de Ana Trifan

Ghinţura albastră, numită popular şi lumânărica pământului, fierea pământului, lumânărica albastră, ochinacea sau doi fraţi, este folosită de sute de ani ca remediu naturist, iar lista beneficiile pe care le aduce pare să fie nelimitată.

Grăbeşte tranzitul digestiv
Printre beneficiile aduse de consumul de ghinţură albastră se numără tonifierea ficatului şi a sistemului digestiv, stimularea apetitului, remediu antifebril şi combaterea viermilor intestinali. Datorită principalelor sale componente - gentinopirinele, gentimarinele, amargentinele, taninele, genţianinele, lipidele şi substanţele minerale - planta este indicată în tratarea dischineziilor biliare, pentru stimularea secreţiei glandelor salivare, a creşterii cantităţii de secreţii gastrice, precum şi a rezistenţei generale a corpului.
Stimulând celulele digestive glandulare, ghinţura are un efect bacteriostatic (ucide bacteriile), antilemintic, coleretic (stimulează secreţia bilei), colagog (stimulează evacuarea bilei) şi accelerează întregul tranzit intestinal. Planta are, de asemenea, un rol important în stimularea sistemului imunitar, favorizând creşterea numărului de leucocite şi a celulelor roşii.
În tratarea diabetului, a viermilor şi paraziţilor intestinali, a afecţiunilor inflamatorii ale pancreasului, este recomandată tinctura. În caz de probleme gastrice sau hepatice, tinctura se diluează cu apă.

Acţionează contra acneei
Rădăcina are efect tonic asupra ficatului, fiind utilizată cu succes în diferite boli ale acestuia, datorită faptului că îi stimulează funcţiile şi ajută la regenerarea celulelor sale. De asemenea, planta blochează dezvoltarea virusurilor care afectează acest organ. În acest caz, ghinţura albastră poate fi folosită şi sub formă de pudră, din care se ia câte o jumătate de linguriţă de trei-patru ori pe zi, în tratamente care durează de la şase până la 12 săptămâni.
Pentru că acţionează împotriva bacteriilor gram pozitive şi a ciupercilor, infuzia de ghinţură poate fi folosită şi extern, ca dezinfectant şi ca anestezic uşor pentru răni sau ulceraţii. De altfel, în trecut, în medicina populară românească, folosirea frunzelor de ghinţură era foarte des întâlnită pentru bandajarea rănilor, deoarece planta are capacitatea de a calma şi de a reduce inflamaţiile. Cataplasmele se pun numai după ce locul afectat a fost bine curăţat.
Planta poate fi utilizată şi pentru a scăpa de acnee, deoarece asigură, intern, detoxificarea organismului, iar extern omoară eventualele bacterii care afectează pielea. Pentru aceasta, ghinţura se foloseşte atât intern (sub formă de decoct, câte o cană de trei-patru ori pe zi), cât şi extern (zonele afectate se curăţă cu decoct).

Rezolvă problema hiperacidităţii
Tinctura de ghinţură albastră mai poate trata indigestia şi hiperaciditatea gastrică, având puterea de a elimina senzaţiile neplăcute din stomac şi greţurile dinainte şi de după masă. Se va administra o linguriţă, diluată cu puţină apă, cu 10-15 minute înainte de fiecare masă. De asemenea, lipsa poftei de mâncare la copii se poate trata adăugând 10-15 picături de tinctură de ghinţură într-o linguriţă cu miere. Preparatul acesta se dă micuţului cu aproximativ un sfert de oră înainte de mese.
Ghinţura albastră este indicată şi în tratarea hipotiroidiei, ca adjuvant. În acest caz se administrează câte o linguriţă cu tinctură de patru ori pe zi, timp de trei luni, cu pauze de 15-30 de zile. Planta are un puternic efect stimulant asupra metabolismului, normalizând acţiunea hormonilor tiroidieni.
În caz de balonare, dispepsie sau constipaţie se ia câte un sfert de pahar cu macerat de ghinţură de câte trei-patru ori pe zi, cu un sfert de oră înaintea meselor. Remediul se ţine cel puţin o lună.

Concentratul, utilizat în caz de febră

Ghinţura albastră se găseşte în farmacii şi în magazinele de produse naturiste sub formă de tincturi, pastile, dar şi în componenţa unor produse cosmetice. Decoctul se obţine din o linguriţă cu plantă tăiată mărunt care se fierbe într-o cană mare cu apă timp de un sfert de oră. Tinctura şi maceratul se obţin din 20 g de rădăcină, ţinută timp de opt zile în 100 g de alcool de 70 de grade. Siropul sau concentratul de ghinţură albastră (bun împotriva febrei, dar şi a inflamaţiilor care apar în gât) se prepară din 10 g rădăcină, lăsate în 150 ml de apă fierbinte timp de jumătate de oră. Lichidul se strecoară şi i se adaugă 230 g de zahăr, după care se dă din nou la fiert, până se omogenizează. Cataplasmele se prepară din rădăcină uscată, măcinată sub formă de pudră, peste care se adaugă, treptat, amestecând, apă fierbinte. Când se obţine o pastă, aceasta se pune pe bucăţi de tifon, care se aplică peste zonele afectate şi se ţin timp de una-trei ore.

Pont! Pentru uz intern, ghinţura, amestecată cu alte plante cu efect depurativ, favorizează detoxificarea întregului organism.