de Mariana Borloveanu

- Leacuri mănăstireşti

Copacul falnic ce ne încântă în pădurile din zonele deluroase, fagul, este recunoscut pentru lemnul său de bună calitate, dar şi pentru fructele de jir, care sunt hrana preferată a mistreţilor. Puţină lume ştie însă că fagul este un arbore cu multiple proprietăţi medicinale. Pe lângă proprietăţile benefice din fructul de jir, leacuri nebănuite se regăsesc în scoarţă, în muguri şi în frunze, în componenţa cărora se găsesc compuşi de natură flavonică, tanin, acizi, substanţe minerale (fier, calciu, sodiu, potasiu), precum şi alte substanţe active. Din leacurile pe care ni le-a dezvăluit monahul Procopie, de la Mănăstirea Secu, am aflat de beneficiile pe care le are fagul în tratamentul tulburărilor digestive, afecţiunilor renale, pulmonare, psihice, dar şi de efectul antifebril pe care niciun alt arbore nu îl mai are.

Fagul conferă siguranţă şi echilibru
Călugărul tibetan Tenzin Geshe, ajuns la un schit din zona deluroasă a Bucovinei, se ruga zeci de ore în pădurea de fag din preajma aşezământului monahal. Întrebat de unul dintre vieţuitorii de la schit ce îl determină să rămână atâta vreme în pădure, acesta i-a răspuns că nimeni pe lume nu ştie să îţi asculte gândurile precum arborele de fag. În viziunea acestuia (întemeiată pe minuţioase cercetări), fagul simbolizează protecţia, legăturile umane şi spirituale desăvârşite. Unul dintre motivele pentru care acesta şi-a dorit să ajungă în România a fost şi acela de a merge să îmbrăţişeze un fag, apoi să-şi lipească palmele şi fruntea de trunchiul său. Cât timp rămânea în pădure, acesta povestea cum pur şi simplu simte rugăciunea, care ajunge la Dumnezeu mai simplu, mai firesc, iar gândurile cele mai triste îşi găsesc alinarea. Fagul, în frumuseţea şi în fălnicia lui, s-a dovedit a fi cel mai statornic prieten al pelerinilor, dăruindu-i celui care îl atinge nu numai răcoare şi respiraţie proaspătă, dar şi o energie pozitivă de nedescris. Din acest motiv, dacă rămâneţi mai multă vreme în preajma fagilor, pe lângă faptul că vă oxigenaţi plămânii, veţi scăpa de cele mai chinuitoare depresii. După zece zile de rugăciune într-o pădure de fag (câte patru ore pe zi), dispar toate gândurile rele, iar circulaţia intracraniană este fără nicio sincopă.

Scoarţa stopează emfizemul pulmonar
Încă din Evul Mediu, băştinaşii foloseau scoarţa fagului pentru a scăpa de friguri sau pentru vindecarea anumitor răni deschise. Cenuşa obţinută din tăciunii de scoarţă de fag este foarte eficientă, datorită gudronului rezultat în urma arderii, fiind considerat ca un antibiotic natural. O linguriţă cu această cenuşă, diluată în 200 ml de vin alb, are proprietăţi diuretice. După şapte zile de tratament, timp în care se bea zilnic acest amestec de cenuşă şi vin, vor fi eliminaţi toţi calculii existenţi în vezica urinară. Se va îmbunătăţi vizibil şi funcţionalitatea rinichilor, obţinându-se rezultate foarte bune şi în insuficienţa renală, şi în formele de obezitate caracterizată prin retenţie hidrică. Din scoarţa ramurilor tinere de fag, bine uscate şi apoi fărâmiţate cu mâna, se poate obţine un decoct, care stopează şi chiar diminuează emfizemul pulmonar şi ţine sub control crizele moderate de epilepsie. Acest decoct se obţine din două linguriţe cu scoarţă măcinată puse în 300 ml de apă rece, după care se fierb împreună timp de zece minute la foc mic. Se ţine decoctul acoperit în jur de şapte-opt minute, apoi se strecoară şi se bea cu înghiţituri mici pe parcursul unei zile. Tratamentul durează două săptămâni, după care se face o pauză de cinci zile şi se administrează alte două săptămâni. Două căni din acest decoct, puse în cinci litri de apă caldă, pot fi folosite şi în calmarea durerilor reumatice şi a picioarelor umflate.

Seminţele atenuează efectele secundare ale cortizonului
Seminţele de jir, pe care fagul le face toamna târziu, sunt considerate un fel de fruct al fagului, care are o importanţă nutritivă aparte. Un fag cu o vârstă de peste 20 de ani produce câteva milioane de astfel de fructe. Un singur fruct are un conţinut de proteină brută 15%, materii grase 24% şi fibre 22%. Jirul este comestibil, fiind foarte plăcut la gust şi foarte hrănitor, energizant chiar. Dacă este puţin copt, acesta are gustul seminţelor de floarea-soarelui sau al castanelor coapte. Din seminţele de jir se obţine un ulei foarte fin, comestibil, care conţine oleină, putină, stearină şi palmitină. În fibroscleroza pulmonară face adevărate minuni. Jirul este cel mai bun detoxificant, atenuând efectele secundare ale consumului îndelungat de corticosteroizi şi stopând evoluţia tuberculozei. Dacă timp de 40 de zile vă rugaţi (după sfatul călugărului tibetan) şi mâncaţi 300 g de jir (de preferinţă crud), veţi avea un organism sănătos, debordând de energie.

Reglează valorile colesterolului

Iată cum scăpaţi de colesterol în 30 de zile: se ia un kilogram de sâmburi de jir şi se usucă timp de două săptămâni la umbră, după care se macină cu ajutorul unei râşniţe. Această pulbere gustoasă este foarte bogată în proteine vegetale. Câte o linguriţă cu pulbere de jir, amestecată cu iaurt sau miere din fructe de pădure, luată în fiecare dimineaţă pe stomacul gol, timp de 30 de zile, reglează valorile colesterolului şi trigliceridelor.

• Alunele şi arahidele pot fi înlocuite cu succes cu seminţele de jir!
• Din cauza unei substanţe moderat toxice din învelişul jirului, acesta nu trebuie consumat în cantităţi mai mari de 300 g pe zi!