de Adela Stăncescu
Originar din centrul şi din sudul Europei, saschiul poate fi găsit din Portugalia până în Olanda, ţările baltice, Caucaz şi Turcia. Creşte în pădurile umede de foioase şi în regiunile de câmpie şi de deal, unde formează poieniţe compacte. Planta este cultivată în special în parcuri, pentru că rămâne verde şi iarna. În ţara noastră se întâlneşte în zona subalpină şi alpină şi este folosită pentru tratarea multor afecţiuni.
Previne ateroscleroza
Încă din timpurile străvechi, saschiul era folosit pentru calmarea durerilor de cap, reducerea ameţelilor şi scăderea tensiunii arteriale. Cercetările au arătat că planta are un conţinut ridicat de vincamină, o substanţă ce măreşte debitul sangvin al capilarelor cerebrale şi contribuie la o mai bună oxigenare a creierului. Astfel, diminuează ritmul cardiac şi intervine în dilatarea arterelor cerebrale, previne ateroscleroza şi congestia. Specialiştii recomandă un decoct din 40 g de frunze uscate la un litru de apă (se fierb două-trei minute şi apoi se infuzează timp de zece minute). Pentru scăderea tensiunii arteriale se beau zilnic trei căni cu ceai călduţ.
Revigorează şi îmbunătăţeşte memoria
Saschiul este un bun remediu pentru persoanele care depun efort intelectual susţinut, dar se foloseşte şi în caz de ameţeli din perioada convalescenţei, a pierderii memoriei, a dificultăţii de concentrare şi a anemiilor.
De asemenea, este eficient şi pentru vârstnicii care au insuficienţă circulatorie cerebrală, ischemie cerebrală, traumatisme cranio-cerebrale, sechele ale accidentelor vasculare cerebrale, precum şi boala Alzheimer.
Pentru toate acestea se recomandă o infuzie preparată din o linguriţă cu plantă uscată şi 200 ml de apă, ce se lasă la infuzat zece minute.
Pentru înlăturarea oboselii mintale se beau câte trei căni cu infuzie pe zi, timp de 30 de zile, apoi se face o pauză de zece zile şi se reia tratamentul.
Scade glicozuria în diabet
În afecţiuni digestive, precum colita sau diareea, saschiul acţionează prin reducerea pierderilor de fluide şi prin tonifierea membranelor. Sunt recunoscute proprietăţile sale depurative, diuretice, dar şi antihemoragice, astringente, spasmolitice şi antifebrile. Este benefic pentru sângerări nazale, gingivale şi dureri de gât. Mai mult, saschiul se foloseşte pentru tratarea scorbutului, scăderea glicozuriei în diabet şi reducerea senzaţiei de sete, este tonic digestiv şi fortifiant.
Poate avea şi urmări neplăcute
Specialiştii avertizează că dacă saschiul este consumat în cantităţi mari poate provoca stări de vomă şi chiar leziuni la nivelul nervilor, al rinichilor şi al ficatului. Mai mult, există riscul ca tensiunea arterială să scadă sub media normală. Planta nu este recomandată femeilor însărcinate şi nici persoanelor care au boli de inimă şi tumori cerebrale.
Pont! Pentru cicatrizarea rănilor, vindecarea ulceraţiilor sângerânde, a entorselor şi contuziilor se utilizează cataplasme cu saschiu.
