Main menu

header

de Mariana Borloveanu

- Leacuri mănăstireşti

De la fluorescenţele galben-aurii, care dau farmec hotarului dintre iarnă şi primăvară, până la bogata recoltă de coarne vişinii cu care ne răsfaţă în zilele brumate ale lui octombrie, încântătorul arbust de corn are un farmec aparte. Scoarţa, fructele şi frunzele sale sunt folosite ca leac de sute de ani, iar părintele Policarp de la Sihăstria, de la care am aflat aceste leacuri, spune că bolile tiroidiene şi digestive sunt nu numai ameliorate, dar şi vindecate cu aceste daruri din grădina Domnului.

Marmelada, mai sănătoasă ca dulceţurile cu zahăr
De frumuseţea şi bogăţia cornului ne putem bucura în trei anotimpuri, iar locurile care ne dăruiesc acest privilegiu, încep la lizierele din zonele deluroase, ajungând chiar până la câmpie, ceea ce ne face să afirmăm că acest arbust are o plasticitate ecologică variată. Intrarea în pârg a fructelor de corn se realizează la sfârşitul lunii iulie, iar maturarea acestora se întinde pe parcursul a două luni: de la sfârşitul lunii august până la jumătatea lunii octombrie, în funcţie de ecotip (cornii fiind de mai multe feluri). Coarnele conţin cantităţi importante de vitamina C (acid ascorbic), între 40 mg, până la 130-140 mg, sporindu-le astfel calităţile nutritive şi terapeutice.
Tot în funcţie de ecotip, acestea conţin substanţe tanoide, de la 0,5% la 0,7 g%, iar conţinutul în substanţe minerale poate fi cuprins între 0,58% şi 0,93%. Pectinele pe care fructele de corn le conţin, între 0,5 şi 1 g la 100 g de substanţă proaspătă, au un rol foarte important în procesul de prelucrare, prezenţa acestora permiţând obţinerea de peltele, gemuri sau marmelade de calitate superioară şi, înainte de toate, mult mai sănătoase decât dulceţurile preparate cu zahăr.

Echilibrează sistemul limfatic
Aşa cum spuneam, coarnele se pot consuma proaspete sau pot fi folosite la obţinerea sucurilor naturale, a siropurilor, compoturilor, marmeladelor sau chiar a lichiorului (cornată) şi a vinului. Poamele proaspete, chiar şi cele foarte coapte, sunt dulci-acrişoare, astringente şi acidulate. Consumate în cantităţi mici, imediat după recoltare, acestea sunt foarte sănătoase, având deosebite efecte tonice şi răcoritoare.
Coarnele au aceleaşi proprietăţi şi uscate, fiind considerate un leac de mare preţ pe care ni-l dăruieşte natura. Ele se usucă la soare, după care se păstrează în locuri bine aerisite.
Iată un tratament indicat în hipotiroidie şi dereglări ale sistemului limfatic: o lingură cu coajă de corn, culeasă la sfârşit de octombrie, şi o lingură cu fructe uscate se înmoaie trei ore într-o cană cu apă rece. După acest timp, apa folosită la înmuiat se scurge într-un alt vas şi se păstrează la temperatura camerei. Între timp, peste amestecul rămas se adaugă aceeaşi cantitate de apă ca şi la înmuiat şi se fierbe totul cinci minute. Se ia fiertura de pe foc, amestecându-se cu apa pusă la păstrat şi se strecoară totul printr-o sită de ceai normală. Ceaiul obţinut se păstrează într-un vas de sticlă şi se bea cu înghiţituri mici pe parcusul unei zile, de preferat între răsăritul şi apusul soarelui.
Acest tratament se ţine zece zile şi poate fi reluat doar după două luni.

Închide „nişele” de pe pereţii stomacului
Afecţiunile digestive se tratează cel mai greu pe cale naturală, având în vedere sensibilitatea acestui segment anatomic. Cornul este benefic prin aproape tot ceea ce produce, dar modul în care sunt combinate toate elementele este esenţial. În primul rând este foarte important ca atât frunzele, cât şi fructele să fie foarte corect uscate, iar scoarţa nu se curăţă niciodată de pe corn înainte de căderea frunzelor.
O tinctură folosită de sute de ani face ceea ce tratamentele alopate nu reuşesc, şi anume închide rănile ulceroase şi chiar nişele care se formează în peretele stomacului bolnav. Pentru aceasta trebuie urmat un tratament riguros cu următoarea tinctură: Se amestecă 20 g de frunze, 20 g de fructe şi 20 g de scoarţă de corn cu 200 ml de alcool de 60 de grade şi se lasă totul la macerat timp de zece zile, după care amestecul obţinut se strecoară printr-un tifon dublu. Această tinctură se păstrează în sticle de culoare închisă, la frigider. Se pun câte 30 de picături de tinctură în 30 ml de apă plată de trei ori pe zi şi se administrează înaintea celor trei mese principale, timp de o săptămână.
Tratamentul se poate repeta doar după trei luni.

Băile cu frunze şi scoarţă, profund revigorante

Se îndepărtează scoarţa proaspătă de pe crengile de corn, aproximativ 300 g, întreaga cantitate punându-se la fiert în cinci litri de apă. Între timp se culeg 300 g de frunze verzi de pe ramurile aceluiaşi arbust şi se adaugă toată cantitatea, brusc, peste fiertura în clocot. Se mai lasă pe foc cinci minute, apoi se strecoară totul printr-o sită şi se lasă la răcit, după care se păstrează în sticle bine închise. Punând la fiecare baie o cană din acest decoct veţi avea un organism veşnic revigorat.

Atenţie! Consumul unor cantităţi mari de coarne generează fenomene digestive neplăcute (fermentaţii intestinale, greaţă, balonare).