de Mariana Borloveanu

- leacuri mănăstireşti

Încântătoarea plantă de ferigă, Dryopteris filix-mas, este cunoscută în popor sub diverse nume: barba-ursului, făliuţa, iarba-şarpelui, limba-cerbului, năvalnic, ferecei, feresea, ferigă, feriguţă, feristei, spasul dracului. Călugării din Macedonia, unde trăieşte şi părintele Jaroslav, care ne-a dat acest leac mănăstiresc, consideră frunzele de ferigă o binefacere pentru cumplitele dureri reumatice şi pentru ţinerea în frâu a artritei. De asemenea, cu pulberea obţinută din rizomul acestei plante, care conţine numeroase săruri şi taninuri, pot fi îndepărtaţi cei mai supărători paraziţi intestinali. Din crenguţe şi din frunze proaspete se poate obţine un antitermic cu efect imediat.

Fierte în oţet scad febra
Planta de ferigă împodobeşte deopotrivă regiunile stâncoase, cât şi pe cele umbroase şi umede, dar zona preferată este cea care depăşeşte altitudinea de 600 de metri. Se întâlneşte frecvent pe marginea izvoarelor şi a râurilor, putând ajunge chiar până la un metru înălţime, dar niciodată nu veţi găsi ferigă în zonele poluate. De la ferigă se foloseşte atât rizomul, cât şi frunzele, şi se recoltează de la sfârşitul lunii mai până la jumătatea lunii noiembrie. Feriga proaspătă era considerată cu sute de ani în urmă leacul arsurilor şi al rănilor de tot felul. Neavând la îndemână un alt remediu, oamenii vremii rupeau frunzele de ferigă, le frecau puţin între palme şi le aplicau pe răni. De asemenea, cu frunze uscate de ferigă umpleau pernele pe care dormeau copiii, pentru ca aceştia să aibă somnul odihnitor şi să nu fie agitaţi pe timpul nopţii. Dar cel mai practic remediu şi la îndemâna oricui era antigripalul obţinut din această plantă. Din trei crenguţe de ferigă, ţinute într-un litru de oţet rece timp de zece ore şi apoi fierte zece minute, se obţine o soluţie folosită pentru frecţionarea organismelor cuprinse de gripă. Lichidul se strecoară înainte de a fi folosit şi se poate păstra 48 de ore. Febra scade imediat, iar răceala dispare ca prin minune.

Pulberea din rizomi omoară viermii intestinali
Rizomul ferigii este de culoare cafenie şi creşte în pământ, ajungând până la 30 cm lungime. Cele mai eficiente proprietăţi le au rizomii recoltaţi în luna noiembrie. Aceştia se scot cu atenţie din pământ şi nu se spală cu apă, curăţându-se cu ajutorul unui cuţit de resturile cafenii, până se ajunge la partea de culoare verde. Rizomii se usucă în locuri bine încălzite şi se întind într-un singur strat subţire pe hârtie sau pot fi agăţaţi. De obicei, din patru kilograme de rizomi proaspăt recoltaţi se obţine cel mult un kilogram de plantă uscată. Feriga conţine acid falicic, acid flavonidic, ulei volatil, tanin, ulei gras şi aspidinol. Datorită acestor compuşi atât rizomul, cât şi frunzele se utilizează şi în industria farmaceutică. Tratamentul pentru eliminarea viermilor intestinali şi a teniei este relativ simplu. Se ia o bucată de rizom, rupt în prealabil în bucăţi mai mici, după care se macină cu ajutorul râşniţei de cafea. O linguriţă cu pulberea obţinută se pune în 200 g de miere polifloră, după care se amestecă până la omogenizarea completă. Din acest amestec se iau trei linguriţe pe zi, înaintea meselor principale, timp de trei zile. Dacă nu se elimină paraziţii intestinali, tratamentul se repetă după o pauză de şapte zile. Acest leac poate fi folosit doar din trei în trei luni. Foarte important de ştiut este faptul că în ziua dinaintea începerii acestui tratament este obligatoriu să se consume un litru de lapte crud pe parcursul întregii zile, după care lactatele sunt interzise cu desăvârşire până la terminarea tratamentului.

Decoct pentru reumatism şi picioare umflate
Fiind răsucite ca nişte cârlige, care pe măsură ce se dezvoltă se desfac, frunzele cresc deasupra solului şi sunt alungite. Din frunzele de ferigă proaspăt culese se prepară un decoct care ajută în calmarea durerilor cauzate de artrită şi alte afecţiuni reumatice, fiind eficient şi în tratarea arsurilor. Se ia o crenguţă de ferigă, de pe care se desprind toate frunzele, îndepărtându-se de nervura principală. Acestea se pun în 400 ml de apă rece şi se lasă la macerat 24 de ore, după care se fierb timp de zece minute. Se strecoară totul printr-o sită obişnuită, după care se toarnă cald pe comprese din bumbac, aplicându-se pe locurile dureroase de câte ori este nevoie. În cazul reumatismului degenerativ, peste compresele cu decoct de ferigă se înfăşoară un prosop încălzit, menţinându-se aşa toată noaptea. Durerile dispar, iar articulaţiile devin mai mobile. După o perioadă mai îndelungată de stat în picioare apar umflături şi dureri ale picioarelor extrem de supărătoare, care, de asemenea, pot fi tratate cu acelaşi decoct. Se pune jumătate din cantitatea preparată mai sus în cinci litri de apă caldă şi se stă cu picioarele în acest amestec până la răcirea completă a lichidului. Picioarele se vor dezumfla, iar durerea dispare ca prin minune. Acelaşi decoct poate fi folosit şi în afecţiunile dermatologice.

Pusă în apa din cada copiilor grăbeşte primii paşi

Tradiţia spune că oamenii de la sate s-au mândrit întotdeauna cu copiii lor, care, spre deosebire de cei crescuţi la oraşe, reuşeau să facă primii paşi încă înainte de a împlini vârsta de 1 an. În cădiţa în care erau îmbăiaţi copiii, o dată pe săptămână, se puneau frunzele verzi sau uscate desprinse de pe o crenguţă de ferigă. Aceste băi cu ferigă întăreau oasele, fapt care ducea la grăbirea mersului în picioare al copiilor.

Atenţie! Dacă se depăşesc dozele recomandate, feriga poate deveni toxică.