de Diana Georgescu
Natura ne-a dăruit ridichi roşii, albe, negre sau galbene, cu dimensiuni variate, de la cele mici de primăvară până la deţinătoarea recordului Guinness Book, care cântărea 31,2 kilograme. Ele sunt gustoase şi energizante, se plantează uşor şi rezistă în orice climat.
Sortimentul negru elimină toxinele
Ridichea neagră, nelipsită în perioada renascentistă de pe mesele francezilor - de unde şi supranumele de „hreanul parizienilor” -, este un izvor de sănătate, cu un gust distinct, uşor iute. Conţine rafanol, zaharuri, vitaminele B, C şi E, magneziu, fosfor, fier, calciu, iod şi sodiu. Ea trebuie să fie prezentă în meniul zilnic în orice anotimp, dar în special în perioada rece, când organismul este predispus răcelilor şi gripei.
Excesele alimentare găsesc în ridiche un remediu, ea fiind excelent mijloc de drenaj pentru ficat şi vezicula biliară, crescând cantitatea şi fluiditatea biliară.
Uşurarea eliminării toxinelor o recomandă pentru ameliorarea colicilor hepatice, migrene de origine hepatică, alergii digestive etc.
Prezenţa într-o mare cantitate a fibrelor alimentare şi apei favorizează tranzitul intestinal şi elimină constipaţiile pasagere, reglând digestia.
Ridichea neagră are un efect antibacterian asupra florei digestive şi este foarte bună în tratarea tusei atunci când e consumată sub formă de suc.
Sucul „topeşte”calculii biliari
Prezenţa vitaminei C creşte imunitatea organismului şi capacitatea acestuia de a lupta împotriva infecţiilor, având un puternic efect tonic şi detoxificant. Aceeaşi vitamină şi iodul vindecă rahitismul şi scorbutul.
Pentru eliminarea calculilor renali, sucul de ridiche neagră face minuni. Sucul se obţine dând ridichea, spălată, uscată şi curăţată de coajă, prin storcătorul de fructe. Timp de două luni, dimineaţa, pe nemâncate, se bea câte o jumătate de pahar cu suc proaspăt preparat.
Siropul se poate obţine şi din felii de ridiche neagră lăsate la macerat cu miere de albine şi stoarse a doua zi.
Pentru copii, ea poate fi un excelent remediu împotriva rahitismului, ajutând la fixarea calciului şi la fortifierea organismului, optimizând procesul de creştere şi dezvoltare. Sucul se obţine atât din frunze, cât şi din rădăcină, cu ajutorul storcătorului de fructe. Se iau câte patru-şase linguri pe zi, în amestec cu miere de albine.
Vinul căleşte organismul
Iată cum se obţine vinul de ridiche neagră, eficient pentru a pregăti organismul pentru perioada de iarnă: se spală bine o ridiche de mărimea unui măr, se usucă, după care, cu tot cu coajă, se dă prin răzătoarea mică. Apoi se amestecă împreună cu un litru de vin alb sec şi se lasă la macerat timp de două săptămâni. Sticla sau borcanul se agită zilnic. După acest interval, lichidul se filtrează şi se păstrează la rece. Se bea în fiecare dimineaţă câte un pahar.
Sirop versus tuse
Împotriva tusei este foarte bun siropul. Se iau două ridichi negre, se spală bine, se scobesc la un capăt şi se umple scobitura cu zahăr sau cu miere. Ridichile se pun în câte un bol sau pahar, ca să nu se răstoarne, şi se aşază lângă o sursă de căldură. Pe măsură ce vor lăsa sirop se umple golul cu zahăr, până când coaja ridichii începe să se stafidească. Gustul siropului nu este prea plăcut, dar ca leac împotriva tusei este de neegalat.
Specia roşie previne blocajul renal
Pentru eliminarea sau prevenirea apariţiei calculilor biliari se recomandă: consumul zilnic a trei ridichi roşii, de mărime potrivită, cu 10 linguriţe cu vin roşu, timp de o lună. Preparatul este eficient şi pentru prevenirea blocajului renal.
Pentru eliminarea pietrelor la rinichi se beau câte şase linguri cu suc de ridichi roşii de trei ori pe zi. Calculii nu se mai dezvoltă şi sunt mărunţiţi.
În bolile de plămâni se recomandă consumul a zece ridichi pe zi. Ele au acţiune antiinfecţioasă şi favorizează degajarea căilor respiratorii, prin expectoraţie. Tratamentul este mai eficient dacă se consumă, în salată, şi frunzele proaspete de ridichi, care au efect vitaminizant şi detoxificant.
În colită se recomandă salata de ridichi de două ori pe zi. Ridichile se taie mărunt şi se amestecă bine cu puţin ulei de măsline (se poate folosi şi cel de floarea-soarelui) şi oţet de mere.
Două-trei ridichi crude consumate pe stomacul gol calmează stările de excitaţie cerebrală şi au acţiune extrem de favorabilă asupra digestiei. Efectele vor apărea în maximum 25 de minute.
Ridichile roşii, consumate pe stomacul gol, ajută la o mai bună funcţionare a ficatului.
Cea albă contribuie la digerarea grăsimilor
Ridichile sunt folosite ca hrană şi tratament încă de pe vremea faraonilor, iar prima menţionare scrisă se găseşte într-o reţetă chinezească din secolul al XI-lea î.Hr. Ele au fost introduse în Europa de romani, care le foloseau atât în bucătărie, cât şi în medicină, datorită calităţilor terapeutice.
Ridichea albă este bogată în fibre şi fier, ajută la digestie şi la scăderea colesterolului din organism, elimină reziduurile produselor de origine animală, dizolvă grăsimile din corp. Din acest motiv, salata de ridiche albă nu trebuie să lipsească de la orice masă la care se consumă prăjeli.
În ţările de origine, fermierii o păstrează tăiată în fâşii şi uscată la soare, în acest fel calităţile ei se conservă o perioadă lungă.
Ridichea albă uscată este mai puternică şi mai eficientă decât ridichea albă crudă.
Salata de rădăcină, un deliciu culinar
Nutriţioniştii recomandă salata de ridiche neagră. Se rade mărunt o ridiche potrivită, se lasă timp 10-15 minute să-şi elibereze sucul bogat într-un sos de ulei de măsline, zeamă de lămâie şi verdeţuri. Aceasta este o delicatesă, mai ales dacă însoţeşte piureul de fasole boabe.
• Cele doar 24 de calorii la 100 g de ridiche neagră o recomandă pentru curele de slăbire.
