de Mariana Borloveanu

Înrudit cu trandafirul, măceşul păstrează eleganţa acestuia, dar fructele lui sunt un adevărat depozit de vitamine, culminând cu fabuloasa vitamină C.

De 40 de ori mai multă vitamina C decât lămâia
Fructele măceşului se culeg până toamna târziu, iar după recoltare se usucă în încăperi fără umezeală, bine aerisite, până când acestea capătă un aspect stafidit şi pot fi rupte cu mâna. Pe lângă vitamina C, măceşele mai conţin şi vitaminele B1 B2, K şi P, betacaroten sau provitamina A, zaharuri şi acizii citric şi malic. Siropul de măceşe stimulează pofta de mâncare, întăreşte imunitatea organismului şi este vasodilatator. Deşi măceşele conţin cantităţi foarte mici de vitamina A, totuşi, în cadrul complexului de vitamine din sirop, aceasta îşi menţine rolul de factor de echilibru al funcţiilor organice. La rândul ei, vitamina P contribuie la menţinerea permeabilităţii normale a vaselor de sânge.
Toate aceste vitamine vin în completarea şi activarea celei mai preţioase dintre acestea, vitamina C, atât de necesară funcţionării normale a circulaţiei sângelui şi a reglării proceselor vitale la nivelul întregului organism. În măceşele de câmpie, aceasta se găseşte de 30 de ori mai mult decât în cazul lămâii, iar în cele de munte, chiar de 40 de ori mai mult, acestea din urmă fiind şi mai bogate în principii active.

Sporeşte rezistenţa organismului
Din măceşe se prepară un delicios şi sănătos sirop, care întruneşte toate proprietăţile acestor miraculoase fructe. Acest unic şi eficient complex de vitamine, alături de tot ceea ce intră în componenţa măceşelor, face ca siropul obţinut destul de anevoios să nu fie numai o simplă băutură răcoritoare, ci şi un tonic garantat al organismului. Acesta sporeşte rezistenţa organismului faţă de bolile infecţioase, ajută la consolidarea legăturilor între celule, evitând producerea hemoragiilor, întăreşte sistemul osos, măreşte cantitatea de globule roşii din sânge şi este un tonic de excepţie, fiind cel mai bun antidot pentru oboseală.

Se strecoară prin tifon

Ingrediente: 250 g măceşe, 500 g zahăr, 5 linguriţe cu zeamă de lămâie şi 1,5 litri de apă.
Mod de preparare: fructele de măceş se spală foarte bine şi se şterg până când sunt uscate complet. Se pun apoi în apă şi se fierb la foc iute timp de 20 de minute, după care se scot cu o paletă şi se zdrobesc foarte bine. Se pun din nou la fiert, în aceeaşi apă, pentru încă zece minute, apoi se strecoară de zeamă printr-o sită deasă. Va rezulta un lichid ceva mai consistent, care se strecoară din nou, cu foarte mare grijă, printr-un tifon dublu, pentru a nu rămâne firişoare din sâmburii pufoşi. Sucul rezultat se pune din nou la fiert, împreună cu zahărul, şi se ţine la foc potrivit până când ajunge la consistenţa dorită. Se adaugă apoi zeama de lămâie, după care se amestecă şi se toarnă fierbinte în sticle. După ce se închid foarte bine, acestea se întorc cu gura în jos şi se acoperă cu pături până a doua zi. Siropul de măceşe se păstrează în cămară, iar după deschiderea unei sticle, aceasta se ţine la frigider.

Pont! Siropul de măceşe este foarte bun în această perioadă, pentru a preveni răcelile. Se consumă cu apă minerală oricât şi oricând doriţi.