepară astfel: câteva frunze pisate ori măcinate se pun într-un borcan până sus. Se adaugă alcool şi se amestecă din când în când. Se lasă la macerat 14 zile, apoi se filtrează printr-un tifon. Se va pune pe locul bolnav un tifon bine îmbibat cu tinctură, se va lăsa o jumătate de oră, apoi se va îndepărta.
Se fac clisme o dată la două zile
Împotriva cancerului genital, de prostată sau intestinal se recomandă clismele, o dată la două zile. Preparatul pentru clismă se obţine dintr-o lingură rasă cu pulbere de mărul-lupului, o lingură cu rădăcină de tătăneasă şi o lingură cu flori de muşeţel. Se va lăsa la înmuiat în jumătate de litru de apă, apoi se va filtra. Compoziţia se pune deoparte, iar planta rămasă după filtrare se fierbe în jumătate de litru de apă, până scade la jumătate. Decoctul se răceşte, apoi se combină cu maceratul. Cu acest preparat se fac clisme cu ajutorul irigatorului. Dacă medicul interzice clismele, se va opta pentru băile de şezut, făcute zilnic.
Contra cancerului la limbă sau esofagian se va face gargară cu ceai de mărul-lupului, tătăneasă şi muşeţel, preparat întocmai ca şi cel pentru clisme. Cei care suferă de cancer de piele vor aplica zilnic o cataplasmă cu tătăneasă şi mărul-lupului, până la dispariţia totală a leziunii.
Stopează infecţiile genitale
Pentru infecţiile genitale cu trichomonas, papiloma sau chlamidya se fac spălături vaginale cu un ceai preparat la fel ca acela pentru clisme. Tratamentul se urmează timp de o săptămână, cu 14 zile pauză.
În caz de abcese, furuncule, eczeme infecţioase se pune pe locul afectat o cataplasmă cu mărul-lupului, timp de trei-patru ore pe zi. Se aplică zilnic, până la vindecare.
Contra hemoroizilor, foarte utile sunt băile de şezut, ce vor fi făcute o dată la două-trei zile. Pentru o baie se foloseşte o mână cu plantă lăsată la macerat în doi litri de apă timp de zece ore, ce se filtrează. Compoziţia obţinută se opăreşte cu alţi doi litri de apă, apoi se lasă la răcit şi se filtrează din nou. Cele două extracte se vor combina în final. Este un leac foarte bun pentru hemoroizi, inflamaţii anale, infecţii genito-urinare recidivante.
• Dacă planta mărul-lupului e folosită în doze mai mari de 8 g (la adulţi), administrată intern, duce la intoxicaţii cu următoarele simptome: greaţă, vărsături, scaune numeroase, urinări dese, inflamaţii severe ale rinichilor şi tulburări circulatorii. Utilizată extern nu prezintă niciun fel de pericol.
• Partea aeriană de la plantă a fost studiată intens în anii ’80; atunci, savanţii erau fascinaţi de efectele sale imunostimulatoare intense.
